Acţiuni caritabile în Arhiepiscopia Aradului

În această perioadă, clerul şi credincioşii eparhiei Aradului, la îndemnul şi cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Timotei, sunt alături de cei nevoiaşi, căutând să vină în sprijinul acestora prin diverse mijloace.

Astfel, preoţii şi credincioşii din parohiile Arad Centru, Mândruloc, Variaşu Mare, Micălaca Veche, au dăruit în ultimele zile produse alimentare pentru familii defavorizate, precum şi dulciuri pentru copii, numărul beneficiarilor situându-se la peste 320 familii. Ziua de sâmbătă va fi una deosebită pentru beneficiarii Cantinei Sfântul Nicolae a Arhiepiscopiei Aradului, deoarece bucatele tradiţionale româneşti – sarmale, ouă roşii, friptură, cozonaci – vor fi gătite şi distribuite celor menţionaţi, prin grija Sectorului social filantropic şi prin dărnicia unor brutării partenere şi a unor credincioşi jertfelnici.

 

Având în vedere impactul şi felul în care s-au  desfăşurat activităţile, putem spune că acţiunea desfăşurată în parteneriat de Arhiepiscopia Aradului şi Şcoala Generală nr 21 Aurel Vlaicu din Arad,  este o reuşită atât prin rezultatul imediat, concretizat în dăruirea unor pachete cu alimente şi dulciuri pentru familii defavorizate şi pictarea unor icoane pe lemn – de elevi ai clasei a II-a A – cât şi în cel preconizat pentru viitor – apropierea copiilor de Biserică, sădirea în sufletele lor a sentimentelor de ajutorare, respect şi dragoste faţă de aproapele. Expoziţia micilor iconari a fost apreciată în mod deosebit de credincioşi prin achiziţionarea într-un timp record a strădaniilor celor mici dintre credincioşii noştri, urmând ca fondurile obţinute să fie folosite pentru achiziţionarea de dulciuri şi rechizite pentru colegii lor nevoiaşi. Însăţşi titlul acţiunilor „Dăruind vei dobândi” îndeamnă la ceea ce constituie preocupare şi atenţie deosebită mai mult a celor mari, dar care trebuie transmisă generaţiilor care vin.

Chiriarhul Aradului a rostit cuvânt de mulţumire şi de binecuvântare profesorilor îndrumătoi şi copiilor, dăruindu-le cărţi de rugăciuni şi dulciuri specifice luminatului Praznic al Învierii Domnului.

„ACUM TOATE S-AU UMPLUT DE LUMINĂ…” – LUMINA SFÂNTĂ DE LA IERUSALIM A AJUNS LA ARAD

Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, clerul şi credincioşii Arhiepiscopiei Aradului au avut, în noaptea de Înviere, bucuria sfântă de a aprinde lumânările de la lumina adusă de la biserica Sfântului Mormânt de la Ierusalim. Sfânta Lumină a fost adusă în România de o delegaţie a Patriarhiei Române condusă de Preasfinţitul Părinte Varsanufie Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Timotei a încredinţat pe Preacucernicul Părinte Simion Mladin, secretar eparhial şi slujitor la catedrala arhiepiscopală şi pe D-l. Nicolae Ioţcu, membru în adunarea Eparhială şi în Adunarea Naţională Bisericească, Preşedintele Consiliului Judeţean Arad, să aducă Sfânta Lumină, în după-amiaza zilei de sâmbătă, direct de pe aeroportul Henri Coandă, îndată după sosirea avionului de la Tel-Aviv. Aducerea Sfintei Lumini şi preluarea acesteia de către preoţimea eparhiei, spre a ajunge în timp optim în toate parohiile, a fost facilitată de către Consiliul Judeşean Arad şi de către Primăriile locale.

Pe aeroportul din Arad au fost prezenţi, spre a lua Sfânta Lumină, Preasfinţitul Siloan, ierarhul românilor ortodocşi din Ungaria, P. Cuv. Arhimandrit Simeon Stana, delegat al IPS Mitropolit Nicolae al Banatului, preoţi din parohiile învecinate judeţului Arad. La eveniment au participat, de asemenea, senatori şi deputaţi arădeni, oficialităţi ale judeţului şi municipiului Arad.

În momentul în care Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Timotei a adus Lumina Sfântă în faţa Aeroportului, preoţii prezenti au intonat, cu vie emoţie, cântarea  „Lumină lină”. Înainte de a împărţi Sfânta Lumină, Întâistătătorul Arhiepiscopiei Aradului a citit rugăciunea din cadrul slujbei de Te-Deum, de mulţumire pentru binefacerile primite. „Este o mare bucurie sufletească acum, în pragul Sfintei Slujbe a Învierii, să avem Lumina Sfântă de la Ierusalim. Este o tradiţie straveche că la Sfântul Mormânt vine această lumină şi este o minune care dovedeşte credinţa adevărată. Noi am primit această lumină ca să avem bucuria de a o împărtăşi la Slujba Învierii, în cuvintele «Veniţi de luaţi lumină» şi „Lumina lui Hristos luminează tuturor”, a spus IPS Timotei.

Spovedania Preoţilor din Arhiepiscopia Aradului

Buna tradiţie locală, păstrată şi perpetuată cu purtarea de grijă a ÎPS Arhiepiscop Timotei Seviciu, prin care toţi preoţii sunt chemaţi să se spovedească şi ei, la rândul lor, a fost împlinită şi anul acesta în aceste zile de pregătire de dinaintea marii sărbători a Învierii. Slujitorii altarelor din cuprinsul Arhiepiscopiei Aradului au fost primiţi la Taina Mărturisirii oficiată în Catedrala Veche a municipiului în ziua de joi, 14 aprilie 2011, de către însuşi Chiriarhul lor.

După citirea rugăciunilor, ÎPS Arhiep. Timotei le-a adresat celor prezenţi un scurt cuvânt de învăţătură, amintindu-le „de marea răspundere duhovnicească ce o au faţă de enoriaşii lor, mai ales faţă de cei tineri, din perspectiva a ceea ce Sfântul Sinod al Bisericii noastre a statornicit pentru anul acesta, închinat Tainei Botezului şi Cununiei. Această orientare dată de către forul nostru eclesial superior are o justă îndreptăţire, deoarece problemele cu care se confruntă astăzi societatea românească privesc, mai întâi, valorile morale ale familiei şi persoanei (…) La acestea se adaugă acţiunile prozelitiste sectare, prezente aici într-o formă mai accentuată, ceea ce impune preoţilor o grijă deosebită, Taina Mărturisirii fiindu-i un mijloc prielnic de apărare a credinţei (…) Prin urmare, se cuvine ca în lucrarea noastră pastorală şi duhovnicească să fim unitari, luând aminte şi la bogăţia tipăriturilor care ne vin în ajutor spre împlinirea misiunii noastre”. În încheiere, le-a urat preacucernicilor preoţi sărbători fericite şi pline de lumină”.

Din partea acestora, un cuvânt de mulţumire pentru sfaturi şi urări, a adresat PC Pr. Lect. dr. Nicu Breda, Protopopul Aradului. A urmat, apoi, mărturisirea acestora, cerându-şi fiecare iertare unii altora.

Seară duhovnicească la Parohia Sânpaul

Duminică 10 aprilie, a cincea duminică din postul Paştelor, preoţii din Cercul misionar-pastoral IV a Protopopiatului Arad s-au întrunit la parohia Sânpaul, dând astfel curs invitaţiei preotului paroh Pompiliu Gavra, de a participa cu toţii la o binecuvântată seară duhovnicească.

Astfel, în după masa zilei P.C. Preoţi au fost întâmpinaţi cu căldură şi dragoste frăţească, de mica comunitate de creştini ortodocşi români din Sânpaul, (ştiindu-se că în localitatea Sânpaul majoritari sunt cetăţenii maghiari – 80% – de credinţă catolică) dornici de a se împărtăşi de harul Sfântului Duh, conferit de Taina Sfântului Maslu săvârşit de preoţii prezenţi. Părintele Tudor Budeanu de la parohia Macea a rostit un emoţionant cuvânt de învăţătură despre trezire duhovnicească, evidenţiind binefacerile credinţei adevărate şi relaţiei personale cu Dumnezeu” omul niciodată nu se va putea satisface pe pământul acesta, nici cu cele mai mari plăceri, nici cu cele mai groaznice păcate, nici cu cele mai mari înfăptuiri ale sale, fiindcă alta năzuieşte omul, dar greu poate atinge – Împărăţia Cerurilor – însă nu este cu neputinţă. Totul este ca omul să ceară ajutorul Său, iar Dumnezeu în înţelepciunea Lui, în dragostea Lui pentru om întrebuinţează toate ca să mântuiască pe om”. Răspunsurile la strană au fost date de un grup de elevi seminarişti, care au încântat nu numai urechile dar şi inimile tuturor cu vocile lor armonioase şi calde.

La final părintele paroh a mulţumit tuturor celor prezenţi, preoţi şi credincioşi, pentru împreună rugăciune înălţată către Dumnezeu şi pentru lucrarea Sa minunată printre oameni, pe care doar El ştie cum să îi covârşească cu dragostea şi pronia Sa dezarmant de seducătoare. Totul s-a încheiat cu o agapă frăţească.

Târg Pascal – 2011 la Lipova

Vineri, 15.04.2011, între orele 9,30-14,00, la Lipova a avut loc a patra ediţie a Târgului sărbătorilor pascale , manifestare organizată de către Grupul Şcolar ,,Sever Bocu” din Lipova. Ca în fiecare an scopul acestui eveniment este de a sensibiliza atât elevii ce compun grupurile şcolare participante cât şi cei care cumpără obiectele decorative cuspecific pascal.

Pe scena instalată în faţa Pieţei Agroalimentare, vizitatorii târgului au urmărit şi un spestacol de obiceiuri şi tradiţii specifice etniilor din zona de vest a ţării: slovaci, bulgari şi români.

Au participat şapte şcoli: Grupul Şcolar ,,Sever Bocu” din Lipova, Grupul Şcolar ,,Atanasie Marienescu” din Lipova, Grupul Şcolar ,,Csiki gergely” din Arad, Grupul Şcolar de Transporturi Auto ,,Henri Coandă” din Arad, Grupul Şcolar Vinga,din Arad, Grupul Şcolar ,,Sfânta Ana” din Sântana, Grupul Şcolar ,,Iosfef Gregor Tajovsky” din Nădlac.

Banii adunaţi din vânzarea obiectelor expuse la târg au fost donaţi Căminului de bătrâni din Lipova ca o ofrandă de milostenie şi de bunătate adusa de participanţi în această perioada de Post.

Ajutoare pentru comunitatea de rromi de la Ineu

Una dintre laturile activităţii Bisericii Ortodoxe a fost dintotdeauna cea social-filantropică, prin care aceasta se apleacă, cu dragoste şi milă, spre nevoile materiale ale persoanelor defavorizate din sânul ei şi nu numai.

Dumnezeu este Cel care susţine spiritual şi material întreaga lume şi Cel care-i hrăneşte pe oameni din darurile Sale cele bogate. Ca Fiu al lui Dumnezeu, Mântuitorul Iisus Hristos i-a hrănit pe oameni nu numai prin cuvântul Său, ci şi atunci când a înmulţit pâinile şi peştii (Mt. 15,35 şi Lc. 9,16).

El ne îndeamnă să-i iubim şi noi pe semeni şi să-i ajutăm când se află în lipsuri materiale – „Celui care cere de la tine, dă-i…” (Mt. 5, 42), zicând  „Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui” (Mt. 5, 7). Creştinul care face milostenie se aseamănă cu Mântuitorul Hristos care se identifică în parabolă cu samarineanul milostiv (Lc. 10, 30), ce nu rămâne indiferent la cel căzut între tâlhari, ci îi leagă rănile şi-l duce la casa de oaspeţi purtând grijă de el.

Urmând îndemnul biblic şi credincioşii din Ineu îşi aduc contribuţia materială la susţinerea activităţii caritative a parohiei, prin sumele de bani colectate, în fiecare duminică şi sărbătoare, la „cutiei milei”. Din aceste fonduri proprii ale Bisericii se distribuie pachete cu alimente, în special de praznicele Naşterii şi Învierii Domnului, persoanelor cu venituri mici, familiilor sărace cu mulţi copii, orfanilor şi văduvelor.

În acest an, de praznicul Sf. Paşti, s-a avut în vedere, în principal, ajutorarea comunităţii de rromi de pe raza Parohiei Ineu. Astfel, în data de 14.04.2011, au fost distribuite, pe bază de tabel, o cantitate de 259 de kilograme de făină albă şi zahăr în valoare totală de 910,41 lei, din care 757,78 lei provenind din fondurile proprii şi 152,63 lei reprezentând bonusul acordat de supermarket-ul SC Profi Rom Food SRL Ineu.

Întreaga acţiune a fost coordonată de Pr. Ardelean Cristian Flavius, epitropul Tracsinszka Dimitrie şi consilierul parohial Cârja Gheorghe, care au şi distribuit efectiv ajutoarele. Aceştia le mulţumesc credincioşilor pentru dragostea faţă de Biserică şi de aproapele, dărnicia şi devotamentul faţă de valorile creştine.

Chemare la unitate duhovnicească – Meditaţia duhovnicească a Înalt Preasfinţitul Arhiepiscop Timotei în paraclisul Facultăţii de Teologie ortodoxă din Arad

Urmând tradiţia Facultăţii de Teologie „Ilarion V. Felea” din Arad, prima săptămână din Postul cel Mare este săptămâna duhovnicească a studenţilor teologi şi a dascălilor acestei instituţii de învăţământ universitar. În acest sens, în Paraclisul studenţilor din curtea Facultăţii, pe lângă programul liturgic obişnuit al fiecărei dimineţi, în serile acestei săptămâni a fost săvârşită rânduiala Pavecerniţei celei Mari împreunată cu cât o parte a Canonului celui Mare de pocăinţă al Sfântului Andrei Criteanul, aşa cum prevede rânduiala din Triod. Pavecerniţa cu Canonul cel Mare a fost slujită de părintele Ioan Lazăr, duhovnicul Facultăţii, alături de părinţii profesori. La sfârşitul slujbei, câte un părinte profesor al Facultăţii a adresat în fiecare seară studenţilor prezenţi într-un număr foarte mare şi credincioşilor din biserică câte un cuvânt duhovnicesc, îndrumându-i pe calea Postului celui Mare. Astfel, luni a vorbit părintele asist. dr. Călin Dragoş iar marţi părintele conf. dr. Teodor Baba.

Miercuri seara, slujba Canonului celui Mare şi a Pavecerniţei a fost încununată de prezenţa Întâistătătorului Eparhiei Aradului, Înalt Preasfinţitul Părinte Arhiepiscop Dr. Timotei Seviciu. La sfârşitul slujbei, Înalt Prerasfinţia Sa a rostit un bogat cuvânt de învăţătură, referindu-se la semnificaţia duhovnicească şi liturgică a acestei prime săptptămâni a Postului celui Mare. Meditaţia duhovnicească a Înalt Preasfinţiei Sale a avut în vedere în mod special structura profund duhovnicească, biblică, liturgică, poetică şi muzicală a slujbei Canonului celui Mare, care reprezintă un adevărat îndrumar de trăire în această perioadă de nevoinţă şi postire. De altfel, în cuvântul său, Părintele Arhiepiscop a oferit o adevărată însoţire liturgică şi duhovnicească la conţinutul bogat al acestei slujbe a Canonului. Înalt Preasfinţia Sa s-a referit mai apoi la unitatea duhovnicească la care ne cheamă acestă perioadă de postire, unitate exprimată şi în citirea în primele patru seri ale Postului a Canonului celui Mare, pentru ca mai apoi el să fie citit în întegime, în mod unitar, în Joia Canonului Sfântului Andrei Criteanul din săptămâna a cincea a Postului, la Denia de Miercuri seara a acestei săptămâni. Înalt Preasfinţitul Părinte Arhiepiscop a arătat de asemenea că se află în această săptămână într-un pelerinaj duhovnicesc pe la bisericile şi mănăstirile din eparhia noastră, urmând ca acest pelerinaj să fie continuat pe întregul parcurs al Postului Mare până la Sfânta Înviere. La sfârşitul meditaţiei duhovniceşti a fost împărtăşit cuvântul de binecuvântare arhierească studenţilor şi credincioşilor prezenţi în biserică.

Joi,  ultima parte a Canonului şi slujba Pavecerniţei a fost slujită de părinţii profesori ai Facultăţii împreună cu părintele Decan, prof. dr. Ioan Tulcan, care a rostit şi meditaţia duhovnicească de la sfârşitul slujbei. În serile ce vor urma, vor adresa cuvânt duhovnicesc studenţilor părinţii profesori: lect. dr. Filip Albu (vineri), lect. dr. Lucian Farcaşiu (sâmbătă) şi asist. dr. Ştefan Negreanu (duminică).

Nădăjduim într-o întărire duhovnicească pe calea postirii care va rodi în bucuria Sfintei Învieri a Mântuitorului, atât a noastră a profesorilor, cât şi a studenţilor, prin împărtăşirea de harul slujbelor săvârşite acum la început de post, cât şi din cuvintele duhovniceşti din aceste seri binecuvântate.

CORALA PREOŢILOR ARHIEPISCOPIEI ARADULUI A CONCERTAT LA CATEDRALA ARHIEPISCOPALĂ

În seara zilei de marţi 12 aprilie a.c., după slujba Pavecerniţei, la Catedrală Arhiepiscopală „Sfânta Treime” din Arad, cu binecuvântarea şi în prezenţa Întâistătătorului Arhiepiscopiei Aradului, Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Dr. Timotei Seviciu, în prezenţa unui mare număr de credincioşi, a avut loc un important eveniment cultural-religios: Concertul de cântări religioase din perioada prepascală, al Coralei Preoţilor Arhiepiscopiei Aradului, dirijată de diacon profesor Tiberiu Ardelean.

Înfiinţată în anul trecut, la iniţiativa şi cu binecuvântarea IPS Arhiepiscop Timotei, Corala preoţilor a susţinut primul concert în acelaşi an, de Bunavestire, în Catedrala Veche din Arad, în prezenţa Întâistătătorului eparhiei şi a unui mare număr de credincioşi. Concertului de debut i-au urmat şi alte concerte, în municipiul Arad şi în centre protopopiale ale eparhiei. Pentru prima dată în concert la noua Catedrală, Corala a  interpretat  un buchet deosebit de cântări  religioase, având ca temă importanţa pocăinţei şi a smereniei în urcuşul omului către Dumnezeu, implicit către Înviere, în această perioadă specială a Postului Paştilor.

Reliefând mesajul duhovnicesc al fiecărei cântări, repertoriul pieselor corale a fost prezentat de către părintele consilier cultural Vasile Pop, care, cunoscând sensibilitatea duhovnicească a auditoriului, credincioşi frecvenţi ai catedralei arhiepiscopale, mulţi fiind ctitori şi dăruitori pentru edificarea acesteia, reprezentanţi ai intelectualităţii arădene,  a înserat între piese, importante cuvinte de învăţătură despre pocăinţă şi smerenie, din tezaurul scrierilor Sfântului Ioan Gură de Aur,  din ale cărui sfinte moaşte o parte se găsesc în racla din Catedrala arădeană.

S-a reuşit astfel, o importantă activitate pastoral-misionară printre credincioşii arădeni, o tainică bucurie, o adevărată misiune duhovnicească prin cântare şi cuvânt, de folos spiritual în urcuşul fiecăruia către slăvita Înviere a Domnului Iisus Hristos.

Ospăţul duhovnicesc de la catedrala arhiepiscopală a fost desăvârşit în final de către  Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Timotei care, în cuvinte calde, înţelepte şi părinteşti, apreciate de toţi cei prezenţi, a prezentat concertul membrilor Coralei arhiepiscopale ca fiind o jertfă adusă lui Dumnezeu în Treime şi, totodată, prinos de cinstire tuturor dăruitorilor catedralei, credincioşilor care o frecventează cu consecvenţă, acum în prag de finalizare a poleirii catapetesmei şi a lucrărilor de pictură în Sfântul Altar. Chiriarhul a mulţumit membrilor coralei şi credincioşilor prezenţi pentru împreuna lucrare duhovnicească şi pentru efortul de a pune tot ce este mai frumos şi mai nobil în slujirea  lui Dumnezeu.

PASTORALĂ LA ÎNVIEREA DOMNULUI 2011

† TIMOTEI

ARHIEPISCOP AL ARADULUI

ÎNNOIRE ŞI ÎNCUNUNARE

PASTORALĂ LA ÎNVIEREA DOMNULUI

2011

TIMOTEI

DIN MILA LUI DUMNEZEU ARHIEPISCOP AL EPARHIEI ARADULUI

Iubitului cler, cinului monahal şi dreptcredincioşilor creştini, binecuvântare, bucurie şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi de la Domnul nostru Iisus Hristos

HRISTOS A ÎNVIAT!

Cinstiţi credincioşi şi credincioase,

Răspunsul la vestirea praznicului îl dă cu adevărat fiecare creştin nu doar în virtutea datinii, ci din convingerea lăuntrică hrănită mereu cu smerită cugetare, rugăciune şi lucrare duhovnicească prin post însoţit de fapte bune sau întregul şir al virtuţilor. După cum ştim răstimpul Paresimilor este cel mai potrivit ca durată şi intensitate de trăire duhovnicească pentru a înlesni răspunsul amintit, care este de fapt cel al vieţii noastre înălţată prin învierea Mântuitorului. În chip obişnuit vremea de postire a rămas în rânduiala bisericească ca una pentru deprinderea învăţăturii şi trăirii conformă Sfintei Scripturi şi Sfintei Tradiţii. Cu osebire se stăruie asupra celor privitoare la Sfintele Taine ale Bisericii în număr de şapte; dintre care doar Botezul ca poartă de intrare la celelalte este menţionat în Crezul nostru ortodox. Desigur că fiecare dintre ele îşi are propria însemnătate pentru câte o lucrare a Bisericii în unitate cu celelalte, şi anume întărire în starea de har dobândită prin miruire, iertare şi desăvârşire prin mărturisire, comuniune cu Mântuitorul prin Sfânta Împărtăşanie, însănătoşire trupească şi sufletească prin Sfântul Maslu, continuă înălţare a vieţii familiale prin Cununie sau consacrare totală pentru cele sfinte prin Taina Preoţiei, toate  săvârşindu-se în legătura Sfintei Liturghii, centrul însuşi al trăirii noastre în Hristos. Iar dacă Botezul reprezintă începutul acestei trăiri, Sfânta Taină a Nunţii este chezăşie pentru viaţa unitară de familie în Biserică. Această realitate a avut-o în vedere conducerea Bisericii noastre, când a proclamat anul acesta pe întreaga Patriarhie Română ca omagial pentru Taina Sfântului Botez şi a Sfintei Cununii. Aceasta înseamnă o adâncire în înţelegerea sau simţirea noastră cu minte şi inimă, a celor ce Biserica lucrează prin aceste două Sfinte Taine pentru slava ei, deosebi în lumina praznicului Învierii Domnului.

Iubiţi fraţi şi surori în Hristos Domnul,

În cugetarea de acum despre Sfintele Taine arătate pricina legării lor laolaltă am găsi-o şi în faptul că Botezul înseamnă ştergerea păcatului strămoşesc de odinioară făcut de Adam şi Eva în Rai, care au reprezentat şi prima familie cu binecuvântarea lui Dumnezeu. De menţionat că prin mândrie, omul ieşit din mâinile Creatorului, în cele două alcătuiri bărbat şi femeie, a călcat porunca ascultării de Dumnezeu. Ori, atât Botezul, cât şi Cununia reprezintă un semn al vieţii, purificării, reînnoirii şi propăşirii spirituale, al împăcării şi comuniunii cu Dumnezeu. Încă dintru început, circumciziunea din Legea Veche, ca prefigurare a Botezului creştin, a însemnat consacrarea noului născut slujirii lui Dumnezeu, iar căsătoria devenea un simbol al unirii între Dumnezeu şi poporul Său[1]. Cei botezaţi, primind şi Taina Cununiei, mărturisesc fidelitatea până la jertfa unuia pentru celălalt, istoria însăşi găsind în acest cadru exemple dintre cele mai înălţătoare. Prin Botez omul este pus într-o relaţie directă cu Hristos şi numai indirect într-o relaţie de slujire şi cu ceilalţi oameni, pe când prin Taina Nunţii omul e pus în primul rând într-o legătură strânsă cu aproapele său. Căsătoria impune realizarea virtuţilor ca roade ale conlucrării lor cu harul, sau ca forme ale sfinţirii lor într-o relaţie neîntreruptă şi intensă de o înălţime care determină în sensul bun celelalte legături ale omului în societate. Se vădeşte aci faptul că persoana se realizează în comuniune, ea şi comuniunea fiind doi poli inseparabili[2]. Completându-se reciproc, Adam şi Eva reprezintă omul deplin, o unitate completă, chip al lui Dumnezeu. Crearea Evei din Adam înseamnă că ea a fost cuprinsă virtual în cel dintâi om şi înainte de aducerea ei distinctă la existenţă. Ea a fost în Adam nu ca ceva identic cu el, nefiind deci rezultatul unei simple dezvoltări a lui… Mântuitorul, la nunta de la Cana Galileii, săvârşind cea dintâi minune, prin puterea Sa mai presus de fire, vrea să arate că începe înălţarea vieţii omeneşti în ordinea harului, de la întărirea şi înălţarea căsătoriei[3]. În modul acesta Taina unirii indisolubile între un bărbat şi o femeie, care se spiritualizează într-o tot mai mare comuniune este Taină în Hristos. Unirea lor în Hristos este o Biserică mică, sau o parte a Bisericii, un chip tainic al Bisericii, după cum arată Sfântul Ioan Gură de Aur. Căci şi Sfântul Apostol Pavel spune: „Taina aceasta mare este, iar eu zic în Hristos şi în Biserică”[4]. În legătură cu aceasta un mare teolog subliniază că persoana poate fi însemnată numai într-o absolut valoroasă comuniune, deşi nu se poate spune că persoana precede comuniunii, sau comuniunea, persoanei[5]. Raportul dintre ele reiese mai lămurit din învăţătura despre Sfintele Taine, îndeosebi a Botezului şi a Cununiei. Adică, se poate vedea că forma de existenţă personală este una de fiinţare în comuniune, în care fiecare creşte, pe măsură ce se dăruieşte şi potrivit darului primit. În continuarea celor menţionate, acelaşi teolog invocat subliniază că „ridicarea din moarte a omului vechi, a celui ce se botează, la starea de viaţă adevărată, a omului nou, în relaţie personală de răspundere cu Hristos, e o ridicare la activarea concretă a acestei răspunderi în raporturile cu ceilalţi oameni şi, în mod deosebit, faţă de comunitatea celor care constituie Biserica, Trupul comunitar al Domnului”[6]. Mântuitorul a instituit Botezul ca Taină înainte de Înălţarea Sa la cer, pentru că îşi trăgea harul şi puterea iertătoare din Sângele Jertfei Lui de pe cruce.  De aceea, abia după Învierea Sa, dă poruncă apostolilor, „mergând învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”, precizând că „cel ce va crede şi se va boteza se va mântui, iar cel ce nu va crede se va osândi”[7]. El se săvârşeşte prin afundarea de trei ori în apă, în numele Sfintei Treimi, însemnând moartea noastră pentru păcat, apoi îngroparea împreună cu Hristos în moarte, prin Botez, şi învierea împreună cu El la o viaţă nouă[8]. Prin el adeverim cuvintele apostolului neamurilor: „Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi îmbrăcat”[9]. Cu privire la Cununie pe lângă sensul propriu al înţelesului  e potrivit a afla şi cel figurat, în care Noul Testament vorbeşte de Nunta fiului de împărat, a Mirelui sau a Mielului, cu Mireasa pregătită Lui, adică Biserica şi la care participă şi se bucură îngerii şi sfinţii[10]. Tot metaforic Sfânta Evanghelie vorbeşte despre „casa nunţii”, „fiii nunţii” sau „prietenii Mirelui”, care se referă la ucenicii Domnului, iar în sens mai larg la toţi invitaţii sau nuntaşii, participanţi la unirea tainică dintre Mirele-Hristos şi Biserica-Mireasă, ce cuprinde spiritual pe cei ce sunt readuşi în situaţia de fii ai lui Dumnezeu, prin Botezul în moartea şi învierea Fiului Său[11]. Sfântul Ioan Gură de Aur, referindu-se la acestea se întreabă: „pentru ce Hristos a vorbit aici de nuntă? Răspunsul fiind: ca să cunoşti câtă grijă are Dumnezeu de noi, cât de mult ne doreşte; câtă strălucire au cele din împărăţia Sa; că acolo nimic nu este trist, nimic dureros, ci toate sunt pline de bucurie duhovnicească. De aceea şi Ioan Botezătorul îl numeşte pe Hristos Mire, de aceea şi Pavel spune: ”că v-am logodit unui singur bărbat”… Hristos a vorbit şi de învierea Sa, că mai înainte vorbise de moartea Sa, şi arată că după moartea Sa este nunta şi atunci este Mire”[12]. Şi imnografia  glăsuieşte în acelaşi sens, ca de pildă întrebarea Maicii Domnului pe drumul Crucii: „Unde mergi, Fiule? Pentru ce faci această călătorie grabnică? Au doară este iarăşi altă nuntă în Cana şi într-acolo Te grăbeşti acum ca să le mai faci lor vin din apă?…”[13] sau vestirea Învierii: „Veseleşte-te, saltă şi te bucură, Ierusalime,  pe Împăratul-Hristos văzându-L ca pe un Mire ieşind din mormânt”[14]. Încă în întâmpinarea sărbătorii se face apel la trezirea conştiinţei prin cântarea: „Iată Mirele vine în miezul nopţii şi fericită este sluga pe care o va afla priveghind, iar nevrednic este iarăşi cea pe care o va afla lenevindu-se”[15]. Şir de suflete alese au răspuns de milenii mesajului nunţii tainice din parabola celor zece fecioare prin cuvinte ca acestea: „Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc şi pe Tine căutându-te mă chinuiesc şi împreună mă răstignesc şi împreună mă îngrop cu Botezul Tău; şi pătimesc pentru Tine ca să împărăţesc întru Tine; şi mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine…”[16] În ceea ce priveşte iconografia Praznicului, aşa cum se ştie, pune într-un prim-plan coborârea la iad a Mântuitorului, eliberând pe Adam şi Eva şi ceata drepţilor.

Dreptmăritori creştini şi creştine,

Am oprit asupra celor două Sfinte Taine a căror lucrare prin înnoire şi încununare se leagă într-un mod fericit de două momente de seamă ale vieţii omeneşti: naşterea şi căsătoria, privind deci persoana şi societatea. Poporul nostru a cultivat continuu cu prilejurile menţionate obiceiurile străvechi, iar prin sfintele sărbători a dat acestora o semnificaţie aleasă, mai ales pentru tineret şi familie. Anul acesta, prin apropierea datei de sărbătorire a Sfintelor Paşti şi a Sfântului Mucenic Gheorghe, ocrotitor spiritual al tinerilor, familiilor şi ţărilor, în numele Crucii Domnului Înviat, faptul reiese cu prisosinţă. Drept aceea, ţinând întocmai obiceiul pământului şi rânduiala Bisericii şi dorind unul altuia toată îndestularea darurilor Praznicului, fiecare trebuie să înnoiască şi să încununeze prin virtuţi făgăduinţele de la Sfintele Taine, pecetluite în numele Sfintei Treimi, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Al vostru de tot binele doritor,

TIMOTEI

A R H I E P I S C O P  ÎNSEMNARE: Această Pastorală cu nr. 700 / 2011, având titlul „Înnoire şi încununare” se va citi în fiecare biserică parohială sau mănăstirească la Sfânta Liturghie din prima zi, iar în filii a doua zi de Paşti


[1] Adrian Agachi, Căsătoria în Legea Veche; Precum ai binecuvântat pe Avraam şi pe Sarra, în „Lumina” V (2011), seria II, nr. 62 (1866),  p. 11 şi  nr. 74 (1878), p. 11; Pr. Victor Aga, Simbolica biblică şi creştină, Timişoara, 1935, pp. 39, 66, 85; Marguerite Chevalier, Bapteme, Alexandre Volguines, Circoncision,Pierre Grison, Mariage, în Dictionnaire des Symboles, Paris, 1969, pp. 92, 492, 211.

[2] Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, Bucureşti, 1978, vol. III, p. 176-177, 180;

[3] Idem, pp. 179, 183;

[4] Idem, p. 188, cf. P.G. 62, 387; Efeseni 5, 32;

[5] Idem, p.193;

[6] Ibidem, p. 56 – 59;

[7] Matei 28, 19 şi Marcu 16, 16; cf. Pr. Dr. Ioan Mircea, Dicţionar al Noului Testament, Bucureşti, 1984, p. 64;

[8] Idem, cf. Romani 6, 3 – 10;

[9] Galateni 3, 27;

[10] Pr. Dr. Ioan Mircea, o.c., p. 339, cf. Matei 25, 1-10; Efeseni 5, 25 – 27; Apocalipsa 19, 1 – 10;

[11] Ibidem, cf. Matei 22, 10; 9, 15; Luca 5, 34; Marcu 2, 19;

[12] Omilia LXIX, în Sfântul Ioan Gură de Aur, Scrieri, partea a III-a, Omilii la Matei, în Părinţi şi Scriitori Bisericeşti, vol. 23, trad. Pr. D. Fecioru, Bucureşti, 1994, I, p. 792;

[13] Slujba Sfintelor Patimi, Denia din Joia Mare, Icosul;

[14] Slujba Învierii, Stihira Paştilor II;

[15] Troparul Deniei Duminicii Floriilor;

[16] Troparul la o Sfântă Muceniţă;

Ultima actualizare (Joi, 14 Aprilie 2011 08:52)