Comuniune frăţească cu românii din Ungaria

La invitaţia Preasfinţitului Părinte Siluan, Episcopul Românilor din Ungaria, Înaltpreasfinţitul Părinte Timotei, Arhiepiscop al Aradului, a participat, în Duminica a treia după Paşti (a Mironosiţelor), alături de Preasfinţitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeşului, la un eveniment de excepţie: Festivalul de muzică religioasă corală „Veniţi de luaţi lumină!”. Astfel, duminică dimineaţa, la catedrala episcopală cu hramul „Sf. Ierarh Nicolae” din Jula, s-a săvârşit Sf. Liturghie arhierească, la care au slujit Chiriarhul nostru, Preasfinţitul Părinte Lucian Episcopul Caransebeşului şi Preasfinţitului Părinte Siluan, Episcopul Românilor din Ungaria, alături de un sobor de preoţi şi diaconi. Răspunsurile la Sf. Liturghie au fost date de către Corul „Emil Monţia” al Casei de Cultură din Arad şi Corul „Armonia” din Baia Mare. În după amiaza aceleiaşi zile, la Casa de Cultură orăşenească din Jula, începând cu orele 17.00, a avut loc în organizarea Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria, cu sprijinul autorităţilor locale, festivalul de muzică religioasă. În cadrul acestui festival, au concertat: corul Casei de Cultură „Emil Monţia” din Arad(dirijor: Ovidiu Boar), corul „Armonia” din Baia Mare(dirijor: prof. Mihaela Bob-Zăiceanu), corul Episcopiei Caransebeşului şi, nu în cele din urmă, grupul „Katharsis” al aceleiaşi eparhii (ambele dirijate de prof. Alin Buliga), care a susţinut un recital de piese corale religioase piese psaltice din repertoriul pascal. Manifestarea a fost un moment de bucurie pentru comunitatea românească din Jula şi a reprezentat un imbold pentru conservarea identităţii naţionale şi posibilitatea creerii unei punţi de legătură între românii din ţară şi cei din cei dinafara graniţelor

Cotidianul Lumina – Ediţia de Transilvania al Sfintei Patriarhii în Arhiepiscopia Aradului

În ziua de 16 aprilie a.c., la Centrul eparhial, sub conducerea Înaltpreasfinţitului Arhiepiscop Timotei s-a desfăşurat consfătuirea cu părinţii protopopi şi coordonatorii cu cateheza la nivelul protopopiatelor, având următoarea ordine de zi:

– difuzarea cotidianului patriarhal Lumina, ediţia de Transilvania la protopopiate şi parohii;

– mediatizarea activităţilor pastoral-misionare, culturale şi sociale din eparhie, prin cotidianul Lumina;

În urma discuţiilor purtate, s-a stabilit ca fiecare preot şi cadrele didactice care predau Religia să se implice în promovarea publicaţiei patriarhiale, considerând că prin aceasta întărim activitatea Bisericii noastre în latura pastoral-misionară.

Alegeri de membri în Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Aradului

În temeiul Deciziei Patriarhale nr. 2/2010 şi în conformitate cu Ordinul circular nr. 308-B/2010, emis de Centrul eparhial Arad, în ziua de joi, 15 aprilie 2010, au avut loc alegerile de membri în Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Aradului, pentru perioada 2010-2014. Alegerile în cele 10 circumscripţii electorale: Arad; Chişineu-Criş; Pecica; Vinga; Ineu; Beliu; Lipova; Săvârşin; Sebiş; Gurahonţ, s-au desfăşurat potrivit prevederilor statutare şi regulamentului, fiind aleşi câte trei membri, un cleric şi doi mireni, în fiecare circumscripţie.

Cei zece delegaţi chiriarhali care au prezidat aceste alegeri şi au îndeplinit misiunea cu conştinciozitate, fapt pentru care, în numele Chiriarhului le-au fost adresate mulţumiri. Împotriva alegerilor nu au fost anunţate sau depuse contestaţii.

Potrivit prevederilor statutare, şedinţa de constituire a Adunării eparhiale va avea loc în data de 8 mai 2010.

Ultima actualizare (Miercuri, 21 Aprilie 2010 12:13)

Lumina Invierii. Pastorala IPS Timotei la Sfintele Pasti, pe anul 2010

† TIMOTEI

DIN MILA LUI DUMNEZEU ARHIEPISCOP AL EPARHIEI ARADULUI

Iubitului cler, cinului monahal şi dreptcredincioşilor creştini, binecuvântare, bucurie şi pace de la Dumnezeu – Tatăl şi de la Domnul nostru Iisus Hristos.

HRISTOS A ÎNVIAT!

CINSTIŢI CREDINCIOŞI ŞI CREDINCIOASE

Multă lumină aduce în sufletele celor ce se întâmpină de acest praznic adeverirea Învierii Domnului, aşa cum îl temeluieşte Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie. Această afirmare se cere rostită în plină lumină, pentru că şi în desfăşurarea slujbei Învierii, în miez de noapte şi parcă risipind bezna, prin care păşim până la pragul bisericii, primim aici făclia aprinsă de la sfânta masă a altarului ce închipuie Sfântul Mormânt al Celui răstignit în chemarea atât de îmbietoare spiritual: ,,Veniţi de luaţi lumină!”. Întreaga obşte a credincioşilor răspunde în armonia lumânărilor, a clopotelor şi a glasurilor cu imnul: ,,Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, îngerii o laudă în ceruri şi pe noi pe pământ ne învredniceşte, cu inimă curată să Te mărim”. Atmosfera este aceeiaşi de veacuri cu cea de la biserica Sfântului Mormânt şi a Învierii de la Ierusalim, în care se împarte flacăra minunată din Sfânta Lumină, aşteptată aci de mulţimea pelerinilor din toate colţurile lumii, unii venind aici tocmai în acest scop. Despre această privelişte spirituală cu adevărat feerică abundă mărturiile participanţilor şi mai ales legate de lumina neaprinsă de mâna omenească şi de clopotul ce sună de la sine. În acest cadru, reamintim relatarea în bună parte ştiută de la părinţi duhovniceşti. Astfel, ceremonia Sfintei Lumini de la Mormântul Domnului se desfăşoară în Sâmbăta Mare, la vremea Vecerniei după Ceaslovul vechi, adică în jurul amiezii. Sfântul Mormânt este supravegheat şi sigilat de paznicii îndrituiţi încă din noaptea Vinerii Mari, după slujba Prohodului Domnului şi până la primirea Sfântei Lumini, răstimp în care toate sursele de foc şi lumină sunt stinse. Procesiunea pentru slujbă porneşte de la reşedinţa patriarhală, străbătând culoarul mulţimii de închinători, înconjurând de trei ori Sfântul Mormânt în glasul clopotelor şi al cântării amintite ,,Învierea Ta Hristoase…” La imnul principal al Vecerniei, ,,Lumină lină a sfintei măriri…”, când sfinţiţii slujitori se retrag în aşteptare în altarul bisericii sub a cărei cupolă se află Mormântul, Patriarhul intră în acesta, îngenunchind la lespede. În urma rugăciunii patriarhale, ca şi a celei de obşte, alternând ,,Doamne miluieşte” cu ,,Doamne dă-ne Lumina!” şi altele, se vede o lumină puternică ca un fulger, coborând prin cupolă, deasupra capelei; apoi ca un glob de lumină care se sfarmă în mii de bucăţi pătrunde la lespede, aprinzând vata presărată pe aceasta, şi care se încarcă într-o rouă divină în timpul rugăciunii. Patriarhul adună vata aprinsă de o flacără care preţ de câteva minute nu arde, punându-o în două cupe de aur şi ieşind în cea dintâi încăpere, numită ,,Capela Îngerului”, unde aprinde două mănunchiuri de câte 33 de lumânări, după numărul anilor vieţii Mântuitorului, pe care este imprimată icoana Învierii. Cupele aprinse le preiau pe două ferestre laterale doi diaconi, una pentru sfântul altar al bisericii, cealaltă pentru Biserica Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena de la Patriarhia Ierusalimului, în timp ce Patriarhul, ieşind în faţa Sfântului Mormânt cu cele două făclii, cheamă de trei ori ,,Veniţi de luaţi lumină!”. Primind Sfânta Lumină, toţi se ating de ea spre binecuvântare fără a se arde. Se ţine o predică de întărire a dreptei credinţe. Vecernia cu procesiunea Sfintei Lumini ia sfârşit, făcând loc pregătirii pentru cea din noaptea Învierii. Apariţia Luminii este diferită de la un an la altul, de pildă, ca stea strălucitoare, ca rouă, ploaie, zăpadă sau nori; uneori acoperă doar piatra, alteori întreg Mormântul. La slujba celei de-a doua Învieri sau Vecernia primei zile de Paşti, la Palatul patriarhal ierusalimitean, în prezenţa oficialităţilor, o lumânare mare, având imprimată icoana Învierii şi aprinsă din Lumina Sfântului Mormânt este înălţată de doi diaconi în sfântă rostire ,,Hristos a înviat!” şi răspunsul ,,Adevărat a înviat!”. Ea arde necontenit patruzeci de zile până la praznicul Înălţării Domnului. A doua zi a luminatei sărbători, doisprezece arhierei, simbolizând pe Sfinţii Apostoli, care au răspândit lumina Evangheliei în toată lumea, pornesc cu Sfânta Lumină în toată Ţara Sfântă. În multe centre bisericeşti, datorită posibilităţilor de astăzi, Lumina Învierii din Sfânta Cetate ajunge, încă de la momentul de culme,spre a fi împărtăşită credincioşilor cu aleasă evlavie care o poartă spre casele lor pentru vremea rugăciunii.

IUBIŢI FRAŢI ŞI SURORI ÎN HRISTOS DOMNUL

Un izvor de lumină devine şi un simbol cu multe tălmăciri pentru suflet. Ajunge o licărire pentru a lumina nu numai în preajmă, ci până înăuntrul fiinţei privitorului. De aceea o lumină întreţinută cu scumpătate reprezintă însăşi persoana, starea sa în raport cu celelalte, pe care le poartă în cuget din latura celor vii sau a celor adormiţi. De asemenea, este simbolul sau realitatea unei prezenţe tainice ce chezăşuieşte comuniunea dorită. Drept aceea, se aprinde lumânare nu doar ca jertfă pentru trebuinţele imediate, ci şi spre slava lui Dumnezeu şi cinstirea celor ce au strălucit prin părtăşia din lumina cerească. În limba noastră, poate mai mult decât în altele, noţiunea de lume şi lumină se împletesc vrând poate să arate cum cea dintâi este străbătută mereu de cealaltă spre desăvârşire. După cum arată un mare teolog, prin cuvinte redăm nu numai ţesătura de forţă şi legătura între componentele din cosmos, aşa cum se reflectă în conştiinţa oamenilor şi în viaţa lor îmbogăţită prin comuniunea spirituală între ei şi cu lumea, ci prin ele vorbim şi despre Dumnezeu şi lui Dumnezeu. În acest caz, cuvintelor folosite pentru energiile şi realităţile din cosmos, aşa cum sunt văzute în relaţiile lor nesfârşite de raţiunea şi simţirea noastră, le adăugăm printr-un adjectiv sau prin folosirea lor articulată, o notă de absolut, de unicitate. Astfel, îi spunem lui Dumnezeu ,,Lumina”, ,,Viaţa”, ,,Apa vie”, şi altele. Pe lângă aceea, facem din ele un uz simbolic, atribuind lui Dumnezeu o calitate pozitivă a lumii sau a omului, dar în înţelesuri care le transcende. Aceasta pentru că Cel ce a creat lumea cu componentele şi însuşirile ei, trebuie să aibă în Sine ceva care e ca o temelie activă a lor. Dar pentru că temelia aceasta e în acelaşi timp negrăit superioară faţă de însuşirile lumii, le spunem acestora simboluri, pentru a arăta atât o anumită corespondenţă a însuşirilor lumii cu însuşirile lui Dumnezeu, cât şi negrăita superioritate şi deosebire a celor din urmă. E un alt mod de transcendere de la lume sau prin lume la Dumnezeu. Dar omul se transcende pe sine nu numai prin înţelegerea inevitabilă a raţiunilor lumii ca date de Dumnezeu, ci şi prin conştiinţa datoriei că trebuie să folosească lucrurile conform raţiunilor lor cunoscute prin raţiunea sa. O viaţă la nivelul cerinţelor de astăzi, nu se poate desfăşura fără izvoarele luminii, atât pe plan material, cât şi pe plan spiritual. Între lumină şi viaţă există o legătură învederată, pe care şi Evanghelia celei dintâi zile a Praznicului, privind şi opera creaţiei, o arată lămurit prin cuvintele: ,, Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut. Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor. Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o”. O viaţă îmbunătăţită mereu, desigur că, face simţită şi o mai mare lumină spre al cărei izvor se îndreaptă ochii sufleteşti înlesnind vederea celor nevăzute. Este viaţa în Hristos Domnul Cel Răstignit şi Înviat şi care chezăşuieşte dobândirea darurilor celor mai înalte. Sfântul Apostol Pavel mărturiseşte în acest sens următoarele: ,,M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa mea de acum, în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine”. În ceea ce priveşte răsplătirea, acelaşi confirmă cu proorocul Isaia: ,,Cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El”; adăugând de la sine ,,Iar nouă ni le-a descoperit Dumnezeu prin Duhul Său, fiindcă Duhul toate le cercetează, chiar şi adâncurile lui Dumnezeu”. Mântuitorul Însuşi a fericit pe cei curaţi cu inima ca pe unii care vor vedea pe Dumnezeu. Curăţirea de patimi, iluminarea lăuntrică apropie de Lumina cea neapropiată, Lumina cea mai presus de fire, Lumina adevărului de care doreşte fiecare să se împărtăşească, în ziua cea neînserată a împărăţiei lui Hristos, cum intonează imnul Bisericii. Ucenicul numit şi al iubirii, care însuşi a arătat că Dumnezeu este iubire, afirmă şi următoarele: ,,aceasta este vestirea pe care am auzit-o de la El (adică Iisus Domnul) şi v-o vestim: că Dumnezeu este lumină şi nici un întuneric nu este întru El. Dacă zicem că avem împărtăşire cu El şi umblăm în întuneric, minţim şi nu săvârşim adevărul. Iar dacă umblăm întru lumină, precum El este în lumină, atunci avem împărtăşire unul cu altul şi sângele lui Iisus, Fiul Lui, ne curăţeşte pe noi de orice păcat”. În legătură cu această stare, unul dintre Sfinţii Părinţi ai Bisericii spune: ,,Hristos fiind lumina prin fire, nu are nevoie de lumină ci sădeşte în noi care suntem creaţi şi în afară de dumnezeire lumina proprie. Comentatorul lămureşte că Fiul lui Dumnezeu trebuie să fie apt să comunice lumina şi viaţa infinită dumnezeiască umanităţii în forme omeneşti, deci să-şi facă proprie umanitatea noastră, fără ca să o desfiinţeze în Sine şi fără ca aceasta să rămână închisă faţă de lumina şi de viaţa dumnezeiască infinită. Într-altă parte, acelaşi lămureşte următoarele: ,,în creştinism nu omul e înghiţit de om, ci cosmosul e transfigurat de om, pentru că e creat de Dumnezeul treimic din care o Persoană se face om pentru veci. Se afirmă astfel valorile umane şi deci persoana umană, că nu e o esenţă inconştientă supusă unor legi faţă de care persoanele nu sunt decât apariţii trecătoare şi fără un sens propriu…omul aspiră la o întâlnire reală cu Dumnezeu; însă la acest dialog nu se poate ridica fără să vină şi Dumnezeu, din iniţiativa Lui în întâmpinarea omului”. Viersuitorul anonim va zice în legătură cu acestea: ,,Strălucirea dinăuntru // Luminează faţa cui // Are al desăvârşirii // Soare-n conştiinţa lui.” Poetul va da o imagine mai sensibilă cu versul: ,,Unde sunt fraţii unde voi // Eu însumi parte în lumină // N-a mai rămas nimic din noi // Sorbiţi cu toţii în lumină”. Zice Părintele Dumitru Stăniloae: ,,Omul este în lume un pelerin ce înaintează în lumina tot mai clară care iradiază din Cetate, nu un condamnat să se piardă în ea. Omul vieţuieşte în lume şi în timp, dar e şi mai presus de lume şi de timp, ridicându-se în acest sens tot mai sus şi ridicându-o şi pe ea. La moarte se desparte de ea, ducând însă tot ce a câştigat bun din ea sau în chip transparent al ei. Făcând aşa, se pregăteşte ca să-l aibă la înviere din nou cu sine, dar transfigurat. El e o fiinţă meteorică şi duce lumea întreagă spre hotarul între corporalitate şi Dumnezeu…Se afirmă aci perspectiva transfigurării cosmosului întreg, ca să nu mai vorbim, de imprimarea credinciosului de faptele bune pe care le-a făcut, dându-I un chip luminos sau de slavă. Împărăţia lui Dumnezeu sau a desăvârşitei comuniuni, va însemna comunicarea întreolaltă a tot ce au stare, spre care se pregătesc de aici.” În lumina Învierii, întreaga trăire creştină primeşte valori sporite prin însăşi tinderea spre lumina nesfârşită. De aceea, cum observa un gânditor, tema luminii şi mai ales a celei a Învierii, primeşte o însemnătate aparte în viaţa liturgică ortodoxă. Pe lângă iconografia proprie luminii, ca de pildă cea a Schimbării la faţă, a coborârii la iad a Mântuitorului sau a Învierii Sale, ea este prezentă în întreaga imnografie a slujbelor zilnice şi cu precădere a duminicilor. Se ştie că, o grupă de cântări bisericeşti poartă numele de Luminânde sau în alte limbi Exapostilarii şi Svetilne, ca de pildă următoarea: ,,Lumina Ta cea pururea veşnică trimite-o, Hristoase Dumnezeule şi luminează ochii cei de taină ai inimii mele…” sau alta: ,,Soare, Care ai răsărit astăzi din mormânt ca un Mire din cămară şi iadul l-ai prădat şi moartea ai zdrobit-o, pentru rugăciunile celeia ce Te-a Născut, lumină trimite-ne nouă, lumină care luminează inimile şi sufletele, lumină care îndreptează pe toţi să umble în cărările poruncilor Tale şi în căile păcii.” Ele fac introducerea la cântarea Laudelor şi a Doxologiei Mari, care de obicei se intona la răsăritul soarelui, începând cu cuvintele: ,,Slavă Ţie, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina!” şi sfârşind cu ,,Întru lumina Ta vom vedea lumină, tinde mila Ta celor ce Te cunosc pe Tine.” Mai redăm şi cuprinsul unei cântări mult apreciată a Vecerniei, pentru adâncimea gândirii imnografului: ,,Închinare de seară aducem Ţie, Luminii celei neînserate, care la sfârşitul veacurilor, ca într-o oglindă în trup ai strălucit lumii; şi până la iad Te-ai pogorât, întunericul cel de acolo l-ai risipit, şi lumina Învierii ai arătat-o neamurilor. Dătătorule de lumină, Doamne, mărire Ţie!” E arătată aci întreaga cale a luminii Mântuitorului.

DREPTMĂRITORI CREŞTINI ŞI CREŞTINE,

Sărbătorim cel dintâi Sfinte Paşti după înălţarea în rangul de Arhiepiscopie a Eparhiei Aradului, datorită vechimii şi importanţei ei în viaţa naţională şi bisericească a ţării. Strălucirea slujbei de atunci săvârşită de ierarhii membri ai Sfântului Sinod al Bisericii noastre, în frunte cu Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, apare în lumina Învierii chezăşuitoare pentru drumul pe care clerul şi poporul de aci îl are de parcurs în vremea viitoare, cu atât mai mult cu cât anul în curs este consacrat împlinirii unor mari evenimente din viaţa întregii creştinătăţi ca şi a celei româneşti. Astfel amintim cei 1685 de ani de la cel dintâi Sinod Ecumenic sau a toată lumea, când s-a statornicit Simbolul de credinţă sau Crezul nostru; cei 125 de ani de la dobândirea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române ca şi 85 de ani de la înfiinţarea Patriarhiei române. Lumina Învierii lui Hristos a strălucit în evenimentele de atunci prin harul lui Dumnezeu spre luminarea slujitorilor săi. Şi ea continuă să lumineze prin decenii şi secole făuriri ale Bisericii în slujba lumii doritoare de mântuire. Pentru aceasta mai înălţăm stăruitoare rugăciune către Dumnezeu spre împlinire. Edificatoare în această privinţă este şi rugăciunea pe care Patriarhul Ierusalimului o înalţă din faţa Sfântului Mormânt în timpul ritualului Sfintei Lumini, în care se spune: ,,pomenim tainele cu totul mântuitoare care într-un chip dumnezeiesc le-ai făcut atât pe pâmânt cât şi în adâncuri; de asemenea, te sărbătorim pe Tine lumina cea adevărată care în fiecare an străluceşti în cele de desupt şi săvârşim arătarea luminii, amintindu-ne că într-un chip nu mai puţin dumnezeiesc, ea străluceşte din nou plecând de la Mormânt, închipuind de asemenea, arătarea ce va să fie din milostivirea faţă de noi…Da, Doamne, după cum în această zi Tu ai făcut să strălucească lumina celor ce sunt în întuneric şi în umbra morţii, tot aşa fă să strălucească astăzi şi în inimile noastre lumina Ta cea curată, pentru ca luminaţi prin ea şi încălziţi prin credinţă să Te preamărim pe Tine, unica lumină, care vii din unicul izvor al luminii, ca lumină lină, în veci de veci.” Într-adevăr, şi cântul slujbei de acum glăsuieşte: ,,Iisus, Cel ce a apus în mormânt, a răsărit, strălucind mai luminat decât soarele, pe toţi credincioşii luminând…” Fie ca de Sfintele Paşti, razele luminii Învierii să pătrundă până în adâncul sufletelor noastre, ştiind ceea ce învaţă Sfânta Scriptură că: ,,toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este, pogorându-se de la Părintele luminilor la Care nu este schimbare sau umbră de mutare.” Luminatul praznic al Învierii Domnului şi timpul următor să-l petrecem cu binecuvântare din lumina cerească a lui Dumnezeu în Treime Sfântă – Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Amin.

 

 

 

 

Al vostru, de tot binele doritor

 

† TIMOTEI

Arhiepiscop al Aradului

NOTE:

  1. Începutul slujbei Învierii (Stihoavna, glas VI);
  2. Ierom. Ioanichie Bălan, Mărturii româneşti la locurile sfinte, Roman, 1986, p. 261-264; Diac. Gheorghe Băbuţ, Când Iisus umbla pe pământ, Satu-Mare, 2004, p. 73-77; Minunea de Paşti de la Biserica Învierii Mântuitorului Iisus Hristos, în Curierul Conservator, ediţie electronică, 27 aprilie 2008; Nicolas Egender, La Sainte Lumiere de Paques, în Irenikon, tomul LXXVII (2004), trim. 2 şi 3, p. 271-315; Mărturia Patriarhului Ierusalimului Diodor I la aprinderea Sfintei Lumini la Ierusalim, în Credinţa Străbună, XVII (2007), nr. 5 (254), p. 3;
  3. Binecuvântările morţilor, glas V, stih 7;
  4. Pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, Chipul nemuritor al lui Dumnezeu, Craiova, 1987, p. 125;
  5. Ioan, 1, 3-5;
  6. Galateni, 2,20;
  7. I Corinteni, 2,9-10; Isaia, 64,3; Iov 11,7;
  8. Matei, 5,8;
  9. Canonul Învierii, IX, 2;
  10. I Ioan, 1, 5-7;
  11. Sf. Chiril al Alexandriei, Închinarea în Duh şi Adevăr, IX, P.G., 68, 644 D la Pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, Bucureşti, 1978, vol 2, p. 214;
  12. Pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, p. 214;
  13. Pr. D. Stăniloae, Chipul nemuritor… p. 151;
  14. Cuvinte înţelepte, în ,,Iisus Biruitorul”, XXI (2010), nr. 11 (727), p. 6;
  15. Ioan Alexandru, Lumina neapropiată, în ,,Imne”, Bucureşti, 1975, p. 179;
  16. Pr. D. Stăniloae, Chipul nemuritor… p. 123;
  17. Nicolas Egender, o. c., p. 306;
  18. Svetilna, Glas II, Postul Mare;
  19. Svetilna Învierii, Glas III, a Născătoarei de Dumnezeu;
  20. Stihira, Glas V, 6;
  21. Nicolas Egender, o. c., p. 276-277;
  22. Canonul Învierii, IX, Şi acum…;
  23. Iacov, 1,17; Rugăciunea Amvonului;

Corala Preoţească a Arhiepiscopiei Aradului la primul concert

Cântarea corală bisericească în zona noastră are o tradiţie deja consacrată şi apreciată de către credincioşi. Pentru a evidenţia acest fapt, la iniţiativa şi cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Timotei, Arhiepiscop al Aradului a luat fiinţă Corala Preoţească a Arhiepiscopiei Aradului acum aproape două luni.

Pentru prima reprezentaţie corală a fost gândită şi pregătită o suită de aranjamente muzicale pentru cor bărbătesc cu temă specifică perioadei prepascale, prin osteneala şi priceperea C. Diac. Tiberiu Ardelean, profesor de muzică bisericească la Seminarul Teologic Ortodox Român din Arad, la care se adaugă efortul şi dăruirea Preacucernicilor Părinţi ai eparhiei înzestraţi cu dragoste şi ştiinţă faţă de cântarea bisericească, selectaţi să facă parte dintre membri coralei.

Astfel, în sera zilei de 25 martie a.c., după săvârşirea slujbei Acatistului Bunei Vestiri, biserica Catedralei Vechi a Aradului a devenit neîncăpătoare, pentru mulţimea credincioşilor şi a invitaţilor, reprezentanţi ai cultelor creştine din municipiul Arad, ai Instituţiilor de învăţământ, oficialităţi, reuniţi aici pentru a audia primul concert al Coralei Preoţeşti din Arhiepiscopia Aradului.

În deschiderea Concertului, PC Părinte Vasile Pop, Consilierul cultural al Sfintei Arhiepiscopii, a prefaţat reprezentaţia muzicală amintind audienţei contextul Postului Mare în care ne aflăm, o perioadă liturgică ce cheamă, prin excelenţă, la pocăinţă. Au fost astfel evidenţiate înţelesurile şi însemnătatea pocăinţei pentru viaţa unui creştin autentic, pornind de la cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos şi ale Sfinţilor Apostoli din Sfânta Scriptură, dezvoltate de Părinţii şi teologii Bisericii mai vechi sau mai noi. În acest cadru, Concertul prezentat, prin piesele alese, nu se vrea altceva a fi decât o invitaţie spre pocăinţă.

Cele şapte piese (Doamne, nu ne lepăda pe noi de la faţa Ta; Miluieşte-mă Dumnezeule; Mai marii popoarelor; Doamne răbdând toate; Acestea zice Domnul către iudei; Şi era la ora a şasea) cuprinse în reprezentaţie au fost împărţite în trei părţi, între care au fost intercalate scurte aprecieri şi explicaţii ale prezentatorului. Între acestea s-a amintit că acest concert este închinat Chiriarhului locului, la care se adaugă şi contextul oferit de tema generică anuală hotărâtă de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Anul Crezului şi al Autocefaliei Ortodoxiei româneşti.

În final, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Timotei a mulţumit preoţilor corişti, ostenitorilor dar şi asistenţei pentru acest frumos buchet muzical oferit, ce promovează credinţa noastră, îi arată valorile nepreţuite şi cheamă spre bună înţelegere între oameni.

 

Slujire arhierească în parohia Chişineu-Criş

În Duminica a V-a din Postul Mare, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Timotei, însoţit de diac. Claudiu Condurache de la Catedrala Arhiepiscopală, a afectuat o vizită canonică în Parohia Chişineu-Criş I, Protopopiatul Arad, săvârşind Sfânta Liturghie în biserica parohială, în prezenţa unui număr mare de credincioşi.

În cuvântul de învăţătură, Chiriarhul a scos în evidenţă importanţa mesajului Evangheliei şi semnificaţia Duminicii a V-a din Postul Mare în calendarul prepascal. A îndemnat pe cei prezenţi să împărtăşească smerenia şi umilinţa Cuvioasei Maria Egipteanca şi să exprime căinţa pentru păcate în Taina Sfintei Spovedanii.

Arătând că pocăinţa înseamnă smerenie, lepădare de păcat şi înălţare în virtuţi în acelaşi timp, Înaltpreasfinţia Sa a exprimat un îndemn părintesc ca în această perioadă, prin participare la Sfânta Liturghie să căutăm unirea cu Hristos, pentru ca El să fie viu întru noi.

La finalul Sfintei Liturghii, preotul paroh Liviu Savulov a mulţumit Ierarhului pentru participare şi slujire, oferind, totodată, prin intermediul tinerelor vlăstare ale parohiei un buchet de pricesne şi cântări bisericeşti specifice perioadei Triodului.

Hotărârea Sfântului Sinod nr. 892 din 24 februarie 2010: Trecerea unui cleric, a personalului monahal sau a absolvenţilor de teologie într-o altă eparhie sau jurisdicţie canonică; organizarea pelerinajelor.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în şedinţa sa de lucru din 11 februarie 2010, a luat în examinare referatul Cancelariei Sfântului Sinod în legătură cu necesitatea completării hotărârii nr. 2844/2008 a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române privind trecerea unui cleric într-o altă eparhie din Biserica Ortodoxă Română sau în jurisdicţia canonică a unei alte Biserici Ortodoxe, cu prevederi privind personalul monahal, absolvenţii instituţiilor de învăţământ teologic din România, precum şi în legătură cu organizarea pelerinajelor.

În referatul Cancelariei Sfântului Sinod este semnalată înmulţirea, în ultima vreme, a cazurilor unor monahi (hirotoniţi sau nehirotoniţi) care părăsesc mănăstirile de metanie din ţară pentru a pleca fie în Muntele Athos, fie la mănăstiri dintr-o eparhie aparţinând altei Biserici Ortodoxe canonice, fără aprobarea Chiriarhului şi fără acordul Patriarhului României.

De asemenea, din referatul prezentat, rezultă că mai sunt cazuri de ieşire din jurisdicţia eparhiilor din Patriarhia Română cu încălcarea hotărârii Sfântului Sinod nr. 2844/2008 semnalate Patriarhiei Române cu adresa nr. 2021/4 februarie 2010 de către Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale şi Meridionale, privind pe Pr. Aurel Popescu şi Diac. Cristian Popescu, care au trecut din Arhiepiscopia Timişoarei în jurisdicţia Mitropoliei Belgiei (Patriarhia Constantinopolului), cu carte canonică din partea IPS Părinte Mitropolit Nicolae al Banatului, dar fără acordul Patriarhului României.

Având în vedere că este necesar ca Sfântul Sinod să-şi exprime preocuparea în scopul limitării acestor cazuri şi pentru prevenirea unor manifestări de neascultare şi abateri disciplinare care au un impact negativ asupra stării generale a clerului şi monahismului nostru, precum şi asupra vieţii bisericeşti în general.

Ţinând seama că în urma hotărârii Permanenţei Consiliului Naţional Bisericesc din 8 ianuarie 2010, Cancelaria Sfântului Sinod, în acord cu prevederile art. 88 Iit. q) din Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, a făcut o serie de propuneri de completare a hotărârii nr. 2844/2008 a Sfântului Sinod.

Luând act că în ultima perioadă de timp, ierarhii din ţară şi din afara graniţelor ţării au semnalat Patriarhiei Române existenţa a numeroase cazuri de tineri absolvenţi de instituţii de învăţământ teologic din România care, fie după stagii de studii în străinătate, fie prin părăsirea ţării, solicită hirotonia atât pentru parohii aparţinând eparhiilor ortodoxe române, cât şi pentru parohii arondate altor jurisdicţii canonice din afara graniţelor ţării.

Constatând că această problemă a statutului tinerilor teologi care au studiat în instituţii de învăţământ teologic din România şi a raporturilor lor canonice cu eparhia care i-a recomandat la studii şi cu Patriarhia Română nu a fost reglementată printr-o hotărâre a Sfântului Sinod, fiind necesare măsuri clare pentru evitarea unor situaţii neplăcute, inclusiv prin completarea hotărârii nr. 2844/2008 a Sfântului Sinod, aşa cum a propus Cancelaria Sfântului Sinod.

Întrucât, în legătură cu pelerinajele ierarhilor, clericilor, monahilor şi monahiilor la locurile sfinte ale Ortodoxiei din afara graniţelor ţării, aflate în alte jurisdicţii canonice ortodoxe, în ultima perioadă de timp au existat situaţii în care cei care au participat la aceste pelerinaje au întâmpinat neajunsuri, deoarece nu au prezentat acordul Patriarhiei Române, astfel că şi în această problemă se impune completarea hotărârii Sfântului Sinod nr. 2844/2008;

În urma discuţiilor care au avut loc. pe marginea referatului prezentat de Comisia canonică, juridică şi pentru disciplină, din care au fost reţinute următoarele propuneri de completare: în cazul clericilor (de mir sau din cinul monahal) care părăsesc eparhiile Patriarhiei Române fără aprobarea chiriarhului şi acordul Patriarhiei Române, să li se aplice pedeapsa caterisirii de către eparhia pe care o părăsesc; să se adreseze IPS Părinte Mitropolit Nicolae al Banatului îndemnul de a retrage, în termen de o lună, cartea canonică dată Pr. Aurel Popescu şi Diac. Cristian Popescu pentru trecerea în altă jurisdicţie ortodoxă, fără aprobarea Patriarhului României, cu precizarea că pe viitor, ierarhii care nu respectă prezenta hotărâre sinodală vor răspunde în faţa Sfântului Sinod; necesitatea ca, la începutul anului 2010, proclamat de Sfântul Sinod „Anul omagial al Crezului Ortodox şi al Autocefaliei româneşti în Patriarhia Română”, în contextul aniversării a 125 de ani de când Biserica Ortodoxă Română a devenit autocefală şi a 85 de ani de la ridicarea la rangul de Patriarhie, ierarhii Sfântului Sinod să adreseze un Apel de suflet către toţi clericii şi mirenii ortodocşi români din afara graniţelor ţării, aflaţi – fără binecuvântare – în alte Biserici Ortodoxe surori sau în structuri bisericeşti necanonice, de a reveni în comuniune directă cu Biserica Mamă, adică în jurisdicţia canonică a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române;

Ca urmare a votului exprimat cu unanimitate, plenul Sfântului Sinod a hotărât:

• Aprobă ca, ţinând seama de propunerile formulate de Cancelaria Sfântului Sinod, textul hotărârii nr. 2844/2008 a Sfântului Sinod, să fie completat şi reformulat, după cum urmează:

1. În spiritul prevederilor art. 10 alin. (6) din Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, potrivit cărora „Hotărârile organismelor centrale deliberative şi executive sunt obligatorii pentru întreaga Biserică Ortodoxă Română”, toţi chiriarhii Bisericii Ortodoxe Române vor aplica hotărârea Sfântului Sinod nr. 2891/2007, în spiritul şi litera ei, completată şi reformulată astfel:

a. Cartea canonică de ieşire a unui cleric (de mir sau din cinul monahal) din Patriarhia Română se va emite de către chiriarhul român, la solicitarea unui ierarh străin, aparţinând unei jurisdicţii canonice ortodoxe, numai cu acordul Patriarhului României;

b. Clericul (de mir sau din cinul monahal) care primeşte Cartea canonică pentru intrarea într-o eparhie aparţinând altei Biserici Ortodoxe canonice nu poate sluji decât în cadrul comunităţilor acelei jurisdicţii străine, nu şi în comunităţi ortodoxe române aflate în respectivele eparhii ortodoxe;

c. Monahii care doresc sa plece din diferite eparhii ortodoxe române din ţară şi din afara graniţelor ţării în Muntele Athos sau în mănăstiri dintr-o eparhie aparţinând altei Biserici Ortodoxe canonice au îndatorirea canonică de a obţine, în prealabil, aprobarea scrisă a chiriarhului român, la solicitarea unui ierarh străin, aparţinând unei jurisdicţii canonice ortodoxe, numai cu acordul Patriarhului României:

d. Ierarhii din eparhiile aparţinând Bisericii Ortodoxe Române din afara graniţelor României vor aduce la cunoştinţa Patriarhiei Române schimbarea statutului oricărui cleric sau student aflat la studii în străinătate, pentru evidenţă şi în vederea evitării unor situaţii tensionate între Bisericile Ortodoxe surori.

e. Absolvenţii instituţiilor de învăţământ teologic ortodox din România pot solicita hirotonia pe seama unei comunităţi ortodoxe române aflate în eparhiile ortodoxe române din afara graniţelor ţării, numai cu aprobarea scrisă a chiriarhului român care i-a acordat binecuvântarea de studii si cu acordul Patriarhului României.

In „Jurământul” pe care absolvenţii facultăţilor de teologie ortodoxă din Patriarhia Română îl depun la încheierea studiilor, să fie prevăzut faptul că aceştia vor putea trece în jurisdicţia altei Biserici Ortodoxe canonice numai cu recomandarea chiriarhului lor şi cu aprobarea Patriarhului României.

2. Delegaţi ai Bisericii Ortodoxe Române vor discuta cu Bisericile Ortodoxe surori pentru realizarea unor înţelegeri în plan pastoral-misionar, în vederea asigurării unei pastor aţii adecvate pentru românii ortodocşi din ţările şi Bisericile respective.

3. Sectorul teologic-educaţional al Patriarhiei Române este îndatorat să solicite de la eparhiile Bisericii Ortodoxe Române din ţară şi din afara graniţelor ţării lista cu studenţii şi absolvenţii instituţiilor de învăţământ teologic din Româniacare au plecat la studii în străinătate, cu sau fără binecuvântarea chiriarhului şi, pe cât este posibil, statutul actual al acestora, precum şi să comunice către facultăţile de teologie ortodoxă din Patriarhia Română hotărârea de completare a „Jurământului”, potrivit prezentei hotărâri a Sfântul Sinod.

4. Ierarhii care doresc să meargă în pelerinaj în diferite locuri sfinte ale Ortodoxiei din afara graniţelor ţării, trebuie să aibă scrisoare de recomandare din vartea Patriarhului României, pentru a evita situaţii neplăcute în raport cu Bisericile Ortodoxe canonice.

5. Clericii, monahii şi monahiile care doresc să meargă în pelerinaj în diferite locuri sfinte ale Ortodoxiei din afara graniţelor ţării trebuie să aibă recomandarea protopopului (stareţului/ei) şi aprobarea Chiriarhului locului, urmând ca pelerinajele să se organizeze, în principiu, numai prin intermediul birourilor de pelerinaje ale Patriarhiei Române sau ale eparhiilor.

6. Clericilor (de mir sau din cinul monahal) care părăsesc eparhiile Patriarhiei Române fără aprobarea chiriarhului şi fără acordul Patriarhiei Române li va aplica pedeapsa caterisirii de către eparhia pe care o părăsesc.

7. întrucât se constată că IPS Părinte Mitropolit Nicolae al Banatului a emis o carte canonică în condiţii care contravin hotărârii Sfântului Sinod nr. 2844/2008 privind trecerea unor clerici ortodocşi români în alte jurisdicţii ortodoxe fără aprobarea Patriarhului României, i se adresează îndemnul de a retrage în termen de o lună cartea canonică dată Pr. Aurel Popescu şi Diac. Cristian Popescu de trecere în altă jurisdicţie ortodoxă fără aprobarea Patriarhului României, cu precizarea că, pe viitor, ierarhii care nu respectă prezenta hotărâre sinodală vor răspunde în faţa Sfântului Sinod.

8. Aprobă ca, la începutul anului 2010, proclamat de Sfântul Sinod „Anul omagial al Crezului Ortodox şi alAutocefaliei româneşti în Patriarhia Română”, în contextul aniversării a 125 de ani de când Biserica Ortodoxă Română a devenit autocefală şi a 85 de ani de la ridicarea la rangul de Patriarhie, ierarhii Sfântului Sinod să adreseze un Apelde suflet către toţi clericii şi mirenii ortodocşi români din afara graniţelor ţării, aflaţi – fără binecuvântare – în alte Biserici Ortodoxe surori sau în structuri bisericeşti necanonice, de a reveni în comuniune directă cu Biserica Mamă, adică în jurisdicţia canonică a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi care a fost dat publicităţii cu titlul „Apel launitate şi demnitate românească” (pe site-ul Patriarhiei Române www.basilica.ro.

Aducându-Vă la cunoştinţă această hotărâre a Sfântului Sinod, rugăm binevoiţi a lua măsurile necesarepentru punerea în aplicare şi publicarea în presa eparhială în vederea cunoaşterii şi respectării acesteia de către cler,monahi şi instituţiile de învăţământ din cuprinsul eparhiei.

Iconom al Tainelor lui Hristos

Sfântul Maslu în parohiile Arad-Bujac şi Sânleani-Livada.

În perioada Postului Mare majoritatea parohiilor noastre au obişnuit săvârşirea Tainei Sfântului Maslu, în special Duminica, după slujba Vecerniei. La parohiile Arad-Bujac şi Sânleani-Livada, Taina Sfântului Maslu de obşte, în Duminica a IV-a, respectiv a V-a din Post a fost săvârşită de către Întâistătătorul eparhiei, înconjurat de soborul preoţilor slujitori. Pentru cei prezenţi, rugăciunea şi binecuvântarea arhipăstorului au fost prilej de reală mulţumire duhovnicească, Înaltpreasfinţia Sa rostind, în ambele prilejuri şi câte un cuvânt de învăţătură de mare profunzime.

Comemorare şi comuniune în biserica Parohiei Grădişte

Sfânta Liturghie a fost săvârşită de către Înaltpreasfinţitul dr. Timotei Seviciu, Arhiepiscop al Aradului, împreună cu un sobor de preoţi, celor ai parohiei: pr. Viorel Merluşcă şi pr. Viorel Roja, alăturându-li-se pr. pensionar Teodor Gorea şi preoţii veniţi pentru parastasul fratelui Moise: pr. Iosif Toma de la Casa Centrală a Oastei Domnului din Sibiu şi pr. Gheorghe Ardelean, misionar în Protopopiatul Beiuş, diacon fiind părintele Gheorghe Contraş.

În cuvântul de învăţătură, Înaltpreasfinţia Sa a vorbit despre vindecarea sufletească a slăbănogului, pe care Mântuitorul o acordă acestuia înaintea celei trupeşti, accentuând că orice boală trupească îşi are începutul într-una sufletească.

Un om al dragostei, la fel ca şi prietenii celui slăbănog, a fost şi fratele Moise Velescu a cărui parastas s-a slujit după încheierea Sfintei Liturghii. După săvârşirea acestuia, a luat cuvântul părintele Iosif Toma care a reamintit asistenţei calităţile fratelui Moise – bunătatea, smerenia, blândeţea, dragostea faţă de aproapele –, calităţi pe care, spunea părintele, le-a deprins de la Înaltpreasfinţitul Timotei, cu care acesta a avut o relaţie specială şi faţă de care avea un respect deosebit.

În după-amiaza zilei fraţii Oastei Domnului s-au întâlnit în biserica parohială pentru Adunarea frăţească prilejuită de comemorarea celui care a fost preşedintele Oastei vreme de mulţi ani. Astfel biserica s-a umplut de mulţimea celor care şi-au amintit de fratele Moise, de virtuţile sale, de viaţa sa. La Adunarea frăţească a participat şi Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Timotei care le-a vorbit celor prezenţi despre misiunea lor în ziua şi în societatea de azi: acea de a aduce pace. Alături de Chiriarh au participat co-slujitori şi la Sfânta Liturghie, cărora li s-a adăugat şi pr. Cornel Clop, din parohia Răbăgani, Protopopiatul Beiuş. Toate cuvântările au fost transmise în direct, prin intermediul internetului, pe site-ul Oastei Domnului.

Lucrările Adunării s-au încheiat cu hotărârea ca în fiecare an, cu ocazia parastasului, să aibă loc la Arad, în biserica din Grădişte, biserica de suflet a fratelui Moise, adunarea Oastei Domnului, dovadă a comuniunii şi iubirii creştine.