IPS ARHIEPISCOP TIMOTEI A PARTICIPAT LA FESTIVITATEA DE INVESTIRE A NOULUI RECTOR AL UNIVERSITĂŢII ,,VASILE GOLDIŞ” DIN ARAD

Înaltpreasfinţitul Timotei, Arhiepiscop al Aradului a participat miercuri, 24 aprilie a.c., la festivitatea de investire a noului rector al Universităţii de Vest ,,Vasile Goldiş” din Arad, prof. univ. dr. Coralia Cotoraci. Universitatea, care îl are ca patron spiritual pe marele corifeu al Unirii de la 1918, fost secretar al Consistoriului Eparhial din Arad cultivă, încă dintru începuturile ei, legături de strânsă colaborare cu Arhiepiscopia Aradului, Întâistătătorul acesteia fiind membru fondator al instituţiei de învăţământ superior arădean. Expresia respectului şi recunoaşterii importanţei Bisericii Ortodoxe în istoria, cultura şi spiritualitatea  românească  de către corpul academic al instituţiei este şi conferirea de către senatul universităţii a titlului de Doctor Honoris Causa, Preafericitului Părinte Patriarh Daniel şi IPS Arhiepiscop Timotei.

În cadrul unei emoționante ceremonii, care a avut loc în Aula Magna Universitaria din Campusul Universitar „Vasile Goldiș”, prof. univ. dr. Aurel Ardelean, rector fondator și totodată președintele Universității, a înmânat noului rector atributele funcției: un exemplar din Legea Educației Naționale, Carta Universității și ținuta de gală, cu insignă, capă și togă.

Înalt Preasfinţitul Timotei, a deschis şirul alocuţiunilor şi cuvintelor de felicitare rostite cu acest prilej, arătând că momentul este încununat de rugăciunea şi cântarea pascală pe care o rostim în această perioadă luminată. Din această lumină trebuie să dăm vieţii sens, Universitatea arădeană, prin însuşi numele patronului său, Vasile Goldiş, dă un sens luminii pregătirii tineretului, iar ectorul fondator, demn urmaş al acestuia, prin legătura strânsă cu Biserica locală a perpetuat această lucrare. Adresându-se noului rector, IPS Sa a spus: ,, Întreaga comunitate academică şi-a numit alesul pentru această răspundere. O interpretare etimologică a cuvântului, a funcţiei, îl arată pe rector ca fiind ,,rect”, drept, rectiliniu, care merge direct, la ţintă şi continuu în lucrare. Cine ar fi fost mai îndreptăţit să continue o lucrare, o tradiţie, nu numai a unei instituţii, o tradiţie de familie, despre care ştim pe ce considerente se temeluieşte? Continuaţi o lucrare şi o tradiţie în acelaşi timp, pe toate planurile: cultural, spiritual, profesional, o legătură cu Biserica. Ne exprimăm convingerea şi speranţa că vom continua legăturile noastre în aceiaşi tradiţie a cetăţii, Biserică- Şcoală, spre a împlini toate dezideratele generaţiei tinere, căreia îi aparţine viitorul. Dumnezeu să binecuvinteze această lucrare- alegerea dumneavoastră- şi să înmulţească respectul şi aprecierea celor pe care îi reprezentaţi, a societăţii arădene. Vă dorim putere de muncă şi să fiţi la înălţime, mereu!”

Noul rector a mulţumit pentru cuvintele de felicitare făgăduind să continue bunele relaţii statornicite între Universitate şi Centrul eparhial.

Manifestare pascală a copiilor din Sebiş

Sărbătoarea Sfintelor Paşti a prilejuit credincioşilor parohiei Sebiş I din cadrul Arhiepiscopiei Aradului un moment deosebit de plăcut şi emoţionant, desfăşurat în biserica parohială. După încheierea Sfintei Liturghii, copiii de la Gradiniţa din localitate, sub îndrumarea cadrelor didactice, au oferit celor prezenţi un program de cântece şi poezii  cu tematică pascală, pentru care s-au pregătit cu multă perseverenţă. Aceiaşi copii, îndrumaţi cu multă răbdare şi dragoste de doamnele educatoare, au organizat o foarte apreciată expoziţie de obiecte decorative specifice sărbătorii Paştilor, confecţionate chiar de mânuţele lor.

Această actiune a făcut parte din proiectul educativ umanitar ,,Dăruind vei dobândi”, iniţiat de Grădiniţa PP Sebiş prin profesoara Irina Turnea, în parteneriat cu Parohia Ortodoxă Sebiş I, preot paroh Beni Ioja.

Lucrările ,,micilor artişti,, s-au bucurat de o deosebită apreciere din partea credincioşilor. Aceştia au primit fiecare din partea copiilor câte  un mic obiect din  expoziţie. Efortul şi generozitatea celor mici au copleşit şi impresionat întreaga asistenţă. A fost rândul credincioşilor să răsplătească momentul de aleasă dăruire duhovnicească al celor mici. Prin bunăvoinţa credincioşilor, acestora li s-a donat suma de 1000 lei. Astfel s-a îndeplinit şi misiunea proiectului: 25 de copii defavorizaţi din parohie au fost beneficiarii acestei donaţii, simţind astfel, în mod practic, bucuria praznicului Învierii Domnului.

Iată că şi copiii pot realiza lucruri impresionante, acest proiect reuşind să-i responsabilizeze, încurajându-i să se implice voluntar, alături de părinţii lor, de cadrele didactice şi în alte proiecte umanitare în sânul comunităţii din care fac parte, prin dezvoltarea unui parteneriat complex şi de durată Şcoală-Biserică-Familie.

 

 

ITINERAR CHIRIARHAL ARĂDEAN DE SFINTELE PAŞTI

Sărbătoarea Învierii Domnului a constituit pentru clerul şi credincioşii Arhiepiscopiei Aradului, şi în acest an, prilej de alese bucurii duhovniceşti. În aceste zile Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Timotei a fost prezent la sfintele slujbe şi la momentele spirituale mai importante care s-au desfăşurat în oraşul de reşedinţă.

Astfel, în sâmbăta din Săptămâna Mare, Înaltpreasfinţia Sa a săvârşit Slujba Învierii la biserica ,,Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din incinta Penitenciarului de Maximă Siguranţă Arad, sfinţind paştile şi împărţindu- le celor privaţi de libertate precum şi personalului instituţiei. Chiriarhul a adresat cuvinte de mângâiere şi îmbărbătare, evidenţiind grija Bisericii faţă de cei suferinzi.

Tot în această zi Înaltpreasfinţitul Timotei a efectuat vizitaţii canonice: la biserica parohiei Arad- 6 Vânători, biserica din incinta Spitalului Clinic Judeţean Arad, capela din incinta Căminului pentru Vârstnici Arad, pentru a observa modul cum sunt pregătite aceste locaşuri şi ce au întreprins preoţii care le deservesc în întâmpinarea sărbătorii Învierii Domnului. Peste tot Chiriarhul a adresat cuvinte de îmbărbătare, de mângâiere, dorind tuturor  tuturor să petreacă Sfintele Paşti cu bucurie duhovnicească.

În seara zilei, pe Aeroportul internaţional Arad, Înaltpreafinţitul Timotei a întâmpinat venirea luminii sfinte, adusă de la Mormântul Domnului, de la Ierusalim, prin grija Sfintei Patriarhii şi a Consiliului Judeţean Arad. În cuvintele cântării ,,Lumină lină” Chiriarhul a împărţit din sfânta lumină preoţilor prezenţi, spre a ajunge în toate bisericile din eparhie. Cu acest prilej, într-o scurtă alocuţiune, a arătat importanţa şi simbolismul luminii, a luminii lui Hristos, care luminează pe tot omul ce vine în lume, considerând momentul întâmpinării ca fiind un preambul la slujba de Înviere.

În noapte, la Catedrala Sfânta Treime, Arhiepiscopul Aradului a săvârşit slujba  Învierii Domnului, înconjurat de soborul preoţilor şi diaconilor catedrali, în prezenţa unui număr impresionant de credincioşi. Chiriarhul, în contextul Cuvântului de învăţătură al Sfântului Ioan Gură de Aur, citit, a îndrumat la creştinească petrecere a sfintelor sărbători pascale, în comuniune cu toţi semenii, în special cu cei bolnavi şi suferinzi, potrivit îndemnurilor Bisericii din acest an omagial, dedicat îngrijirii acestora.

Tot la catedrala Arhiepiscopală, Înaltpreasfinţitul Timotei a oficiat Sfânta Liturghie arhierească, în ziua praznicului. În cuvântul de învăţătură, sub sigla ,,Mântuirea prin Harul lui Hristos”, pe temeiul pericopei Evangheliei zilei, Prologul Evangheliei de la Ioan, a arătat că Mântuitorul Hristos nu desfiinţează Legea dată prin Moise, ale cărei precepte vor rămâne, ci aduce peste om Harul şi Adevărul Evangheliei Sale. Astfel Dumnezeu rămâne Creatorul lumii, Izvorul tuturor lucrurilor, dar este totodată şi Proniatorul acesteia, pentru că omul căzut are nevoie de mântuire, prin Harul lui Iisus Hristos. Învierea lui Hristos înseamnă şi tămăduire, vindecare- a arătat Înaltpreasfinţia Sa-, îndrumând la grijă faţă de cei suferinzi.

În după-amiaza zilei, după ce a participat la slujba Vecerniei în biserica parohiei Arad- Centru, , Înaltpreasfinţia Sa a oferit la reşedinţa chiriarhală, preoţilor din municipiu tradiţionala recepţie de Paşti, la care au participat şi reprezentanţi ai mass-media locală, alţi credincioşi.

În a doua zi de Sfintele Paşti Înaltpreasfinţitul Timotei a oficiat Sfânta Liturghie în Catedrala Veche. În cuvântul de învăţătură, cu tema ,, Izvorul darurilor Dumnezeieşti”, pe temeiul textului Evangheliei sărbătorii, a arătat că omul credincios simte prezenţa lui Dumnezeu în lume prin toate darurile pe care Acesta le revarsă peste noi, amintite de proorocul Isaia, spre care îndreaptă Ioan Botezătorul, în Evanghelia citită.

În a treia zi de Paşti Înaltpreasfinţitul Timotei a slujit Sfânta Liturghie la Catedrala Sfânta Treime.

 

 

SĂPTĂMÂNA SFINTELOR PATIMI

Luni  09.04. 2012 Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Dr. Timotei Seviciu, a slujit Denia din săptămâna pătimirii Mântuitorului Iisus Hristos la Catedrala Arhiepiscopală cu hramul Sfânta Treime din Arad. Slujba Deniei a fost continuată de către grupul vocal al Catedralei Sfânta Treime Arad „Sfinţii Adrian şi Natalia”, cu un mănunchi de cântări duhovniceşti susţinute în faţa unui număr impresionant de credincioşi participanţi. În încheiere Înaltpreasfinţia Sa, după ce a vorbit celor prezenţi despre însemnătatea momentelor şi evenimentelor din istoria mântuirii noastre pe care le vom parcurge în aceste zile, a mulţumit membrilor grupului vocal pentru  adevărata seară duhovnicească oferită celor prezenţi prin piesele corale interpretate cu o deosebită dăruire, prelungind trăirile duhovniceşti de la Slujba Deniei.

În această săptămână Chiriarhul va fi prezent în catedrala arhiepiscopală, dconform programului comunicat credincioşilor:

Marţi 10 aprilie –       Slujirea Deniei la Catedrala Arhiepiscopală.

Miercuri 11 aprilie –   Slujirea Sfintei Liturghii la biserica parohiei Arad- Centru, Catedrala- Veche.

Joi 12 aprilie –           Slujirea Sfintei Liturghii şi a Deniei la Catedrala Arhiepiscopală

Vineri 13 aprilie –       Slujirea Ceasurilor Împărăteşti în Biserica Mănăstirii Hodoş-Bodrog, slujirea Vecerniei cu punerea în mormânt la biserica parohiei Arad-Centru, slujirea Prohodului Domnului, la Catedrala Arhiepiscopală.

Sâmbătă 14 aprilie –  Slujirea Sfintei Liturghii la Catedrala Arhiepiscopală.

Duminică 15 aprilie –  Slujirea Sfintei Liturghii la Catedrala Arhiepiscopală, slujirea Vecerniei – a doua înviere – la biserica parohiei Arad-Centru.

Itinerar Chiriarhal de Florii

La sărbătoarea Intrării Donmului în Ierusalim, Înaltpreasfinţitul Timotei, Arhiepiscopul Aradului a oficiat Sfânta Liturghie în Catedrala ,,Sfânta Treime” din municipiul Arad, în fruntea unui sobor de preoţi şi diaconi. Catedrala s- a dovedit neîncăpătoare pentru mulţimea credincioşilor arădeni, prezenţi pentru a asculta sfânta slujbă, dar şi pentru a lua şi duce la casele lor salcia sfinţită.

În cuvântul de învăţătură, sub titlul „Intrarea Domnului în Ierusalim – preludiu al săvitei Sale Învieri”, adresându-se deopotrivă credincioşilor maturi, dar şi copiilor, Chiriarhul a arătat că Sărbătoarea Floriilor încheie Postul de patruzeci de zile şi începe o perioadă de şi mai intensă pregătire sufletescă şi trupească, ambele marcate de Sfintele Taine ale Spovedaniei şi Împărtăşaniei, care  reflectă tendinţa omului de înnoire şi regenerare sufletească, într-un anotimp în care întreaga natură se trezeşte la viaţă, se reînnoieşte. Tâlcuind pericopa Evangheliei zilei a arătat că în acelaşi simbolism cu palmierul şi finicul stă salcia pe care credincioşii o ţin în mână, în zona noastră geografică, şi de aceea cine o ia mărturiseşte împreună cu cei de odinioară  care, cu ramuri şi cu stâlpări, îl aclamau pe Iisus şi strigau ,,Osana , bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului”. Prin Patimile Sale, Mântuitorul intră în Ierusalimul cel ceresc, simbolizat de Cetatea Sfântă – Cetatea păcii; la fel, fiinţa umană este chemată şi ea să- şi depăşească condiţia pământească, pentru a privi la Ierusalimul ceresc.

În după- amiaza zilei Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Timotei a efectuat o vizită canonică în parohia Arad Micalaca Veche II, pentru a sfinţi incinta noii biserici purtând hramul ,,Naşterea Domnului”, pentru ca enoriaşii să se poată ruga aici, concomitent cu finalizarea lucrărilor în curs de edificare.

În cuvântul de învăţătură, Înaltpreasfinţitul Timotei a motivat sfinţirea locaşului în această zi cu aceea că există o legătură între cele două momente, Naşterea Domnului- hramul bisericii şi Intrarea în Ierusalim- momentul sfinţirii şi anume cei doi pomi, bradul de Crăciun şi salcia de Florii. Bradul arată în sus, este simbolul năzuirii şi al dăinuirii, salcia se pleacă în jos ca expresie a smereniei, dar şi unul şi celălalt,  prin verdele lor, sunt simbolul vieţii şi al nemuririi. De asemenea a adus mulţumiri tuturor ctitorilor sfântului locaş, pentru jertfa fiecăruia, asociind prinosul lor cu jertfa Mântuitorului şi cu nădejdea moştenirii Ierusalimului ceresc. Preoţii deservenţi Iacob Bupte şi Mircea Bupte au mulţumit Chiriarhului, în numele cerdincioşilor, a tuturor celor prezenţi, pentru vizita făcută.

 

CONCERTUL CORALEI PREOŢILOR ARHIEPISCOPIEI ARADULUI

În biserica parohiei Arad-Centru, Catedrala Veche, purtând hramul ,,Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” a avut loc, joi seara, 5 aprilie a.c., Concertul de cântări religioase din perioada Postului Mare, al Coralei Preoţilor Arhiepiscopiei Aradului. La festivitate a participat Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Timotei, preoţi, monahi şi monahii, un număr impresionant de credincioşi din municipiul şi judeţul Arad.

Întemeiată în anul 2010, la iniţiativa şi cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Timotei, corala reuneşte sub bagheta virtuozului său dirijor, arhidiacon prof. Tiberiu Ardelean, preoţi din întreaga eparhie arădeană, cu aptitudini muzicale deosebite, pasionaţi de arta corală. Formaţiunea muzicală este recunoscută şi apreciată ca urmare a concertelor prezentate în municipiul Arad şi în oraşele judeţului, precum şi la diferite manifestări corale din afara eparhiei. Piesele muzicale prezentate auditoriului fac parte din repertoriul coral consacrat, specifice Postului Mare.

Prezentarea cântărilor religioase, în contextul perioadei Triodului, ca timp liturgic de pregătire şi trăire a Postului Mare, care constituie pentru adevăratul creştin vreme binecuvântată de curăţire trupească şi sufletească pentru a se izbăvi de povara păcatelor, a fost făcută de către părintele Aurel Bonchiş, de la parohia Arad Şega II. ,,Întreaga spiritualitate a Triodului e străbătută de o atmosferă eshatologică, sufletul fiind îndemnat la vigilenţă şi la zel duhovnicesc prin aducerea aminte de iminenţa sfârşitului. Timpul istoriei este o ,,noapte’’ asupra căreia domneşte păcatul, dar încă de acum, în întunericul ascezei străluceşte răsfrângerea luminii ,,Soarelui dreptăţii’’, anticipând astfel venirea Domnului în care va străluci în toată slava Sa”, a arătat Preacucernicia Sa. Între piesele corale interpretate s-au numărat:,,Uşile pocăinţei”, compozitor Ioan Popescu- Pasărea; Suflete al meu, compozitor Mihail Berezovschi; ,,Doamne nu ne lepăda pe noi”  de Nicolae Lungu; ,,Miluieşte-mă Dumnezeule” de Gheorghe Cucu; ,,Şi era la ora a şasea”de Gheorghe Mandicevschi.

În încheierea concertului, Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Timotei a adresat protagoniştilor şi auditoriului un cuvânt părintesc în care a evidenţiat valoarea pastoral- misionară a mesajului pe care Corala preoţilor îl transmite, sub aspectul acurateţei repertoriului, constituit din lucrări din patrimoniul muzical ortodox, precum şi din punct de vedere interpretativ. Înfiinţată tocmai spre a răspunde nevoii de a face cunoscută cântarea bisericească autentică, formaţiunea preoţilor eparhiei se circumscrie totodată şi unei dorite continuări a tradiţiei corale de mare deschidere  pe care Aradul a avut-o în promovarea cântării bisericeşti ortodoxe, universale şi locale. Chiriarhul a lăudat efortul şi perseverenţa preoţilor care s-au implicat în această manifestare cultural- pastorală, felicitându-i, în frunte cu dirijorul lor. De asemenea a adresat tuturor celor prezenţi, în prag de Sfinte Sărbători alese doriri de bucurie şi pace sufletească.

 

 

 

Parteneriat Biserică – Şcoală la Şimand

În săptămâna 2 – 6 aprilie în învăţământul pruniversitar s-au desfăşurat, în cadrul săptămânii „şcoala altfel”, diferite activităţi educative ce au vizat în principal transpunerea în practică a unor cunoştinţe dobândite în procesul de învăţare. În cadrul acestor activităţi, într-un parteneriat Biserică – Şcoală, s-au desfăşurat unele acţiuni care i-au implicat şi pe elevii Şcolii Generale din Şimand. Sub îndrumarea profesorului de la catedra de Religie Ortodoxă şi cu sprijinul tuturor cadrelor didactice, toţi elevii de religie ortodoxă au fost spovediţi şi împărtăşiţi. În cadrul activităţilor desfăşurate în şcoală, s-a organizat un concurs pe cicluri de studiu având ca obiectiv realizarea de icoane pictate pe sticlă legate de tema Răstignirii şi Învierii Mântuitorului Hristos, ouă încondeiate şi felicitări de Sfintele Paşti. În data de 5 aprilie a avut loc festivitatea de premiere la care a luat parte ca invitat şi preotul Gosta Gabriel, parohul bisericii ortodoxe din Şimand. Au fost acordate câte 3 premii la fiecare secţiune, după cum urmează: „Felicitări de Paşti” clasele I-IV: locul I – Delia Para (cls. a II-a); locul II – Melinda Irşai (cls. I); locul III – Claudia Baba (cls. a IV-a); „Ouă încondeiate” clasele I-IV: locul I – Vlad Bătrînuţ (cls. a II-a); locul II – Mihai Drîmbe (cls. I); locul III – Caudiu Ujoc (cls. a IV-a); „Ouă încondeiate” clasele V-VIII: locul I – Andreea Danci (cls. a VI-a); locul II – Mălina Maier (cls. a VII-a); locul III – Raluca Ungurean (cls. a VI-a); „Icoane pe sticlă” clasele V-VIII: locul I – Diana Chiş (cls. a VI-a) şi Emanuela Morar (cls. a VII-a). Premiile, acordate cu sprijinul parohiei ortodoxe din Şimand, au constat în diplome, pachete cu dulciuri şi răcoritoare, iar cei mai merituoşi copii au primit o invitaţie la pizza.

 

„În temniţă am fost şi aţi venit la Mine…”

Duminica Înfricoşatei Judecăţi, prin pericopa evanghelică ce se citeşte în cadrul Sfintei Liturghii, este un prilej de adâncă meditaţie, despre ceea ce se va întâmpla cu noi atunci când Dumnezeu va hotărî sfârşitul lumii. Aflăm şi ne înfricoşăm că vom dobândi mântuirea în funcţie de faptele pe care le săvârşim pe acest pământ.

Poate mulţi dintre noi am hrănit un flămând, am dat să bea unui însetoşat, am îmbrăcat un om nevoiaş sau am vizitat un bolnav, dar poate puţini am fost şi la cei din temniţă şi i-am vizitat. În contextul desfăşurării săptămânii „Şcoala altfel” în unităţile de învăţământ de pe cuprinsul ţării noastre, elevii din clasa a IX-a de la Seminarul Teologic Liceal Ortodox Arad, îndrumaţi de dirigintele lor, pr. Prof. Dacian – Emilian Nan, au hotărât să facă o vizită deţinuţilor de la Penitenciarul de maximă siguranţă Arad, pentru a-i ajuta să fie mai aproape de Dumnezeu, cu ocazia apropierii măritului praznic al Învierii Domnului.

În ziua de  3 aprilie 2012, după ce la Seminar s-a săvârşit slujba Pavecerniţei mari, elevii clasei a IX-a, însoţiţi de dirigintele lor, au plecat spre Penitenciar, unde au ajuns în jurul orei 10:30. Aici au fost întâmpinaţi de domnul Ionel Iovescu, purtător de cuvânt în cadrul acestei instituţii. După un control amănunţit, am intrat pe poarta închisorii, apoi ni s-au prezentat clădirile şi utilitatea fiecăreia. Desigur, cele mai interesante şi impresionante au fost întâlnirile cu deţinuţii, care s-au desfăşurat în mai multe locuri. În primul rând, i-am văzut pe deţinuţii „artişti”, cei ce pregătesc un spectacol de teatru, ce se va desfăşura în data de 10 aprilie pe scena Teatrului „Ioan Slavici” din Arad. Se va vedea în determinarea lor dorinţa de a face şi altceva, un altceva care să îi ajute să uite de amărăciunea detenţiei.

O notă aparte a constituit-o întâlnirea cu elevii de la Şcoala din cadrul Penitenciarului, elevi cu vârsta între 15 şi 50 de ani, care nu au considerat util să participe la cursurile şcolare atunci când au fost în libertate, iar acum au posibilitatea să-şi completeze studiile. Acestora le-am adresat un cuvânt de încurajare şi de mângâiere, în care am încercat să accentuez importanţa pocăinţei şi a faptului că Dumnezeu, în marea Sa iubire de oameni, ne acordă fiecăruia şansa de îndreptare. Le-am prezentat 10 numere din revista „Familia ortodoxă”, primită din partea Sectorului Cultural al Arhiepiscopiei Aradului, prin grija Pr. Cons. Vasile Pop, revistă ce îi va ajuta pe unii dintre ei să regăsească drumul spre Dumnezeu. Pricesnele „Cu noi este Dumnezeu” şi „Doamne al puterilor” au încheiat acest moment, nu înainte de a le fi împărţite deţinuţilor ramuri de salcie, ca preambul al sărbătorii Floriilor.

Am vizitat o cameră de detenţie, în care îşi găsesc locul 5 deţinuţi, din partea lor aflând poveşti cutremurătoare de viaţă, dar şi regret pentru faptele săvârşite.

Ne-a fost prezentat apoi un film de prevenţie, din care am aflat cauzele prezenţei deţinuţilor în Penitenciar, am aflat despre ceea ce au pierdut când au ajuns aici, despre regretul profund pentru faptele lor, despre „pacostea” anturajului rău şi despre frica revenirii în lumea liberă.

O altă întâlnire deosebită a fost cu un grup de 6 tineri proaspăt încarceraţi pentru furt, tâlhărie, trafic de persoane sau crimă. Trăirile lor difereau de la un deţinut la altul, văzând în vorbele, ochii şi sufletul lor teamă, indiferenţă, părere de rău, frustrare sau amărăciune. Am încercat să le arătăm şi acestora marea dragoste a lui Dumnezeu pentru fiecare persoană umană şi faptul că El aşteaptă întoarcerea celor rătăciţi.

A fost o perioadă petrecută, sperăm, cu folos, în care am încercat să aducem alinare prin cuvânt şi cântare, celor ce, în momente de rătăcire, s-au îndepărtat de Dumnezeu şi oameni.

 

LA IZVORUL VIEŢII – Pastorală la Învierea Domnului 2012

TIMOTEI

DIN MILA LUI DUMNEZEU ARHIEPISCOP AL EPARHIEI ARADULUI

Iubitului cler, cinului monahal şi dreptcredincioşilor creştini, binecuvântare, bucurie şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi de la Domnul nostru Iisus Hristos

Hristos a înviat!

Dragi fraţi şi surori în Hristos Domnul,

Când zicem înviere înţelegem revenirea la viaţă, renaşterea după sfârşitul iernii sau a unui răstimp de amorţire, primirea de noi forţe şi înviorare[1]. Asociat cuvântul cu numele Mântuitorului, primeşte o conotaţie spirituală deosebită, aceea a veşniciei. Viaţa înnoită înseamnă ieşirea de sub stăpânirea morţii şi continuarea modului înălţat de a trăi în perspectiva nesfârşitului. Starea de început a existenţei umane a fost aceea a putinţei  dobândirii nemuririi. Depărtarea de Dumnezeu prin neascultarea de El a protopărinţilor Adam şi Eva a reprezentat şi înstrăinarea de Însuşi Izvorul Vieţii. Sfântul Apostol Pavel scria în acest sens: “Plata păcatului este moartea, iar harul lui Dumnezeu, viaţa veşnică, în Hristos Iisus, Domnul nostru”[2]. Mântuitorul, cum Însuşi mărturiseşte, a venit în lume “ca viaţă să aibă şi din belşug să aibă”[3]. Ori Învierea Domnului înseamnă redobândirea acestei stări de har pentru întreaga lume şi din care fiecare credincios prin strădanie proprie să se împărtăşească. Ca o lămurire a faptului, tot Apostolul neamurilor, mai spune: “Iar dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi vieţui împreună cu El, ştiind că Hristos înviat din morţi, nu mai moare. Moartea nu mai are stăpânire asupra Lui. Căci ce a murit, a murit păcatului o dată pentru totdeauna, iar ce trăieşte, trăieşte lui Dumnezeu. Aşa şi voi, socotiţi-vă că sunteţi morţi păcatului, dar vii pentru Dumnezeu, în Hristos Iisus Domnul nostru.”[4] Fiinţa omului doar slăbită prin căderea în moarte şi stricăciune, se cerea restaurată, dar fără putinţa proprie de însănătoşire[5]. Aceasta revenea lui Dumnezeu Însuşi, lucrare la care omul trebuia să participe. Recâştigarea demnităţii iniţiale însemna apropierea de izvorul vindecării oricărei slăbiciuni spre viaţă deplină.

 

Dragi credincioşi şi credincioase,

Noţiunea de izvor la cei vechi primea un sens sacru, legat de originea vieţii, cu însuşiri minunate, între care aceea de a nu seca vreodată, curgând în veşnicie. Accepţiune asemănătoare primeau şi noţiunile de fântână sau ape.[6] Sfânta Scriptură le înscrie în momente importante; Mântuitorul Însuşi dă un tâlc duhovnicesc la fântâna lui Iacob, în convorbirea cu samarineanca, spunând: “Dacă ai fi ştiut darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: Dă-Mi să beau, tu ai fi cerut de la El şi ţi-ar fi dat apă vie. Femeia i-a zis: Doamne, nici găleată nu ai şi fântâna e adâncă; de unde, dar, ai apa cea vie? … Iisus a răspuns şi i-a zis: Oricine bea din apa aceasta va înseta iarăşi; dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţă veşnică.”[7] Altădată lămureşte cu privire  la Duhul pe care aveau să-L primească discipolii Săi: “Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura: râuri de apă vie vor curge din pântecele lui”.[8] Reiese limpede faptul că Iisus Hristos Domnul este Însuşi izvorul vieţii veşnice. Deci, sensul duhovnicesc în ceea ce priveşte izvorul primează. Într-un astfel de context, dintre ucenicii Domnului,  Sfântul Apostol Iacov întreabă şi totodată răspunde: “oare izvorul aruncă din aceeaşi vână, şi apă dulce şi pe cea amară? Nu cumva poate smochinul, fraţilor, să facă măsline, sau viţa de vie să facă smochine? Tot aşa, izvorul sărat nu poate să dea apă dulce.”[9] Apoi, Sfântul evanghelist Ioan în Apocalipsa sa mărturiseşte că “Domnul, Cel ce şedea pe tron a grăit: Iată, noi le facem pe toate. Şi a zis: Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezare şi adevărate. Şi iar mi-a zis: Făcutu-s-a! Eu sunt Alfa şi Omega, începutul şi sfîrşitul. Celui ce însetează îi voi da să bea, în dar, din izvorul apei vieţii. Cel ce va birui, va moşteni acestea şi-i voi fi lui Dumnezeu şi el Îmi va fi Mie fiu. Iar partea celor fricoşi şi necredincioşi şi spurcaţi şi ucigaşi şi desfrânaţi şi fermecători şi închinători de idoli şi a tuturor celor mincinoşi este în iezerul care arde cu foc şi cu pucioasă, care este moartea a doua…[10]” Cu privire la ultimele cuvinte, desigur se înţelege, moartea sufletească, pentru toţi cei ce n-au gustat din paharul mântuirii. Un cuvânt folositor din partea Părintelui Dumitru Stăniloae învaţă aşa: “Omul rămâne nemuritor până când e însetat mereu de cunoaştere, până când trăieşte în conştiinţa că are mereu ceva nou de cunoscut, adică până când se află într-o conştiinţă a legăturii cu Dumnezeu cel infinit, nu în monotonia unei esenţe supuse aceloraşi legi, ci în legătură cu Cel care I se face cunoscut în alte şi alte adâncimi ale sale. Iar cunoaşterea lui Dumnezeu ca realitate mereu nouă, nesupusă unor legi ale repetiţiei este cunoaşterea Lui ca realitate personală. Iar cunoaşterea aceasta este totdeauna o relaţie iubitoare. Numai iubind pe Dumnezeu şi numai în conştiinţa că e iubit de Dumnezeu, omul înaintează într-o viaţă de care nu se satură niciodată.”[11] Drept înţelegere a acestei realităţi avem şi cuvintele rugăciunii arhiereşti a Mântuitorului către Tatăl ceresc: “Aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis”.[12] Câutând sprijin celor arătate şi la Sfinţii Părinţi ai Bisericii am socoti potrivite următoarele rânduri ale Sfântului Grigorie de Nyssa: “Ce-i drept, unii dobândesc mântuirea şi prin frică, atunci când, gândindu-se la ameninţarea chinurilor din gheenă, se despart de rău. Iar alţii, săvârşind virtutea pentru nădejdea răsplăţii făgăduite celor ce au vieţuit binecredincios, dobândesc binele nu prin iubire, ci prin aşteptarea răsplăţii. Dar cel ce aleargă din suflet (spre desăvârşire) alungă frica (pe care o simte numai cel ce nu din iubire râmâne lângă Domnul…) şi nu se gândeşte nici la răsplată, ca să nu pară că preţuieşte mai mult plata decât pe Cel ce dăruieşte câştigul. Iubeşte din toată inima, din tot sufletul şi din toată puterea, nu altceva din cele ce se fac de către Domnul, ci pe Însuşi Acela care este izvorul bunătăţilor. Deci, această simţire o legiuieşte sufletelor auzitorilor Cel ce ne cheamă spre împărtăşirea de El… Cel ce se lipeşte de Duh se face duh şi cel ce se uneşte cu Viaţa se mută de la moarte la viaţă, după cuvântul Domnului, sufletul dorind să-L_vadă, ca să se apropie de Izvorul vieţii duhovniceşti…, iar izvorul este Domnul, Care zice: “De însetează cineva să vină la Mine şi să bea”.[13] Tot subliniind însemnătatea izvorului ca principiu a ceea ce este bine, Sfântul Maxim Mărturisitorul zice: “Domnul este izvorul existenţei, dar nu existenţa însăşi. Fiindcă e mai presus  şi de însăşi existenţa spusă şi gândită în oarecare mod”.[14] Rugăciunile, cântările şi slujbele bisericeşti, cu precădere cele din perioada pascală, cuprind şi ele invocarea izvorului ca ducând cugetarea spre Dumnezeu în Sfânta Treime cu atributele fiecărei persoane în parte, de asemenea la Maica Domnului ca mijlocitoare şi la sfinţi ca izvorâtori ai darurilor trebuitoare. Astfel, izvorul  este numit al ”sfinţeniei”, “binecuvântării”, ”înţelepciunii şi harului”, ”vieţii şi luminii”,[15] al “darurilor dumnezeieşti şi nestricăciunii”[16]. Din imnografia Praznicului se desprinde tâlcul cântării “Răscumpăratu-ne-ai din blestemul legii cu scump Sângele Tău, pe cruce fiind răstignit şi cu suliţa împuns, nemurire ai izvorât oamenilor…”[17] De acum credinciosul gustă din “Izvorul cel fără de moarte“[18]. S-a împlinit astfel năzuinţa de a moşteni Împărăţia veşnică. Din acelaşi cadru nu ar putea lipsi imnele închinate Maicii Domnului, amintind cel care glăsuieşte: “Izvorăşte-mi acum, izvorule, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, dă-mi darul cuvântului ca să laud izvorul tău, care izvorăşte viaţă şi har credincioşilor; că tu ai izvorât pe Cuvântul cel într-un ipostas”[19].  Şi aceasta, desigur, spre mântuirea tuturor.

 

Dragi fii şi fiice duhovniceşti,

La începutul primăverii, ce vesteşte Sfintele Paşti, pe plan mondial se sărbătoreşte Ziua apei, aducând aminte omenirii de binefacerile ei pentru întreaga planetă, precum şi de nevoia de a-i asigura permanenţa şi puritatea. Pe faţa pământului izvorăsc ape minunate, acolo unde Dumnezeu rânduieşte, adesea însemnate cu sfinte locaşuri, tocmai pentru a pune în lumină rostul spiritual pe lângă cel material. O pildă se află în mănăstirea Feredeu din cadrul Arhiepiscopiei Aradului, nume parcă semnificativ din punct de vedere etimologic, pentru curăţirea trupească şi sufletească prin apă. Este pusă sub ocrotirea Sfântului şi Marelui Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă, a cărui pomenire se face în jurul sărbătorii Sfintei Învieri, el însuşi amintind că a răpus balaurul, semnul răului, ce în schimbul apei pentru o cetate de odinioară cerea viaţa omenească. Anul în curs în Patriarhia Română este omagial pentru Sfânta Taină a Maslului şi îngrijirea bolnavilor. Ori, pentru cei suferinzi e de căutat izvorul sănătăţii. Se cuvine, deci, a fi aproape de ei, precum Mântuitorul S-a arătat cu slăbănogul de la scăldătoarea Vitezda, cu orbul din naştere de lângă scăldătoarea Siloamului, momente eternizate spre urmare prin citirile din perioada pascală, în care şi Biserica săvârşeşete mai cu dinadinsul slujba aghiasmei sau sfinţirii apei, îndeosebi de praznicul Izvorului Tămăduirii în Săptămâna Luminată. Şi este de luat aminte cântarea bisericească, anume: “Ca Cel ce eşti izvor dumnezeiesc al milei şi adânc al marii milostiviri, Îndurate, arată râurile milei Tale celei dumnezeieşti şi tămăduieşte pe toţi; revarsă izvoarele cele bogate ale minunilor şi spală pe toţi; că la Tine pururea alergând, cu căldură cerem har”[20]. Împărtăşindu-ne unii altora toate urările creştineşti ale praznicului, rugăm pe Izvorul binelui să reverse darurile Sale cele bogate peste toţi şi toate, peste ţară şi lume şi cu milostivire multă, peste cei ce au trebuinţă deosebită de sănătate prin dragostea fiecăruia şi ajutorul lui Dumnezeu, Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh. Amin.

Al vostru, al tuturor, către Domnul rugător,

T I M O T E I

Arhiepiscop al Aradului

ÎNSEMNARE: Această Pastorală cu nr. 500 / 2012, având titlul “La izvorul Vieţii”  se va citi în fiecare biserică parohială sau  mănăstirească la Sfânta Liturghie din prima zi, iar în filii a doua zi de Paşti.

 


[1] Dicţionarul Explicativ al limbii Române, Bucureşti, 1975,  pp. 44 şi 475.

[2] Rom. 6, 23.

[3] Ioan, 10, 10.

[4] Rom. 6, 8-11.

[5] Învăţătura de Credinţă Creştină Ortodoxă, Bucureşti, 1952, p. 66.

[6] Pr. V. Aga, Dicţionar enciclopedic, Timişoara, 1935, pp. 18, 11, 167; Pr. Dr. I. Mircea, Dicţionar al Noului Testament, Bucureşti, 1984, p.30, 228; A. Gheerbrant, Source, în Dictionnaire des symboles, Paris, 1969, pp. 720 – 721; Le Roux – Guyonvarch, Fontaine, în o.c., p. 365; P. Grison, Eau, în o.c, p. 305 şi urm.

[7] Ioan 4, 10 – 15.

[8] Ioan 7, 38 – 39.

[9] Iacov 4, 11 – 12.

[10] Apocalipsa 21, 5 – 8.

[11] Pr.Prof Dr. D. Stăniloae, Chipul nemuritor al lui Dumnezeu, Craiova, 1987, p. 10.

[12] Ioan 17, 3.

[13] Omilia I la Cântarea Cântărilor, în Sfântul Grigorie de Nyssa, Scrieri, partea I, în col. Părinţi şi Scriitori Bisericeşti, vol. 29, Bucureşti, 1982,  trad. Pr. D. Stăniloae şi Pr. I. Buga, p. 119, 126 – 127; (Ioan 7, 37).

[14] Sfântul Maxim Mărturisitorul, Ambigua, în col. Părinţi şi scriitori Bisericeşti, vol. 80, Bucureşti, 1983, trad. Pr. D. Stăniloae, p. 173, prg. 60.

[15] Sfântul Vasile cel Mare, Anafora liturgică, Binecuvântarea pâinii ce se numeşte în popor Paşti, Rugăciunea a III-a şi a V-a a plecării genunchilor de la Vecernia Rusaliilor.

[16] Rugăciunea către Sfântul Duh a Acatistului Sfintei Treimi; Canonul Sâmbetei celei Mari, 6, 3; Canonul Învierii, 3,1.

[17] Sedealna slujbei Sfintelor Patimi din Joia Mare şi Rânduiala Proscomidiei.

[18] Chinoniconul-Priceasna Sfintelor Paşti.

[19] Canonul Născătoarei de Dumnezeu de la Izvorul Tămăduirii, 1,1.

[20] Canonul Sfântului Maslu, Sedealna.