În ţara colindelor

Cu binecuvântarea şi în prezenţa Înaltpreasfinţitului Părinte dr. TIMOTEI Seviciu, Arhiepiscopul Aradului, cele două coruri ale Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Ilarion V. Felea” din cadrul Universităţii „Aurel Vlaicu” din Arad, cel bărbătesc şi cel mixt, conduse de Conf. univ. dr. Mircea Buta, au oferit marţi, 14 decembrie 2010, în Aula „Iuliu Maniu”, un înălţător concert de colinde, pus sub genericul de mai sus.

Repertoriul bogat, presărat cu vechi şi noi creaţii, unele armonizate chiar de către dirijor, a primit aplauze îndelungate şi aprecierea publicului. Câteva piese l-au avut ca solist pe PC Diac. Patriciu Covaci, slujitor la Catedrala Mitropolitană din Timişoara şi absolvent al Facultăţii arădene.

La finalul audiţiei, Domnul Mircea Buta a ţinut să amintească asistenţei şi să mulţumească, totodată, Chiriarhului pentru sprijinul acordat coralei studenţilor încă din primii ani postrevoluţionari, când însăşi Înaltpreasfinţia Sa prezenta concertele de Crăciun, care a constituit, astfel, o încurajare preţioasă pentru continuarea acestei misiuni.

În cuvântul de răspuns, Arhipăstorul Aradului a felicitat corurile şi pe conducătorul lor, precum şi pe absolvenţii care au păstrat, peste timp, legătura cu formaţia corală teologică arădeană, dând mărturie prin aceasta de modul în care se studiază şi se trăieşte spiritualitatea ortodoxă strămoşească aici, urând tuturor sărbători fericite şi un an binecuvântat de Dumnezeu, Cel făcut om şi născut din Preacurata Fecioară Maria.

Amintim aici, că cea de-a doua reprezentaţie este programată pentru sâmbătă, 18 decembrie, în noua şi moderna sală de conferinţe a Universităţii.

Concert de colinde în parohia Sebiş

Duminică, 11 XII 2011 în Parohia Sebiş cu hramul Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil a avut loc un concert extraordinar de colinde organizat de către  preot paroh protopop Ioja Beni.

Cei care au venit să le încânte auzul şi să aducă bucurie în sufletele credincioşilor au fost studenţii din Corul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Timişoara condus de emeritul preotul paroh Nicolae Belean.

Concertul a început la orele 18:00. Pentru început, pr. paroh protopop Ioja Beni le-a adresat oaspeţilor un cuvânt de bun venit, mulţumindu-le pentru onoarea făcută parohiei de a putea fi gazda acestor tineri talentaţi.

În mijlocul bisericii pline de credincioşi, tinerii au început să cânte colinde tradiţionale care vesteau apropierea Naşterii Domnului. Din repertoriul lor bogat şi variat amintim colinde binecunoscute precum: Moş Crăciun, Floricica, Din an în an… etc.

A preluat cuvântul apoi preotul prof. dr. Belean Nicolae care a explicat credincioşilor importanţa Postului Crăciunului şi a colindelor.

Şi chiar dacă „drumul-i lung”, după cum au mărturisit colindătorii, ei nu au obosit, pentru a parafraza celebrul colind şi de la Sebiş au pornit înspre Parohia Prăjeşti pentru a onora invitaţia preotului paroh Rus Mercea Cătălin. Şi aici, virtuoşii colindători au mai susţinut un concert de colinde în prezenţa părintelui protopop şi a numeroşilor credincioşi din parohie şi din parohiile învecinate.

Clipe de înălţare sufletească la noul spital din oraşul Ineu

Miercuri, 9 februarie, în oraşul Ineu din Arhiepiscopia Aradului, a avut loc săvârşirea slujbei Aghiasmei mici sau a Sfeştaniei la noul Spital orăşenesc, care a fost dat în folosinţă cu puţin timp în urmă, după finalizarea lucrărilor de construcţie şi dotarea cu echipamentele necesare pentru buna desfăşurare a activităţilor medicale. Slujba a fost oficiată de către  părintele protopop Moise Nica, protopopul Ineului, de părintele spitalului Felician Crăciun şi diaconul Dan-Marius Braiţ.

Prin slujba Sfeştaniei, Biserica este prezentă în viaţa credincioşilor, sfinţind toate lucrurile de care au nevoie în viaţa lor, pentru a o face mai bună, mai frumoasă şi mai uşoară, spre binele lor şi slava lui Dumnezeu.

După slujba Aghiasmei mici, preoţii au sfinţit fiecare salon, cât şi pe cei prezenţi: cadre medicale şi pacienţi, deoarece prin stropirea cu apă sfinţită, care are putere harică, se câştigă întărirea sănătăţii, vindecarea bolilor trupeşti şi sufleteşti.

La sfârşitul slujbei, părintele protopop, în cuvântul său de înălţare sufletească, a arătat că: “Astăzi am chemat ajutorul şi binecuvântarea lui Dumnezeu, aşa după cum o face orice creştin, deoarece orice lucru trebuie să-l începem cu Dumnezeu, pentru că acolo unde este El cu harul Său, nici un lucru nu e greu. Cele mai importante momente din viaţa omului sunt binecuvântate de Biserică, purtând pecetea nevăzută a Harului dumnezeiesc. Ne găsim în clipa în care Biserica, prin preoţii săi, dă sfânta ei binecuvântare acestui spital, acestei case de oaspeţi, care îi primeşte pe aceia, care zac întru neputinţă trupească şi sufletească.”

În încheiere, părintele Felician Crăciun a adresat mulţumiri părintelui protopop, părintelui diacon, doamnei Director a Spitalului Geta Bogdan, cadrelor medicale, precum şi tuturor celor prezenţi.

Liturghie arhierească la Biserica Sfânta Cuvioasă Parascheva din Arad

În Duminica XXXIII-a după Rusalii, Înaltpreasfinţitul dr. Timotei Seviciu Arhiepiscop al Aradului, a celebrat Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie la Biserica Sfânta Cuvioasă Parascheva din incinta Spitalului Clinic Judeţean din Arad.

Această zi a fost una de mare bucurie duhovnicească atât pentru părintele dr. Pavel Vesa, preotul duhovnic de la această unitate spitalicească, precum şi pentru cadrele medicale şi credincioşii participanţi la acest moment deosebit.

Duminica a XXXIII-a coincide, anul acesta cu începutul Triodului care prin frumuseţea cântărilor specifice acestei perioade  şi prin prezenţa IPS dr. Timotei Seviciu, au dat o conotaţie cu totul deosebită acestei zile de sărbătoare.

Sfânta Liturghie a fost celebrată de IPS Timotei alături de pr. dr. Pavel Vesa şi pr. Cornel Neamţiu iar răspunsurile la strană au fost date de un grup vocal condus de prof. Paul Krizner.

În cuvântul de învăţătură Înaltpreasfinţia Sa a subliniat importanţa începutului Triodului, ca un urcuş duhovnicesc pe care trebuie să-l parcurgem fiecare din noi, îndemnându-ne la rugăciune şi la smerenie, dând exemplu vameşului din pericopa evanghelică şi nu precum fariseul să aşteptăm slava deşartă de la oameni.

Viaţa este darul lui Dumnezeu şi ea trebuie acceptată aşa cum este de aceea trebuie să ne rugam pentru cei ce suferă în acest spital mulţumind lui Dumnezeu pentru toate.

La sfârşitul Sfintei Liturghii, părintele duhovnic dr. Pavel Vesa a mulţumit Înaltpreasfinţitului dr. Timotei Seviciu pentru vizita canonică efectuată în biserica noastră comparând acest moment cu vizitele canonice efectuate de Episcopul Procopie Ivascovici care au fost menţionate în scris de renumitul scriitor Ioan Slavici. Nu în ultimul rând s-a subliniat importanţa unui lăcaş de cult ortodox în incinta spitalului ca un izvor de apă vie pentru tămăduirea trupurilor şi a sufletelor celor bolnavi şi internaţi în această instituţie sanitară.

Chiar dacă timpul, parcă s-a scurs nespus de repede, în această Duminică binecuvântată de Dumnezeu, rămâne totuşi bucuria duhovnicească în sufletelor tuturor că în această zi IPS dr. Timotei Sevicu a vizitat Biserica monument istoric datată de la anul 1724 şi strămutată pe cheltuiala vrednicei de pomenire acad. Cornelia Bodea şi prin grija pr. dr. Pavel Vesa.

 

Proiect „Leonardo da Vinci” la Seminarul Teologic Liceal Ortodox din Arad

Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţiei Sale dr. Timotei Seviciu, arhiepiscop al Aradului, două grupuri de câte zece elevi ai Seminarului Teologic Liceal Ortodox din Arad din clasele a XI-a şi a XII-a, însoţiţi de pr. prof. Dacian-Emilian Nan şi de diac. prof. Paul-Tiberiu Ardelean vor pleca duminică, 27 februarie 2011, în Germania, la Leipzig, respectiv la Hanovra pentru derularea unui proiect „Leonardo da Vinci”, intitulat „Paşi spre mai bine!”. Acest proiect se realizează în parteneriat cu instituţii diaconale protestante şi parohii ortodoxe din Germania (Centrum fur Erwachsenenenbildung Tagungs-und Gastehaus din Hanovra, Parohia Ortodoxă Română „Sfântul Gheorghe” din Lepzig – organizaţii de primire; şi Wisamar Bildungsgesellshaft mbH i.Gr. din Lepzig – organizaţie intermediară).

Seminariştii vor beneficia de un stagiu de formare în domeniul asistenţei sociale în instituţii cu caracter social din Leipzig şi Hanovra. Cunoştinţele, abilităţile şi competenţele care urmează a fi dobândite de către elevi vizează desăvârşirea activităţii pastoral-misionare şi dobândirea de experienţă practică în organizarea de activităţi filantropice. De asemenea sunt vizate finalităţi legate de aplicarea cunoştinţelor din domeniul spiritualităţii şi moralei ortodoxe în viaţa comunităţii, în context misionar, pastoral şi liturgic, de furnizarea unor servicii sociale prin dezvoltarea de programe şi proiecte de asistenţă socială la nivel de comunitate, de promovarea dialogului intercultural, interlingvistic, şi interconfesional în spiritul ecumenismului, al înţelegerii şi al respectului reciproc.

În Germania seminariştii arădeni vor studia şi vor analiza particularităţile structural funcţionale şi manageriale ale instituţiilor filantropice din Germania patronate de Biserică, vor afla care sunt tipurile de servicii sociale oferite în cadrul organizaţiei de primire, vor experimenta metode şi tehnici utilizate în practica centrelor de tinere, a centrelor de zi pentru copii, a şcolilor speciale, a caselor de îngrijire medicală, vor realiza modele de proiecte în vederea rezolvării problemelor sociale identificate, precum şi alte activităţi specifice. În fiecare zi în care se va desfăşura proiectul (28 februarie – 13 martie 2011) sunt programate activităţi precise în vederea atingerii obiectivelor propuse. De asemenea, vor fi realizate o serie de excursii în alte centre (Wittenberg, Bonn etc.) în vederea lărgirii orizontului cultural al elevilor.

Activităţile din cadrul proiectului vor fi monitorizate de către părintele inspector diac. prof. Florin Sirca, inspector de specialitate la Inspectoratul Şcolar Judeţean Arad (Lepzig) şi de către pr. prof. Codin Şimonca-Opriţa, directorul Seminarului arădean (Hanovra), care vor transmite de la faţa locului noutăţi legate de realizarea efectivă a proiectului.

 

Cerc misionar la Parohia Vărădia de Mureş

Vineri, 18.02.2011, începând cu orele 10.00 s-a desfăşurat întâlnirea preoţilor din cercul misionar Săvârşin. Gazda acestui eveniment a fost părintele Mili Mihai, paroh al parohiei Vărădia de Mureş. Preacucernicia sa a prezentat tema „Particularităţile Triodului”, dat fiind faptul ca Biserica Ortodoxă a intrat în perioada Triodului, părintele subliniind  că: „Triodul sau perioada Triodului este  timpul sau vremea din anul bisericesc în care ne pregătim pentru prăznuirea şi întâmpinarea marelui praznic al Învierii Domnului”.

În primele trei duminici, Biserica prin învăţătura din Sfintele Evanghelii, ne pregăteşte pentru Sfântul şi Marele  Post al Paştilor, de aceea aceste duminici se numesc „duminici premergătoare sau pregătitoare începutului Postului”, a mai adăugat  părintele în expunerea sa.

În a doua parte a întâlnirii, preoţii prezenţi au discutat dspre specificul acestei perioade şi despre slujirea Sfintei Liturghii a Darurilor mai înainte Sfinţite care este centrul acestei perioade liturgice, Deniile şi toate celelalte rânduieli pe care le găsim în cartea cu acelaşi nume „Triod”.

Întâlnirea acesta a fost de un real folos şi sprijin preoţilor din cercul misionar Săvârşin, reamintindu-ne de modul cum se slujeşte Sfânta Liturghie a Darurilor, de pregătirea Sfintelor Daruri, ştiut fiind faptul ca această Liturghie este pe bună dreptate numită „Solemna Împărtăşanie.”

La final, părintele paroh a precizat că: „în acest referat am pus câteva idei şi gânduri din mulţimea învăţăturilor  Sfintei Evanghelii, de la Sfintele Liturghii şi meditaţii la Sfintele Denii care se fac în special în această perioadă.”

Slujire arhierească la Spitalul TBC Arad

Cercetarea celor aflaţi în suferinţă pe patul de spital reprezintă o grijă permanentă a Bisericii prin prezenţa, dăruirea şi activităţile preoţilor din unităţile medicale.

În Duminica a XXXIV-a după Rusalii bolnavii internaţi în Spitalul TBC din Arad s-au bucurat de prezenţa Înaltpreasfinţitului Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului, care a slujit Sfânta Liturghie în capela cu hramul Sfântul Apostol, Întâiul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan din incinta Spitalului.

În cuvântul de învăţătură rostit, Înaltpreasfinţia Sa a explicat câteva din implicaţiile pe care această pildă rostită de Fiul lui Dumnezeu, cu atât mai mult cu cât între cei prezenţi s-au putut regăsi credincioşi de toate vârstele. Astfel, Înaltpreasfinţia Sa a menţionat că în starea tatălui sau a vreunuia din fii poate fi orice om, îndemnând la dragostea părintească, iubitoare şi jertfelnică a tatălui, la pocăinţă sinceră ca a fiului risipitor şi totodată să ne ferim de invidia şi neputinţa iubirii de frate a celui mai mare. Chiriarhul Aradului i-a îndemnat pe cei prezenţi să aibă nădejde în purtarea de grijă a Tatălui ceresc care întotdeauna aşteaptă şi priveşte spre depărtare, căutând la cel plecat în ţara îndepărtată, de multe ori boala sau suferinţa fiind cele care-l fac pe om să se întoarcă spre Dumnezeu.

Cei prezenţi s-au rugat pentru sănătatea lor şi a tuturor celorlalţi bolnavi internaţi în spital, părintele Rovin Petruşe, slujitor în această unitate medicală mulţumind Înaltpreasfinţitului Părinte Timotei pentru bucuria făcută şi pentru cuvintele de încurajare transmise.

Ultima actualizare (Luni, 28 Februarie 2011 10:59)

Racla cu moaștele Sfinților Împărați Constantin și Elena de la catedrala patriarhală din București au ajuns în Arhiepiscopia Aradului

Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, o delegație condusă de Preasfințitul Părinte Varsanufie Prahoveanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, a adus racla cu moaștele Sfinților Împăraţi Constantin și Elena de la Catedrala patriarhală din București. Moaștele au fost întâmpinate la intrarea în judeţul Arad, de către Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop dr. Timotei, alături de subprefectul Aradului domnul Radu Stoian, alte oficialităţi judeţene  şi o parte din Permanenţa Eparhială. De acolo, în coloană oficială, moaştele au fost duse spre binecuvântare la Mănăstirea Hodoş-Bodrog, unde au fost întâmpinate de obştea sfintei mănăstiri, în frunte cu Părintele Stareţ arhim. Nestor Iovan şi credincioşii din împrejurimi. În biserica nouă a mănăstirii s-a oficiat o slujbă de mulţumire pentru aceste zile de misiune în Arhiepiscopia Aradului.

La ceas de seară, delegaţia a fost întâmpinată în faţa Catedralei Arhiepiscopale din Arad, de către Înaltpreasfinţitul Părinte Timotei, însoţit de Permanenţa Centrului Eparhial, oficialităţile judeţene şi locale, după care sfintele moaşte au fost purtate în procesiune în jurul Catedralei Arhiepiscopale „Sfânta Treime”. După înconjurarea catedralei, au fost depuse în sfântul locaș alături de racla cu moaștele Sfântului Ioan Gură de Aur, unde vor rămâne spre închinare și binecuvântarea credincioșilor arădeni până miercuri dimineaţa.

Preasfințitul Varsanufie Prahoveanul, după ce a transmis cuvântul de binecuvântare al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, i-a dăruit Înaltpreasfințitului Timotei, din partea Preafericirii Sale, icoana și medalia omagială a Sfinților Împărați și cartea lui Eusebiu de Cezareea cu Viața Împăratului Constantin.

Înaltpreasfinţitul Părinte Timotei a transmis Preafericitului Părinte Patriarh Daniel cuvânt de mulţumire pentru toată purtarea de grijă care o are faţă de arădeni, şi a mulţumit Preasfinţitului Varsanufie pentru osteneala de-a aduce spre închinare sfintele moaşte în partea de vest a ţării.

Moaştele vor rămâne în Catedrala Arhiepiscopală până miercuri dimineaţa, când vor fi duse la Mănăstirea ,,Sf. Simeon Stâlpnicul” din cartierul arădean Gai, unde vor poposi vreme de o oră, după care se vor întoarce la Catedrala Patriarhală din Bucureşti.

2010 – Anul omagial al Crezului Ortodox și al Autocefaliei românești: Crez și viață

Se poate spune că simbolul credinţei a reprodus în formule scurte dar esenţiale sâmburele propovăduirii creştine ilustrată în mod deosebit de Sfinţii Apostoli după lăsământul Mântuitorului cu ajutorul Sfântului Duh, potrivit rânduielii Părintelui ceresc. Însuşirea normelor doctrinale fundamentale a constituit totodată şi obiectivul prioritar al învăţământului teologic. Expresiile credinţei în acest concept pot fi găsite pe buzele candidaţilor la Taina Sfântului Botez, ca şi la botezul sângelui, precum şi la cel al dorinţei, tot atâtea forme ce se găsesc la începutul creştinismului (vezi Actele martirice, studiu introductiv, traducere şi note de Pr. prof. Ioan Rămureanu, în col. „Părinţi şi scriitori bisericeşti” vol. XI, Bucureşti 1982, p. 12, 13, 47, 93, 133-134; Învăţătura de credinţă creştină ortodoxă, Bucureşti, 1952, p. 153; Prof. Nicolae Chiţescu, Pr. prof. I. Todoran, Pr. prof. I. Petreuţă, Teologia dogmatică şi simbolică, vol. II, Bucureşti, p. 855-857).

Formule ca: „Noi adorăm pe Dumnezeul creştinilor despre care credem că este unul singur, făcătorul şi creatorul de la început a toată lumea văzută şi nevăzută şi pe Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Cel ce a fost proorocit de profeţi, că va veni pentru mântuirea neamului omenesc, propovăduitorul şi dascălul învăţăturilor bune…” revin frecvent în Biserica primară. De altfel Bisericile locale foloseau după propriile trebuinţe simboale cu aceleaşi rădăcini în predica şi tradiţia apostolică. Dintre acestea sunt de amintit: Simbolul de credinţă Apostolic sau roman, cel al Bisericii din Neo-Cezareea, al Bisericii din Cezareea Palestinei, al Bisericii din Alexandria (Învăţătura de credinţă ortodoxă, p. 44).

Sfinţii Părinţi şi scriitorii bisericeşti au închinat apoi pagini de trainică zidire sufletească explicărilor crezului (H. Denzinger, A. Schonmetser, Enchiridion symbolorum, Freiburg, B. 1965), între aceştia numărând pe Sf. Chiril al Ierusalimului, Sf. Ambrozie al Milanului sau Sf. Niceta de Remesiana, apostolul strămoşilor noştri. De altfel, ivirea diferitelor rătăciri, erezii sau schisme cerea lămurirea adevărurilor religioase fundamentale, aceasta desigur oglindită tot în simbolul de credinţă. Trebuie precizat că simboalele primare doar puţin se deosebeau între ele, după cum aveau să apere credinţa Bisericii de o greşeală sau alta, fiind în schimb identice în privinţa învăţăturilor principale despre Sfânta Treime şi planul mântuirii, despre Biserică şi Sfintele Taine.

Sinoadele ecumenice I de la Niceea (325) şi II de la Constantinopol (381) au contopit simboalele locale integrându-le şi desăvârşindu-le astfel pentru totdeauna în ceea ce numim crezul niceo-constantinopolitan. Sinoadele ecumenice ulterioare vor întări prin definiţiile lor acest simbol, el rămânând mereu norma de credinţă a Bisericii noastre. Veacurile de experienţă multiplă a Bisericii au confirmat constant rolul său indispensabil. În acest context nu e de prisos arătarea faptului că în vremea celor două sinoade menţionate două dintre cele mai mari erezii – arianismul şi macedonianismul, adică subordonarea Fiului faţă de Tatăl, respectiv a Sfântului Duh în raport cu celelalte două Persoane ale Sfintei Treimi impuneau precizări de anvergură pentru ceea ce însemnează con-substanţialitate, bază pentru soluţionarea altor diferende, provocate de fracţiunile eretice ulterioare.

Sămânţa Evangheliei, prin sfinţii apostoli şi urmaşii lor – înţelegând ierarhia bisericească – a încolţit, trebuind să fie ferită în fireasca-i creştere de buruieni vătămătoare. Se ştie că urmaşii direcţi ai sfinţilor apostoli au nutrit sincer conştiinţa că exprimă aceeaşi credinţă pe care înaintaşii au primit-o de la Domnul Iisus Hristos. Părinţii Sinodului I ecumenic au stabilit 7 articole ca semn al darurilor desăvârşite, la care, cei de la Sinodul II ecumenic au adaus încă 5, număr ce, în afara simbolismului propriu, legat cu osebire de simţurile ce orientează fiinţa omenească în lume, întregeşte cel de 12, evocator al ucenicilor Divinului Învăţător. Tradiţia Bisericii chiar atribuie fiecăruia dintre sfinţii apostoli câte unul dintre cele 12 articole ale simbolului credinţei, vrând prin aceasta să arate tocmai provenienţa apostolică a adevărului de credinţă. Totul a rămas neschimbat până astăzi parcă punând în lumină structura de granit a pietrei despre care Domnul afirmă că este temelia pe care îşi zideşte Biserica (Matei 16,18).

Un adaos ca acela al lui Filioque, adică a purcederii Sfântului Duh şi de la Fiul, survenit cu câteva secole după redactare, nu şi-a găsit locul, cel puţin pentru Biserica Răsăriteană, rămânând străin. Consideraţii privind crezul prin prisma istoriei ecumenismului creştin poate nu vor lipsi în cursul vremii, dar nu pot prejudicia ceea ce aparţine Sfintei Scripturi şi Sfintei Tradiţii a Bisericii. Ceea ce s-a socotit potrivit a limpezi sau a adânci s-a împlinit prin mărturisirile de credinţă ale unor luminaţi ierarhi ai ortodoxiei ca de pildă Mitropolitul Petru Movilă al Kievului, Patriarhul Mitrofan Critopulos al Constantinopolului şi Patriarhul Dositei al Ierusalimului. Acestea la rândul lor au fost aprobate de sinoade locale, între care cu îndreptăţită mândrie, ca români, amintim pe cel de la Iaşi în anul 1642 (Mărturisirea de credinţă a Bisericii Ortodoxe – 1642, traducere Alexandru Elian, Bucureşti, 1981).

Referiri sau tălmăciri ale crezului se vor găsi mereu la teologii şi cugetătorii creştini ca şi în tratatele de dogmatică sau în alte lucrări de spiritualitate creştină. Valorificarea simbolului de credinţă se face însă pentru cel ce-l mărturiseşte în viaţa sa. O vorbă înţeleaptă arată că după cum cineva crede aşa şi trăieşte.

Faptele creştinului sunt întotdeauna o reflectare a credinţei şi deci a convingerilor religioase pe care le are în legătură cu viaţa (Mitropolit Nicolae Mladin, Diac. O. Bucevschi, prof. C. Pavel, Diac. I. Zăgrean, Teologia morală ortodoxă, Bucureşti, 1979, p. 14). În acest înţeles, crezul este rădăcina din care creşte, înfloreşte şi rodeşte toată virtutea: Îndrumătoarele de viaţă creştină îndeobşte purced tocmai de la articolele simbolului de credinţă, privind aspectul practic al legăturii de taină între Dumnezeu şi credincioşi. Unitatea în sfinţenie, în comuniunea bisericească, reprezintă o aplicare a normei de credinţă; această realitate se întrezăreşte într-un chip sublim în cultul Bisericii ca mijloc de sacralizare a tuturor laturilor vieţii. Ori, rânduielile bisericeşti redau însăşi învăţătura creştină ce îşi are izvorul în crez. Aceasta în mod expres intră în alcătuirea slujbelor celor mai de seamă pentru edificarea omului credincios. Astfel, este nelipsit în cărţile de slujbă ca şi în cele de rugăciune. În multe dintre acestea, chiar atunci când nu e reprodus textual, crezul este menţionat ca obligatoriu a se rosti. El este prezent în slujba celor 7 laude, în rânduiala Pavecerniţei şi a Obedniţei, dar mai ales le încununează prin locul ce îl are la Sfânta Liturghie, adică nu legat atât de partea rezervată instruirii, cât de cea a aducerii jertfei dumnezeieşti şi împărtăşirii credincioşilor cu însuşi Trupul şi Sângele Domnului. Legănarea acoperământului sfântului aer deasupra cinstitelor daruri, tocmai la momentul mărturisirii credinţei în cadrul dumnezeieştii Liturghii, vădeşte şi mai mult, prin simbolismul ei, prezenţa Sfântului Duh în Biserică, cei ce se bucură de ea răspunzând prin crez şi faptă (A.V. Aga, Simbolica biblică şi creştină, Timişoara, 1935, p. 67).

Crezul se află apoi în slujba Sfintelor Taine care de altfel se săvârşesc tot în legătură cu Sfânta Liturghie. În unele, ca Sfântul Botez şi Mirungerea cu care este unit, credeul este prevăzut a se rosti în mod direct; în altele el primeşte un caracter aparte, cum ar fi la spovedanie şi hirotonia în acea mai înaltă treaptă a preoţiei, anume a arhieriei. De menţionat că în afara celor rânduite la cuminecarea grabnică, rugăciunea obişnuită a Sfintei Împărtăşanii conţine şi o mărturisire de credinţă, aceasta legată însă de persoana Mântuitorului. Dar aşa cum afirmă un teolog (Paul Evdokimov, L’Ortodoxie, Neuchâtel, 1965, p. 170), mărturisirea hristologică presupune întotdeauna şi pe cea trinitară, deplină.

Întregul cult, cuprinsul rugăciunilor şi al imnografiei reia crezul sub forme cât mai accesibile înţelegerii oricărui credincios. Aşadar prin slujirea bisericească avem un crez în lucrare, ce continuă apoi în viaţa individuală şi obştească în chipul definit de un ierarh al Bisericii noastre ca o „Liturghie după liturghie” (Episcop Vasile Coman, Slujind lui Dumnezeu slujim oamenilor, Oradea, 1984, p. 634).

În ortodoxia românească crezul s-a oglindit în fapte, trăirea duhovnicească reflectându-se în viaţa cotidiană. Iată de ce şi noţiunea de lege românească a însemnat în decursul istoriei naţionale atât crezul ortodox, cât şi buna rânduială a vieţii noastre. Adevărata mărturisire de credinţă implică şi respectul legii pământului strămoşesc. Crezul însuşi este imbold la viaţă. Azi, în cadrul mişcării ecumenice, simbolul niceo-constantinopolitan este privit şi adâncit cu deosebit interes ca unul dintre mijloacele cele mai adecvate de apropiere a Bisericilor creştine (Cf. Confesser la foi commune, Geneve, 1988).

Dar, împreună cu analizele teologice, se reliefează experienţa împlinirii unui crez al unităţii spre desăvârşire, al apropierii dintre oameni şi al realizării păcii. Drept aceea, şi parte din paginile îndrumătorului bisericesc din anul în curs, privind ceea ce trebuie să se ştie din doctrina creştină, sunt consacrate simbolului nostru de credinţă. Aceasta ca evidenţiere a participării Bisericii la viaţa patriei noastre şi a lumii întregi.

La cea mai sfântă dintre slujbele noastre rostirea crezului este precedată de îndemnul: „Cu înţelepciune să luăm aminte”! Cu crez sfânt în suflet trebuie angajate toate puterile fiinţei a păstra moştenirea dobândită, luând aminte la ceea ce zideşte necontenit spre desăvârşire, convingere şi făurire. Într-adevăr, pentru creştinul ortodox crezul e o mărturisire în rugăciune spre împlinire.

† TIMOTEI

ARHIEPISCOP AL ARADULUI