CORALA PREOŢILOR ARHIEPISCOPIEI ARADULUI A CONCERTAT LA CATEDRALA ARHIEPISCOPALĂ

În seara zilei de marţi 12 aprilie a.c., după slujba Pavecerniţei, la Catedrală Arhiepiscopală „Sfânta Treime” din Arad, cu binecuvântarea şi în prezenţa Întâistătătorului Arhiepiscopiei Aradului, Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Dr. Timotei Seviciu, în prezenţa unui mare număr de credincioşi, a avut loc un important eveniment cultural-religios: Concertul de cântări religioase din perioada prepascală, al Coralei Preoţilor Arhiepiscopiei Aradului, dirijată de diacon profesor Tiberiu Ardelean.

Înfiinţată în anul trecut, la iniţiativa şi cu binecuvântarea IPS Arhiepiscop Timotei, Corala preoţilor a susţinut primul concert în acelaşi an, de Bunavestire, în Catedrala Veche din Arad, în prezenţa Întâistătătorului eparhiei şi a unui mare număr de credincioşi. Concertului de debut i-au urmat şi alte concerte, în municipiul Arad şi în centre protopopiale ale eparhiei. Pentru prima dată în concert la noua Catedrală, Corala a  interpretat  un buchet deosebit de cântări  religioase, având ca temă importanţa pocăinţei şi a smereniei în urcuşul omului către Dumnezeu, implicit către Înviere, în această perioadă specială a Postului Paştilor.

Reliefând mesajul duhovnicesc al fiecărei cântări, repertoriul pieselor corale a fost prezentat de către părintele consilier cultural Vasile Pop, care, cunoscând sensibilitatea duhovnicească a auditoriului, credincioşi frecvenţi ai catedralei arhiepiscopale, mulţi fiind ctitori şi dăruitori pentru edificarea acesteia, reprezentanţi ai intelectualităţii arădene,  a înserat între piese, importante cuvinte de învăţătură despre pocăinţă şi smerenie, din tezaurul scrierilor Sfântului Ioan Gură de Aur,  din ale cărui sfinte moaşte o parte se găsesc în racla din Catedrala arădeană.

S-a reuşit astfel, o importantă activitate pastoral-misionară printre credincioşii arădeni, o tainică bucurie, o adevărată misiune duhovnicească prin cântare şi cuvânt, de folos spiritual în urcuşul fiecăruia către slăvita Înviere a Domnului Iisus Hristos.

Ospăţul duhovnicesc de la catedrala arhiepiscopală a fost desăvârşit în final de către  Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Timotei care, în cuvinte calde, înţelepte şi părinteşti, apreciate de toţi cei prezenţi, a prezentat concertul membrilor Coralei arhiepiscopale ca fiind o jertfă adusă lui Dumnezeu în Treime şi, totodată, prinos de cinstire tuturor dăruitorilor catedralei, credincioşilor care o frecventează cu consecvenţă, acum în prag de finalizare a poleirii catapetesmei şi a lucrărilor de pictură în Sfântul Altar. Chiriarhul a mulţumit membrilor coralei şi credincioşilor prezenţi pentru împreuna lucrare duhovnicească şi pentru efortul de a pune tot ce este mai frumos şi mai nobil în slujirea  lui Dumnezeu.

PASTORALĂ LA ÎNVIEREA DOMNULUI 2011

† TIMOTEI

ARHIEPISCOP AL ARADULUI

ÎNNOIRE ŞI ÎNCUNUNARE

PASTORALĂ LA ÎNVIEREA DOMNULUI

2011

TIMOTEI

DIN MILA LUI DUMNEZEU ARHIEPISCOP AL EPARHIEI ARADULUI

Iubitului cler, cinului monahal şi dreptcredincioşilor creştini, binecuvântare, bucurie şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi de la Domnul nostru Iisus Hristos

HRISTOS A ÎNVIAT!

Cinstiţi credincioşi şi credincioase,

Răspunsul la vestirea praznicului îl dă cu adevărat fiecare creştin nu doar în virtutea datinii, ci din convingerea lăuntrică hrănită mereu cu smerită cugetare, rugăciune şi lucrare duhovnicească prin post însoţit de fapte bune sau întregul şir al virtuţilor. După cum ştim răstimpul Paresimilor este cel mai potrivit ca durată şi intensitate de trăire duhovnicească pentru a înlesni răspunsul amintit, care este de fapt cel al vieţii noastre înălţată prin învierea Mântuitorului. În chip obişnuit vremea de postire a rămas în rânduiala bisericească ca una pentru deprinderea învăţăturii şi trăirii conformă Sfintei Scripturi şi Sfintei Tradiţii. Cu osebire se stăruie asupra celor privitoare la Sfintele Taine ale Bisericii în număr de şapte; dintre care doar Botezul ca poartă de intrare la celelalte este menţionat în Crezul nostru ortodox. Desigur că fiecare dintre ele îşi are propria însemnătate pentru câte o lucrare a Bisericii în unitate cu celelalte, şi anume întărire în starea de har dobândită prin miruire, iertare şi desăvârşire prin mărturisire, comuniune cu Mântuitorul prin Sfânta Împărtăşanie, însănătoşire trupească şi sufletească prin Sfântul Maslu, continuă înălţare a vieţii familiale prin Cununie sau consacrare totală pentru cele sfinte prin Taina Preoţiei, toate  săvârşindu-se în legătura Sfintei Liturghii, centrul însuşi al trăirii noastre în Hristos. Iar dacă Botezul reprezintă începutul acestei trăiri, Sfânta Taină a Nunţii este chezăşie pentru viaţa unitară de familie în Biserică. Această realitate a avut-o în vedere conducerea Bisericii noastre, când a proclamat anul acesta pe întreaga Patriarhie Română ca omagial pentru Taina Sfântului Botez şi a Sfintei Cununii. Aceasta înseamnă o adâncire în înţelegerea sau simţirea noastră cu minte şi inimă, a celor ce Biserica lucrează prin aceste două Sfinte Taine pentru slava ei, deosebi în lumina praznicului Învierii Domnului.

Iubiţi fraţi şi surori în Hristos Domnul,

În cugetarea de acum despre Sfintele Taine arătate pricina legării lor laolaltă am găsi-o şi în faptul că Botezul înseamnă ştergerea păcatului strămoşesc de odinioară făcut de Adam şi Eva în Rai, care au reprezentat şi prima familie cu binecuvântarea lui Dumnezeu. De menţionat că prin mândrie, omul ieşit din mâinile Creatorului, în cele două alcătuiri bărbat şi femeie, a călcat porunca ascultării de Dumnezeu. Ori, atât Botezul, cât şi Cununia reprezintă un semn al vieţii, purificării, reînnoirii şi propăşirii spirituale, al împăcării şi comuniunii cu Dumnezeu. Încă dintru început, circumciziunea din Legea Veche, ca prefigurare a Botezului creştin, a însemnat consacrarea noului născut slujirii lui Dumnezeu, iar căsătoria devenea un simbol al unirii între Dumnezeu şi poporul Său[1]. Cei botezaţi, primind şi Taina Cununiei, mărturisesc fidelitatea până la jertfa unuia pentru celălalt, istoria însăşi găsind în acest cadru exemple dintre cele mai înălţătoare. Prin Botez omul este pus într-o relaţie directă cu Hristos şi numai indirect într-o relaţie de slujire şi cu ceilalţi oameni, pe când prin Taina Nunţii omul e pus în primul rând într-o legătură strânsă cu aproapele său. Căsătoria impune realizarea virtuţilor ca roade ale conlucrării lor cu harul, sau ca forme ale sfinţirii lor într-o relaţie neîntreruptă şi intensă de o înălţime care determină în sensul bun celelalte legături ale omului în societate. Se vădeşte aci faptul că persoana se realizează în comuniune, ea şi comuniunea fiind doi poli inseparabili[2]. Completându-se reciproc, Adam şi Eva reprezintă omul deplin, o unitate completă, chip al lui Dumnezeu. Crearea Evei din Adam înseamnă că ea a fost cuprinsă virtual în cel dintâi om şi înainte de aducerea ei distinctă la existenţă. Ea a fost în Adam nu ca ceva identic cu el, nefiind deci rezultatul unei simple dezvoltări a lui… Mântuitorul, la nunta de la Cana Galileii, săvârşind cea dintâi minune, prin puterea Sa mai presus de fire, vrea să arate că începe înălţarea vieţii omeneşti în ordinea harului, de la întărirea şi înălţarea căsătoriei[3]. În modul acesta Taina unirii indisolubile între un bărbat şi o femeie, care se spiritualizează într-o tot mai mare comuniune este Taină în Hristos. Unirea lor în Hristos este o Biserică mică, sau o parte a Bisericii, un chip tainic al Bisericii, după cum arată Sfântul Ioan Gură de Aur. Căci şi Sfântul Apostol Pavel spune: „Taina aceasta mare este, iar eu zic în Hristos şi în Biserică”[4]. În legătură cu aceasta un mare teolog subliniază că persoana poate fi însemnată numai într-o absolut valoroasă comuniune, deşi nu se poate spune că persoana precede comuniunii, sau comuniunea, persoanei[5]. Raportul dintre ele reiese mai lămurit din învăţătura despre Sfintele Taine, îndeosebi a Botezului şi a Cununiei. Adică, se poate vedea că forma de existenţă personală este una de fiinţare în comuniune, în care fiecare creşte, pe măsură ce se dăruieşte şi potrivit darului primit. În continuarea celor menţionate, acelaşi teolog invocat subliniază că „ridicarea din moarte a omului vechi, a celui ce se botează, la starea de viaţă adevărată, a omului nou, în relaţie personală de răspundere cu Hristos, e o ridicare la activarea concretă a acestei răspunderi în raporturile cu ceilalţi oameni şi, în mod deosebit, faţă de comunitatea celor care constituie Biserica, Trupul comunitar al Domnului”[6]. Mântuitorul a instituit Botezul ca Taină înainte de Înălţarea Sa la cer, pentru că îşi trăgea harul şi puterea iertătoare din Sângele Jertfei Lui de pe cruce.  De aceea, abia după Învierea Sa, dă poruncă apostolilor, „mergând învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”, precizând că „cel ce va crede şi se va boteza se va mântui, iar cel ce nu va crede se va osândi”[7]. El se săvârşeşte prin afundarea de trei ori în apă, în numele Sfintei Treimi, însemnând moartea noastră pentru păcat, apoi îngroparea împreună cu Hristos în moarte, prin Botez, şi învierea împreună cu El la o viaţă nouă[8]. Prin el adeverim cuvintele apostolului neamurilor: „Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi îmbrăcat”[9]. Cu privire la Cununie pe lângă sensul propriu al înţelesului  e potrivit a afla şi cel figurat, în care Noul Testament vorbeşte de Nunta fiului de împărat, a Mirelui sau a Mielului, cu Mireasa pregătită Lui, adică Biserica şi la care participă şi se bucură îngerii şi sfinţii[10]. Tot metaforic Sfânta Evanghelie vorbeşte despre „casa nunţii”, „fiii nunţii” sau „prietenii Mirelui”, care se referă la ucenicii Domnului, iar în sens mai larg la toţi invitaţii sau nuntaşii, participanţi la unirea tainică dintre Mirele-Hristos şi Biserica-Mireasă, ce cuprinde spiritual pe cei ce sunt readuşi în situaţia de fii ai lui Dumnezeu, prin Botezul în moartea şi învierea Fiului Său[11]. Sfântul Ioan Gură de Aur, referindu-se la acestea se întreabă: „pentru ce Hristos a vorbit aici de nuntă? Răspunsul fiind: ca să cunoşti câtă grijă are Dumnezeu de noi, cât de mult ne doreşte; câtă strălucire au cele din împărăţia Sa; că acolo nimic nu este trist, nimic dureros, ci toate sunt pline de bucurie duhovnicească. De aceea şi Ioan Botezătorul îl numeşte pe Hristos Mire, de aceea şi Pavel spune: ”că v-am logodit unui singur bărbat”… Hristos a vorbit şi de învierea Sa, că mai înainte vorbise de moartea Sa, şi arată că după moartea Sa este nunta şi atunci este Mire”[12]. Şi imnografia  glăsuieşte în acelaşi sens, ca de pildă întrebarea Maicii Domnului pe drumul Crucii: „Unde mergi, Fiule? Pentru ce faci această călătorie grabnică? Au doară este iarăşi altă nuntă în Cana şi într-acolo Te grăbeşti acum ca să le mai faci lor vin din apă?…”[13] sau vestirea Învierii: „Veseleşte-te, saltă şi te bucură, Ierusalime,  pe Împăratul-Hristos văzându-L ca pe un Mire ieşind din mormânt”[14]. Încă în întâmpinarea sărbătorii se face apel la trezirea conştiinţei prin cântarea: „Iată Mirele vine în miezul nopţii şi fericită este sluga pe care o va afla priveghind, iar nevrednic este iarăşi cea pe care o va afla lenevindu-se”[15]. Şir de suflete alese au răspuns de milenii mesajului nunţii tainice din parabola celor zece fecioare prin cuvinte ca acestea: „Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc şi pe Tine căutându-te mă chinuiesc şi împreună mă răstignesc şi împreună mă îngrop cu Botezul Tău; şi pătimesc pentru Tine ca să împărăţesc întru Tine; şi mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine…”[16] În ceea ce priveşte iconografia Praznicului, aşa cum se ştie, pune într-un prim-plan coborârea la iad a Mântuitorului, eliberând pe Adam şi Eva şi ceata drepţilor.

Dreptmăritori creştini şi creştine,

Am oprit asupra celor două Sfinte Taine a căror lucrare prin înnoire şi încununare se leagă într-un mod fericit de două momente de seamă ale vieţii omeneşti: naşterea şi căsătoria, privind deci persoana şi societatea. Poporul nostru a cultivat continuu cu prilejurile menţionate obiceiurile străvechi, iar prin sfintele sărbători a dat acestora o semnificaţie aleasă, mai ales pentru tineret şi familie. Anul acesta, prin apropierea datei de sărbătorire a Sfintelor Paşti şi a Sfântului Mucenic Gheorghe, ocrotitor spiritual al tinerilor, familiilor şi ţărilor, în numele Crucii Domnului Înviat, faptul reiese cu prisosinţă. Drept aceea, ţinând întocmai obiceiul pământului şi rânduiala Bisericii şi dorind unul altuia toată îndestularea darurilor Praznicului, fiecare trebuie să înnoiască şi să încununeze prin virtuţi făgăduinţele de la Sfintele Taine, pecetluite în numele Sfintei Treimi, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Al vostru de tot binele doritor,

TIMOTEI

A R H I E P I S C O P  ÎNSEMNARE: Această Pastorală cu nr. 700 / 2011, având titlul „Înnoire şi încununare” se va citi în fiecare biserică parohială sau mănăstirească la Sfânta Liturghie din prima zi, iar în filii a doua zi de Paşti


[1] Adrian Agachi, Căsătoria în Legea Veche; Precum ai binecuvântat pe Avraam şi pe Sarra, în „Lumina” V (2011), seria II, nr. 62 (1866),  p. 11 şi  nr. 74 (1878), p. 11; Pr. Victor Aga, Simbolica biblică şi creştină, Timişoara, 1935, pp. 39, 66, 85; Marguerite Chevalier, Bapteme, Alexandre Volguines, Circoncision,Pierre Grison, Mariage, în Dictionnaire des Symboles, Paris, 1969, pp. 92, 492, 211.

[2] Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, Bucureşti, 1978, vol. III, p. 176-177, 180;

[3] Idem, pp. 179, 183;

[4] Idem, p. 188, cf. P.G. 62, 387; Efeseni 5, 32;

[5] Idem, p.193;

[6] Ibidem, p. 56 – 59;

[7] Matei 28, 19 şi Marcu 16, 16; cf. Pr. Dr. Ioan Mircea, Dicţionar al Noului Testament, Bucureşti, 1984, p. 64;

[8] Idem, cf. Romani 6, 3 – 10;

[9] Galateni 3, 27;

[10] Pr. Dr. Ioan Mircea, o.c., p. 339, cf. Matei 25, 1-10; Efeseni 5, 25 – 27; Apocalipsa 19, 1 – 10;

[11] Ibidem, cf. Matei 22, 10; 9, 15; Luca 5, 34; Marcu 2, 19;

[12] Omilia LXIX, în Sfântul Ioan Gură de Aur, Scrieri, partea a III-a, Omilii la Matei, în Părinţi şi Scriitori Bisericeşti, vol. 23, trad. Pr. D. Fecioru, Bucureşti, 1994, I, p. 792;

[13] Slujba Sfintelor Patimi, Denia din Joia Mare, Icosul;

[14] Slujba Învierii, Stihira Paştilor II;

[15] Troparul Deniei Duminicii Floriilor;

[16] Troparul la o Sfântă Muceniţă;

Ultima actualizare (Joi, 14 Aprilie 2011 08:52)

Sfântul Maslu de obşte la Parohia Ortodoxă Ineu-Traian

Potrivit tradiţiei locului, în Biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” a Parohiei Ortodoxe Ineu-Traian, Protopopiatul Ineu, s-a oficiat – în după-amiaza Duminicii a V-a din Postul Paştilor de anul acesta – Taina Sfântului Maslu de obşte, în prezenţa unui mare număr de credincioşi.

Soborul sfinţiţilor slujitori a fost alcătuit din preoţii Augustin Braiţ (Parohia Mocrea), Ivănuţ Voicu (Parohia Chier), Sever Mocan (Parohia Ineu-Traian), Cristian Ardelean (Parohia Ineu II), Flavius Ardelean (Parohia Bocsig), Petru Ursulescu (Parohia Seleuş) şi diaconul Marius Braiţ.

La momentul cuvenit, preotul Petru Ursulescu a ţinut un bogat şi înălţător cuvânt de învăţătură, în care – pornind de la cea de a doua pericopă evanghelică citită la Sfânta Liturghie din Duminica a V-a din Postul Mare (Luca 7, 36-50) şi de la modelul de pocăinţă oferit Sf. Cuvioasă Maria Egipteanca, cinstită în această duminică – a arătat că Dumnezeu, în virtutea iubirii Sale nemărginite, se milostiveşte spre păcătosul ce manifestă căinţă pentru păcatele lui şi-l reaşează în starea de comuniune harică necesară dobândirii mântuirii. „Întoarcerea de pe calea păcatului pe calea mântuirii trebuie să fie definitivă, nu temporară, iar viaţa pământească a omului trebuie să fie orientată spre Hristos şi trăită în Hristos, altfel ea va fi una lipsită de sens şi de conţinut. Hristos este <<lumina lumii>> şi doar călăuziţi de această lumină ne putem sfinţi şi desăvârşi viaţa întru nădejdea dobândirii şi a <<luminii neînserate>> din împărăţia cerurilor”, a conchis părintele predicator.

În final, preotul paroh – Sever Mocan a dat slavă lui Dumnezeu pentru clipele de har revărsate peste toţi cei prezenţi la săvârşirea Sfintei Tainei a Maslului, exprimându-şi, totodată, bucuria că lucrările de construcţie la noul locaş de cult al parohiei (cu hramul „Sfinţii Ierarhi Mărturisitori Ilie Iorest şi Sava Brancovici) din proximitatea actualei biserici au un ritm susţinut, în prezent fiind ridicaţi pereţii exteriori până aproape de cota finală.

Prin generozitatea şi dragostea unei familii de buni credincioşi din parohie, a fost organizată şi o agapă frăţească, la care au participat preoţii slujitori şi colaboratorii apropiaţi ai acestora.

Pricepere si armonie la bătut toaca

Ne aflăm în perioada Sfântului Post al Paştilor, perioadă în care sufletul creştinesc  este chemat a fi mai aproape de Mântuitorul Iisus Hristos.

Acestei chemari îi răspundem prin rugăciune sporită, prin prezenţa noastră la Sfintele Liturghii şi slujbe în Sfânta Biserică, prin post, milostenii, dar şi prin diferite obiceiuri tradiţionale ale acestei perioade, cum ar fi Bătutul Toacăi. Toaca este o rugăciune adusă lui Dumnezeu, marcând trecerea de la timpul cotidian la timpul liturgic. Bătută la diverse ore, toaca punctează timpul de peste zi, chemând la rugăciune şi slujbă. La începutul creştinismului toaca însemna mijlocul cel mai simplu şi mai uşor de a chema pe creştini la rugăciune, îndeplinind acest rol atunci când clopotele nu existau în cultul creştin. Astăzi toaca nu mai este singură, ea găsindu-şi fratele, clopotul, pe acesta din urmă se pot citi cuvinte ca „Te chem la rugăciune. Te apăr de furtună”. Prin sunetul ei, toaca ne îndeamnă să stăm treji să păzim cetatea duhovnicească, sufletul. Părintele Constantin Galeriu spunea: „Toaca se dezvăluie ca o chemare vie la rugăciune, dar şi ca un cântec de durere şi de bucurie, vestind odată cu baterea cuielor crucii imnul pascal de înviere.” La prima bătaie de toacă începe şi prima bătatie a inimilor noastre pentru Mântuitorul Iisus Hristos. Începe slujba!

Să baţi toaca este o adevarată artă care presupune multă maiestrie şi pricepere şi totodată păstrarea obiceiurilor şi tradiţiilor strămoşesti. În acest sens începand din anul 2009 în parohia ortodoxă Gurahonţ a avut loc, în cadrul unui parteneriat dintre Biserica Ortodoxă Gurahonţ şi Grupul Şcolar „Ioan Buteanu”, prima editie a unui concurs cu premii de Sfintele Paşti „Pricepere şi armonie la bătut toaca”. Anul acesta în data de 8.04.2011 între orele 12 – 14 a avut loc ce-a de-a treia ediţie a concursului, care s-a desfăşurat în curtea Sfintei Biserici în faţa unui numeros public format din elevi si părinţi. Au participat înscriindu-se ca şi concurenţi 37 de elevi din clasele V-XII. Juriul a fost format din: Preot iconom stavrofor Mot Dorel, d-na director prof. Crainic Viorica, profesoara de religie Muţ Ana, profesoara de muzică Brînda Nicoleta, prof. Paul Nicusor, prof. Ghibu Oana, prof. Teodor Păiuşan, prof. Mihăilă Silvana şi prof. Dan Andreea. Au fost acordate 3 premii special elevilor: Muţ Ştefan, clasa a-VIII – a, Paul Norbert, clasa a-VIII -a şi Busuioc Cristian, clasa a-VI-a şi 5 menţiuni, de asemeni fiecare concurent a primit o diplomă, o carte de rugăciuni şi un cadou din partea Bisericii Ortodoxe Gurahonţ. Aşa s-a incheiat şi aceasta ediţie care a dus multa bucurie în sufletele tinere ale elevilor, care prin trăirea lor religioasă duc mai departe obiceiurile şi tradiţiile noastre străbune si totodată arată că vor fi credincioşi de nădejde ai Bisericii noastre Ortodoxe.

 

Spovedania şi împărtăşania copiiilor din Parohia Ineu

Perioada Postului Mare este prin excelenţă un timp al pocăinţei, al întoarcerii omului către Dumnezeu şi al improprierii mântuirii aduse de Domnul nostru Iisus Hristos prin jertfa de pe crucea Golgotei şi prin triumfătoarea Sa înviere din morţi. Apropierea de luminata zi a Sfintelor Paşti trebuie făcută printr-o pregătire sufletească adecvată, iar primirea Sf. Taine a Spovedaniei şi Împărtăşaniei, în cadrul slujbelor bisericeşti, este esenţială.

De aceea, şi în Parohia Ineu credincioşii şi copiii au venit la biseric „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” într-un număr mare în săptămânile şi duminicile acestui Post, spre a se spovedi şi a se împărtăşi cu dumnezeieştile Taine.

Astfel, în Duminica a patra din Postul Mare mai multe clase de elevi de la Grupul Şcolar „Mihai Viteazul” din Ineu, însoţiţi şi coordonaţi de profesorii de religie Ardelean Lăcrămioara, Gaşpar Marcel şi Şandor Cristian, au participat la slujbele Utreniei şi Liturghiei Sf. Vasile cel Mare.

De dimineaţă, copiii prezenţi la biserică (preponderent din cl. V-VIII) au fost spovediţi de către părintele paroh Ardelean Cristian, mărturisindu-şi păcatele, întărindu-se în credinţă şi luând putere de  la Dumnezeu să săvârşească fapte bune.

Apoi, în timpul Sfintei Liturghii, domnul profesor Şandor Cristian a citit Apostolul zilei iar elevii, alături de credincioşii prezenţi, au rostit Simbolul Credinţei ortodoxe şi Rugăciunea Domnească „Tatăl nostru”. La momentul potrivit, pregătiţi sufleteşte, un număr de aproximativ 50 de copii s-au împărtăşit cu dumnezeieştile Taine, primind în fiinţa lor Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos spre dobândirea vieţii veşnice.

În cuvântul de învăţătură, preotul Ardelean Cristian a explicat pericopa evanghelică cu tămăduirea copilului lunatic (Mc. 9,17-32) dar s-a referit şi la copilărie ca stare de nevinovăţie şi blândeţe pe care Dumnezeu o lasă în fiinţa fiecărui om încă de la început. Părintele a spus că „această stare iniţială de nevinovăţie şi curăţire sufletească trebuie cultivată permanent în devenirea ulterioară a copilului iar factorul cel mai important de educaţie religioasă şi apropiere de Dumnezeu rămâne Biserica. Frecventarea slujbelor acesteia de către copii, de orice vârstă ar fi ei, este capitală în formarea personalităţii morale iar părinţii au un rol foarte mare în acest sens. Pentru a-şi păstra identitatea şi vigoarea spirituală, orice familie creştină, formată din părinţi şi copii, dar şi din alţi membri, trebuie să stea într-o relaţie permanentă cu Dumnezeu şi cu aşezământul mântuirii lăsat de El pe pământ, care este Biserica.”

În cursul săptămânilor Postului Mare, dimineaţa în zilele de miercuri şi vineri, s-au săvârşit slujbele Ceasurilor şi Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite a Sf. Grigorie Dialogul. Elevii participanţi au fost implicaţi activ în cultul divin, citind psalmi din slujba Ceasurilor, paremii din cadrul Liturghiei şi lăudând pe Dumnezeu prin cântare, alături de cei din strană.

De asemenea, au fost spovediţi aproape toţi elevii claselor I-IV (15 clase), a căror profesor de religie este domnul Gaşpar Marcel. Trebuie subliniat şi faptul că multe dintre aceste clase au venit la biserică însoţite de doamnele învăţătoare ale şcolii de la Ineu, care la rândul lor sunt bune credincioase ale parohiei şi colaborează foarte bine cu preotul. Aşa de exemplu la slujbele divine din ziua de miercuri din săptămâna a cincea a postului pascal, au venit la biserică trei clase de elevi însoţite de doamnele învăţătoare Viaşu Mura (cu cl. a III-a A), Alda Ana (cu cl. a II-a A) şi Bucatoş Ancuţa (cl.a III-a B).

Alături de elevii claselor primare, au participat la sfintele slujbe şi s-au spovedit şi elevi de la ciclul liceal însoţiţi de doamna prof. Ardelean Lăcrămioara. După terminarea Liturghiei, doamna profesor le-a prezentat acestora erminia şi semnificaţia aşezării icoanelor în biserică, precum şi rolul lor în desfâşurarea rugăciunii comunitare.

Bucurie duhovnicească întru slujirea lui Dumnezeu şi a oamenilor la Sânmartin

Continuând o tradiţie la vremea Postului Mare în Parohia Sânmartin, protopopiatul Arad, duminica a-IV-a din Post a oferit credincioşilor acestei comunităţi prilejul de a fi împreună rugători în taina Sfântului Maslu de obşte, cu preoţii care au răspuns invitaţiei preotului paroh Prună Cristian de a sluji împreună pentru tămăduirea sufletească şi trupească a celor aflaţi în diferite nevoinţe.

Astfel, preoţi şi credincioşi au împlinit îndemnul Sfântului Apostol Iacob care îi sfătuieşte pe credincioşii care sunt bolnavi să „cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru ei ungându-i cu untdelemn în numele Domnului şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav … şi de vor fi făcut păcate se vor ierta lor!” (Iacov 5, 14-15).

Într-o atmosferă de aleasă slujire şi rugăciune, dat fiind soborul de preoţi precum şi participarea destul de numeroasă a credincioşilor s-a simţit bucuria şi mulţumirea tuturor de a fi şi de această dată împreună în Casa Domnului.

Cei şapte preoţi de la Macea, Şofronea, Curtici, Lipova Băi, Olari, împreună cu preotul paroh au înălţat rugăciuni având credinţa şi nădejdea că dragostea lui Dumnezeu va face ca fiecare să primească harul cel tămăduitor şi iertarea păcatelor.

Preotul dr. Călin Dragoş de la parohia Olari şi profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă Arad, a pus la sufletul fiecărui credincios un bogat şi emoţionant cuvânt de învăţătură în care a reliefat importanţa postului pentru mântuire, importanţa unităţii creştinilor, a vorbit despre adevărata lepădare de sine a omului modern precum şi despre ce înseamnă asumarea crucii de către fiecare. Exemplele vieţilor sfinţilor care au fost oameni obişnuiţi dar care s-au făcut adevăraţi urmaşi au lui Hristos prin fapte şi credinţă şi care au înţeles ce înseamnă lepădarea de sine şi au pus-o în practica vieţii lor, au fost de asemenea aspecte din cuvântul părintelui Dragoş care au fost aduse la sufletele tuturor, sfinţia sa încheind cu un îndemn la o meditaţie adresată celor prezenţi de a fi mai receptivi la suferinţele şi nevoile celor de lângă noi.

Seara de rugăciune, slujire şi trăire duhovnicească s-a încheiat cu mulţumirile adresate de către preotul paroh confraţilor preoţi care au răspuns ca de obicei cu multă solicitudine invitaţiei făcute de a sluji împreună.

Agapa frăţească oferită la final a întregit o zi cu adevărat închinată Domnului prin post şi rugăciune.

Ultima actualizare (Joi, 07 Aprilie 2011 11:08)

Clipe de mângâiere sufletească şi trupească în parohia Mocrea

Duminica a IV-a din Postul Mare, închinată şi Sfântului Ioan Scărarul, a însemnat pentru credincioşii Parohiei Mocrea, din Protopopiatul Ineu, o zi de aleasă bucurie duhovnicească. În seara acestei duminici s-a oficiat, începând cu orele 16:00, Taina Sfântului Maslu de obşte. Este un obicei îndătinat de mai bine de 40 de ani ca la această parohie, în duminica a IV-a din Post, să se oficieze această Sfântă Taină.

La aceste clipe de mângâiere sufletească şi trupească pentru credincioşii Parohiei Mocrea au participat preoţii: Sever Mocan (Parohia Ineu-Traian), Cristian Ardelean (Parohia Ineu), preotul paroh Augustin Braiţ şi diaconul Dan-Marius Braiţ.

Credincioşii veniţi în număr impresionant la Sfânta Biserică să se roage Tatălui ceresc pentru sănătatea sufletească şi trupească, au putut asculta şi un înălţător cuvânt de învăţătură, rostit de părintele Sever Mocan, care a abordat tema: ,,Postul şi rugăciunea în viaţa credinciosului”. Părintele a evidenţiat că Postul şi Rugăciunea sunt cei doi stâlpi ai credinţei, sunt două flăcări vii care ard pe demoni. Prin Post, vasul sufletului şi al trupului se curăţă de păcatele şi viciile lumeşti, iar prin Rugăciune se nimicesc toate celelalte patimi ale sufletului, ale inimii şi ale minţii: gânduri rele, invidie, răutate, mândrie. Prin Post şi Rugăciune se adevereşte credinţa, iar credinţa scoate pe demoni şi face cu putinţă ceea ce este cu neputinţă.

În încheiere, părintele paroh Augustin Braiţ a mulţumit colegilor preoţi pentru împreuna slujire, cât şi tuturor credincioşilor prezenţi.

CONFERINŢĂ DUHOVNICEASCĂ SUSŢINUTĂ DE ÎNALTPREASFINŢITUL ARHIEPISCOP TIMOTEI

Centrul Cultural-Pastoral „Sfântul Ierarh Nicolae”, al parohiei  Arad-Bujac, a găzduit joi, 31 martie a.c., conferinţa cu tema „Repere de lumină şi spiritualitate în capodoperele poetice şi de creaţie literară din vremea Postului”, susţinută de către Înaltpreasfinţitul Dr. Timotei seviciu, Arhiepiscop al Aradului.

În prezenţa unui auditoriu numeros, de diferite vârste şi ocupaţii, în special tineri care activează în cadrul Centrului parohial Arad-Bujac, elevi şi studenţi teologi, profesori, preoţi de la parohii din municipiul Arad, Înaltpreasfinţia Sa a structurat expunerea pe trei coordonate:

– ortodoxia care spiritualizează: duminicile „de învăţătură” ale Postului;

– un „ pelerinaj” prin creaţiile literare şi poetice din  Post, şi la autorii lor;

– profunzimea teologică a mesajului slujbelor Canonului cel Mare şi a imnului Acatist din Săptămâna a V-a din post.

Faptul că toate confesiunile creştine prăznuiesc în acest an Sfintele Paşti la aceeaşi dată calendaristică a permis vorbitorului, în debut, un scurt excurs teologic-istoric asupra Pascaliei şi a împărţirii duminicilor în cadrul anului bisericesc, a modului în care se calculează data căderii Paştilor,

Prezentarea importanţei duminicilor Postului Mare, denumite sugestiv, în special cu referire asupra încărcăturii teologice şi a profunzimii învăţăturii de credinţă, a constituit primul punct al expunerii, cu concluzia că Ortodoxia este trăire şi cunoaştere carte spiritualizează prin icoană, prin isihie, prin cruce, prin asceză, prin post şi rugăciune.

Pomenirea Cuviosului Ioan Scărarul (30 martie) şi a Cuvioasei Maria Egipteanca (1 aprilie), în proximitatea zilei conferinţei, a fost leit-motivul care a prilejuit Înaltpreasfinţiei Sale, în continuare, un excepţional excurs asupra frumuseţii patristice şi asupra valorii creaţiilor literare şi poetice întâlnite în perioada Postului Mare. Sunt prezentate: Scara, operă fundamentală a cuviosului Ioan Scărarul sau Sinaitul; Canonul cel Mare, al Sfântului Andrei Criteanul, una dintre cele mai importante opere ale imnografiei despre pocăinţă; Viaţa Cuvioasei Maicii noastre Maria Egipteanca, un cutremurător exemplu de înnoire sufletească, povestită de Cuviosul Zosima şi scrisă de Sfântul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului, cel care a scris şi viaţa sfântului Ioan cel Milostiv şi a alcătuit Slujba Sfinţirii Apei celei Mari; Acatistul Maicii Domnului, imnul prin excelenţă al încrederii poporului credincios în ocrotirea Maicii Domnului, cum declară limpede faimosul său proimion” „Apărătoarei Doamne”.

În finalul conferinţei Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Timotei a răspuns întrebărilor auditoriului, legate de teme conferinţei şi de alte preocupări spirituale ale celor prezenţi.

 

Hristos împărtăşit copiilor din Chişineu-Criş

Urmând şi împlinind porunca Mântuitorului nostru Iisus Hristos: ,,Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a unora ca aceştia este împărăţia cerurilor” (Matei 19, 14), părintele Liviu Savulov de la parohia Chişineu-Criş I, în colaborare cu profesorul de religie Cosmin Lipovan de la Liceul Teoretic ,,Mihai Veliciu” din Chişineu-Criş, se îngrijesc ca în această perioadă a Postului Mare, copiii să fie aduşi la biserică şi împărtăşiţi cu Sfintele Taine.

Această frumoasă şi fructuoasă colaborare dintre preoţii din Chişineu-Criş şi profesorul de religie datează de câţiva ani, înscriindu-se în grija permanentă pe care atât Biserica, cât şi Şcoala trebuie să o aibă pentru sufletul copiilor şi pentru formarea caracterului lor religios- moral, pentru a deveni buni creştini şi credincioşi practicanţi ai Bisericii.

În fiecare an, în perioada Postului Mare, în zilele de miercuri şi vineri, când în biserică se oficiază Liturghia Darurilor înainte sfinţite, elevii din Chişineu-Criş sunt aduşi pe clase de către profesorul de religie, pentru a fi spovediţi, iar apoi împărtăşiţi cu Trupul şi cu Sângele Domnului nostru Iisus Hristos. Hristos, Care este propovăduit copiilor în Şcoală, este astfel împărtăşit în Biserică în chip deplin, real, desăvârşit prin Taina Euharistiei, Taina unirii depline cu Hristos.

Temelia creşterii trupeşti şi sufleteşti a copiilor, a formării caracterului lor religios- moral, a maturizării lor spirituale este Hristos şi fără unirea tainică şi reală cu El în Taina Euharistiei nu există creştere şi progres spiritual. De aici rezultă adânca responsabilitate şi grijă a preotului şi a profesorului de religie ca nici un suflet de copil să nu rămână văduvit de această cuminecare sau comuniune cu Hristos, care este revărsare de har în sufletele curate ale copiilor. Nu există imagine mai frumoasă ca aceea a copiilor adunaţi în jurul Potirului Euharistic, îmărtăşindu-se ,,dintr-o pâine şi dintr-un potir”, cum spune o frumoasă rugăciune din rânduiala Liturghiei Sfântului Vasile cel Mare.