Maslu de obște la Șepreuș

În seria activităţilor liturgice, pastoral-misionare, care se desfăşoară în parohia Şepreuş, Protopopiatul Arad, un loc însemnat îl ocupă oficierea Tainei Sfântului Maslu. La iniţiativa părintelui paroh Călin Craveţ şi a Consiliului parohial, în biserica parohiei se oficiază Taina Sfântului Maslu de obşte în prima vineri a fiecărei luni. Această iniţiativă vine în întâmpinarea nevoilor duhovniceşti ale credincioşilor, precum şi dorinţei lor de a participa la această Sfântă Taină cât mai des posibil. Deasmenea, ea este şi un mijloc pastoral important pentru întărirea credinţei enoriaşilor şi pentru menţinerea lor aproape de trupul Bisericii.

În această lună, Taina Sfântului Maslu s-a oficiat vineri, 05 noiembrie, începând cu orele 10.00. Alături de părintele paroh Călin Craveţ, au mai slujit părintele Ioan Pavel de la parohia Sintea-Mare şi părintele Daniel Dumitru de la parohia Ţipari.

Cuvântul de învăţătură a fost rostit de părintele Ioan Pavel. Pornind de la pericopa evanghelică din duminica trecută, a bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr, părintele a subliniat importanţa ascultării şi împlinirii în viaţa creştină a Cuvântului lui Dumnezeu, pentru dobândirea Împărăţiei Cerurilor, arătând că milostenia este una dintre faptele concrete ale împlinirii acestui Cuvânt dumnezeiesc.

În încheiere, părintele paroh a mulţumit preoţilor pentru împreuna-slujire şi tuturor credincioşilor care au luat parte la săvârşirea acestei Sfinte Taine.

Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil prăznuiţi la Biserica din Săvârşin

Biserica ortodoxă cu Hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil din comuna Săvârşin datează din anul 1899. De-a lungul veacurilor a avut slujitori vrednici care au lucrat atât la biserica văzută, locaş de închinare,  cât şi la biserica nevazută, adică la sufletele credincioşilor ei. Unul dintre vrednicii preoţi care merită menţionat este părintele Viorel Bembea, care vreme de 50 de ani a slujit „cu timp şi fără timp” în acest frumos lăcaş. În vremea sfinţiei sale biserica a fost împodobită cu pictură (1972-1974).

Părintele Aurel Dehelean, fiu al comunităţii de aici, a slujit vreme de 17 ani în această biserică; sfinţia sa a schimbat interiorul bisericii, înlocuind întreg mobilierul, iconostasul, tronurile, sculptate în lemn de stejar.

Anul acesta, 2010, an declarat de Sfântul Sinod al BOR ca an al autocefaliei şi crezului, biserica noastră s-a îmbrăcat, cu prilejul prăznuirii hramului în haină de sărbătoare. Programul liturigic a fost unul special pentru aceste zile de praznic: duminică, 07.11.2010, la Sfânta Liturghie, răspunsurile liturgice au fost date de corala „Sargeţia”, din municipiul Deva, judeţul Hunedoara, condusă de domnul dirijor Nicolae Icobescu. După Sfânta Lituirghie s-a oficiat un parastas de pomenire pentru toţi părinţii, strămoşii şi moşii noştri, odrăsliţi în parohie, precum şi pentru ctitorii sfântului locaş, trecuţi la Domnul. Au fost prezente autorităţile locale ale comunei care au oferit în cinstea hramului bisericii daruri pentru toţi credincioşii prezenţi.

Dupa amiază, începând cu orele 16, a avut loc întâlnirea cu preoţii cercului misionar nr. 4  Săvârşin, care s-a desfăşurat în biserica parohială, tema prezentată de preotul paroh Călin Mădăluţă, fiind „Sfinţii îngeri, ocrotitorii noştrii”, părintele referindu-se la solemnitatea acestui moment.

Luni, 08.11.2010, în ziua hramului s-a oficiat Acatistul Sfinţilor Arhangheli şi Sfânta Liturghie a praznicului, prezente fiind autorităţile locale, directorul Grupului Şcolar Săvârşin şi un număr mare de credincioşi din parohie. La finalul slujbei, grupul de cateheză care participă la programul „Hristos împărtăşit copiilor”  împreună cu profesoara de religie, doamna Corina Barbă şi doamna învăţătoare Maria Floca, au prezentat un scurt montaj în cinstea sfinţilor îngeri, momentul încheindu-se printr-un mic program de pricesne.

Ridicarea Episcopiei Buzăului şi Vrancei la rang de arhiepiscopie

Duminică, 8 noiembrie 2009, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, va oficia slujba de sfinţire a altarului noii Catedrale episcopale cu hramul Înălţarea Domnului din municipiul Buzău şi Sfânta Liturghie la sfârşitul căreia va avea loc ceremonia de ridicare a Episcopiei Buzăului şi Vrancei la rang de Arhiepiscopie.
Ziarul Lumina ne prezintă istoria eparhiei Buzăului şi Vrancei printr-un amplu articol semnat de pr. Costică Panaite pe care îl redăm în continuare:
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în şedinţa sa de lucru din 19 iunie 2009, a aprobat ridicarea mai multor episcopii la rangul de arhiepiscopii, implicit acordarea titulaturii de arhiepiscop chiriarhilor episcopiilor care au fost înălţate la rangul de arhiepiscopii. Prin urmare, s-a aprobat ca Episcopia Buzăului şi Vrancei să fie înălţată la rangul de arhiepiscopie. Hotărârea reprezintă un gest de apreciere din partea actualului Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Părinte Daniel, şi a celorlalţi membri ai Sfântului Sinod pentru trecutul Eparhiei de la Curbura Carpaţilor, pentru rolul ierarhilor buzoieni în lucrarea pastoral-misionară, în viaţa publică, în cultura şi spiritualitatea ortodoxă românească, dar, nu în ultimul rând, pentru realizările din ultima vreme datorate Chiriarhului acestei eparhii, Preasfinţitul Părinte Episcop Epifanie.
Hotărârea Sfântului Sinod este, indiscutabil, motiv de bucurie pentru credincioşii din această parte de ţară, pentru clerul şi vieţuitorii aşezămintelor monahale. Redăm, în continuare, câteva dintre temeiurile canonice, istorice, pastoral-misionare şi culturale ce au stat la baza ridicării la rang de arhiepiscopie a Episcopiei Buzăului şi Vrancei.
Existenţa, în zona geografică a Buzăului şi Vrancei, a unei intense vieţuiri creştine, dovadă faptul că, în anul 325, Biserica Gothiei, care a funcţionat aproximativ în aceeaşi configuraţie geografică, aparţinând astăzi Eparhiei Buzăului şi Vrancei, a trimis pe episcopul Teofil ca delegat la lucrările Sinodului I Ecumenic de la Niceea, ierarhul respectiv semnând actele sinodale cu formula „Theophilus Gothiae metropolis episcopus“; mai târziu, urmaşul lui Teofil, episcopul Ulfila, creează alfabetul got şi traduce Sfânta Scriptură în limba nou-creată, dialect ce va sta la baza formării limbii germane de mai târziu.
„Athosul buzoian“
De asemenea trebuie menţionată şi existenţa unor vechi aşezăminte rupestre în Munţii Buzăului (datând din secolele III-IV d. Hr.). În spaţiul de la Curbura Carpaţilor, monahismul şi-a făcut simţită prezenţa încă din primele veacuri creştine. Cu siguranţă că, printre misionarii veniţi aici, se numărau şi monahi, unii, poate, dintre cei care vieţuiseră în sihăstriile întemeiate de Sfântul Ierarh Vasile cel Mare. Cu timpul, aceştia s-au stabilit în Munţii Buzăului, punând bazele uneia dintre cele mai vechi vetre monahale din Carpaţi, în acest sens stând mărturie vestigiile rupestre ce dăinuie în zona Colţi-Aluniş-Bozioru, perimetru cunoscut sub denumirea de „Athosul buzoian“; împlinirea a 500 de ani (în anul 2002 – n. red.) de la (re)înfiinţarea Episcopiei Buzăului, eveniment istoric ce a avut loc în 1502, în cadrul Sinodului mixt ce s-a ţinut la Târgovişte, organizat din iniţiativa Sfântului Nifon, patriarhul Constantinopolului, şi a domnitorului Radu cel Mare al Ţării Româneşti.
Unii ierarhi de la Buzău erau numiţi oficial arhiepiscopi
Unii dintre ierarhii care au păstorit la Buzău în secolele XVI şi XVII s-au intitulat, în mod oficial, arhiepiscopi: Dositei (1502-c. 1525), Atanasie (1569-1583), Luca (1583-1603), Chiril (1610-1617), Efrem (1618-1637) şi Ştefan I (1637-1649); rolul şi importanţa Episcopiei Buzăului şi Vrancei şi ale ierarhilor ei în istoria Bisericii şi în cultura neamului: episcopul Luca, ajuns mai apoi mitropolit, a fost conducătorul soliei lui Mihai Viteazul la ţarul Feodor al Rusiei (în 1597); Mitrofan – poliglot, mare cărturar şi tipograf, ostenitor la tipărirea Bibliei de la Bucureşti (1688) şi a Mărturisirii de credinţă a lui Petru Movilă (1691); Chesarie -inegalabil gospodar şi luminat patriot; Filotei – mare unionist, cel care l-a primit la Buzău pe domnitorul Principatelor Române -Alexandru Ioan Cuza, a tipărit, la Buzău, Biblia în 5 (cinci) volume (1854-1856); Dionisie Romano, „profesor naţional“ la Buzău, cărturar, membru fondator al Bibliotecii Academiei Române şi membru de onoare al acestei prestigioase instituţii de cultură; ierarhi, preoţi şi monahi din Episcopia Buzăului s-au implicat benefic în evenimente de importanţă naţională, precum Revoluţia de la 1848 (preotul Neagu Benescu), Unirea Principatelor Române (1859, episcopul Filotei), Războiul pentru Independenţa naţională a României (1877-1878, protosinghelul Varlaam din Mănăstirea Ciolanu), Răscoala din 1907 ş.a.
Împliniri actuale ale eparhiei
Poziţia geografică pe care o are Episcopia Buzăului, făcând legătura cu Moldova, cu Dobrogea şi, prin Pasul Buzăului, cu provincia românească de dincolo de Munţi – Transilvania; realizările ultimilor 27 de ani pe tărâm pastoral-misionar, administrativ-bisericesc şi cultural – mărturii ale ostenelilor pe care, vreme de un sfert de veac, Preasfinţitul Părinte Episcop Epifanie le-a depus întru slava Bisericii Mântuitorului Hristos şi a Ortodoxiei româneşti -, sintetizate astfel: canonizarea, în luna martie 2003, cu proclamarea canonizării în 5-6 octombrie 2003, a doi dintre trăitorii pe meleagurile Buzăului şi Vrancei – Sfântul Ierarh Mucenic Teodosie de la Mănăstirea Brazi şi Sfântul Cuvios Vasile de la Mănăstirea Poiana Mărului, aceasta fiind cea mai amplă manifestare bisericească din istoria Eparhiei; înfiinţarea a peste 270 de parohii, reînfiinţarea (înfiinţarea) a 28 mănăstiri şi schituri; consolidarea şi restaurarea, inclusiv a picturii interioare, a Catedralei episcopale cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“ – ctitorie a voievodului Matei Basarab (1649); punerea pietrei de temelie pentru şapte biserici-catedrale (unele dintre acestea fiind deja ridicate sau în faze avansate de construcţie) în oraşele importante din judeţele Buzău şi Vrancea, între care, la loc de cinste, se află noua Catedrală episcopală „Înălţarea Domnului“ din Buzău (pictată în proporţie de 70%); construirea a peste 270 de noi lăcaşuri de cult; consolidarea a peste 200 de biserici, cărora le-a fost restaurată pictura sau au fost împodobite cu pictură nouă; inaugurarea noului Muzeu bisericesc al Eparhiei Buzăului şi Vrancei; consolidarea Reşedinţei episcopale (ctitorie brâncovenească) şi amenajarea, la subsolul acesteia, a unei spaţioase săli de şedinţe – Aula „Sfântul Voievod Martir Constantin Brâncoveanu“ (inaugurată în primăvara anului 2009) – care a fost înfrumuseţată cu pictură în tehnica „fresco“; înfiinţarea a două seminarii teologice monahale – unul la Mănăstirea Ciolanu (pentru călugări), iar celălalt la Mănăstirea Răteşti; coordonarea permanentă a activităţii de predare a Religiei în şcolile de stat; publicarea trimestrială a revistei eparhiale – „Glasul Adevărului“ – şi a unui Almanah bisericesc – anual; editarea şi tipărirea unor importante lucrări. Astfel, PS Epifanie este autorul a mai multor cărţi: Pagini din istoria veche a creştinismului la români, 1986; În slujba credinţei străbune şi a în-ţelegerii între oameni, 1987; Mănăstirea Ciolanu, 1987; Ctitorii voievodale în Eparhia Buzăului, 1988; Slujitori ai Legii strămoşeşti, 1991; Episcopul Dionisie Romano, promotor al culturii şi al emancipării Neamului, 2006. Alte lucrări au fost scrise la în-demnul şi sub îndrumarea Preasfinţitului Epifanie.
Ridicarea la rang de arhiepiscopie a Eparhiei Buzăului şi Vrancei reprezintă şi asumarea de către noi a unei responsabilităţi majore ce trebuie să se regăsească într-o lucrare pastoral-misionară, socială, administrativ-gospodărească şi culturală tot mai susţinută, astfel încât Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei să fie continuatoarea, de jure et de facto, a fostei istorice Episcopii de până mai ieri, şi aceasta pe o treaptă superioară, cu realizări pe măsura noului său statut organizatoric.

CERCURILE MISIONARE, MIJLOC IMPORTANT DE PREGĂTIRE PASTORAL- MISIONARĂ

Duminică, 17 octombrie, în parohia Socodor, protopopiatul Arad, a avut loc întâlnirea lunară a preoţilor din Cercul pastoral-misionar Chişineu-Criş, sub coordonarea Preacucernicului părinte Liviu Savulov, de la parohia Chişineu-Criş I.

În această lună, s-a împlinit un an de activitate al acestui cerc pastoral-misionar, an în care lună de lună, preoţii care aparţin de acest cerc pastoral au săvârşit Taina Sfântului Maslu de obşte în toate parohiile de pe raza cercului pastoral, spre bucuria şi folosul duhovnicesc al tuturor credincioşilor.

La Taina Sfântului Maslu de obşte, săvârşită începând cu orele 17.00 în biserica parohiei Socodor, au slujit 14 preoţi, în prezenţa numeroşilor credincioşi din parohie, dar şi din satele şi comunele învecinate.

Cuvântul de învăţătură a fost rostit de Preacucernicul părinte Radu Sava din parohia Şiclău, care a amintit la începutul predicii sale faptul că s-a împlinit un an de la prima întâlnire a preoţilor din Cercul pastoral-misionar Chişineu-Criş, asemuind această misiune constantă care s-a făcut în toate parohiile aparţinătoare de acest cerc pastoral, cu un adevărat pelerinaj. Părintele s-a referit apoi la semnificaţiile Pildei Semănătorului, pericopă evanghelică ce s-a citit în dimineaţa acestei zile la Sfânta Liturghie.

A rostit apoi un cuvânt ziditor de suflet şi Preacucernicul părinte Leonte Para de la parohia Şimand, care în luna august a efectuat un pelerinaj la Locurile Sfinte şi a ţinut să împărtăşească tuturor din bucuria şi harul de care s-a împărtăşit în acele locuri.

În încheiere, Preacucernicul părinte paroh Viorel Boţoc a mulţumit colegilor preoţi pentru prezenţa lor în parohia sa, tuturor credincioşilor prezenţi dar şi domnului primar Ioan Jura pentru contribuţia sa la organizarea acestui eveniment.

A urmat apoi, întâlnirea propriu-zisă a cercului pastoral. Tema propusă pentru dezbateri, şi anume ,,Sfânta Taină a Spovedaniei”, a fost prelucrată de Preacucernicul părinte Dumitru Dragoş din parohia Vărşand. Referatul părintelui, pregătit cu multă conştiinciozitate, a fost structurat în trei părţi principale: pregătirea penitenţilor pentru Spovedanie, pregătirea duhovnicului şi canonul sau epitimia. Referatul a fost însoţit şi de o anexă cuprinzând cuvinte ale unor mari duhovnici, referitoare la Pocăinţă. Tema a fost îmbogăţită cu luări de cuvânt şi din partea celorlalţi preoţi prezenţi.

Următoarea întâlnire a preoţilor din Cercul pastoral Chişineu-Criş va avea loc în data de 07 noiembrie, în parohia Pilu.

 

 

 

 

Cabinet de Religie la Liceul din Chisineu-Cris

În aceste vremuri, când foarte mulţi dintre noi spun că viaţa e grea şi are un gust amar, susţin cu tărie că există locuri unde totul este frumos, strălucitor, încrezător. Unul dintre acestea este Liceul Teoretic „Mihai Veliciu” din oraşul Chişineu-Criş, şcoală care functionează în actuala clădire din anul 1969. Este  şcoala ce se identifică, desigur, cu un colectiv didactic format pentru o muncă de calitate, muncă oglindită în rezultatele deosebite ale elevilor noştri care situează acestă şcoală pe locul al patrulea la nivelul judeţului Arad.

Poporul român s-a impus în istorie încă de la naşterea sa ca popor creştin, iar Biserica Ortodoxă i-a plămădit fiinţa, i-a fost pavăză şi scut prin vitregiile istoriei. După o întrerupere de mai mult de patru decenii, în anul 1990 s-a reuşit cu ajutorul lui Dumnezeu revenirea la o veche tradiţie în învăţământul românesc. Reintroducerea orei de Religie în şcoală, a însemnat reintroducerea Mântuitorului Hristos în şcoală şi posibilitatea de a promova o morală şi o spiritualitate românească de către Pc.preot Savulov Liviu şi Pc.preot Lipovan Cantemir până în anul 1997, ce va permite cunoaşterea dimensiunii spirituale a culturii noastre româneşti. Prin ora de Religie, Biserica Ortodoxă doreşte să aducă o contribuţie la reînnoirea vieţii spirituale şi morale a poporului nostru şi speră că acestă lucrare nu-i va fi împiedicată de forurile de stat actuale sau viitoare.

Educaţia religioasă este acţiunea specific umană care se desfăşoară conştient de către un educator, pe baza unor principii şi cu ajutorul unor metode şi mijloace specifice, fiind susţinută de iubire, încredere şi libertate. Scopul educaţiei religioase este realizarea caracterului religios moral al elevului, care să-l conducă la desăvârşirea creştină. La orele de Religie, factorii cei mai importanţi ai educaţiei religioase sunt profesorul, elevul şi conţinutul specific.

Prin urmare, pentru o bună reuşită a educaţiei religioase este nevoie ca profesorul de religie să aleagă pentru fiecare lecţie din toate metodele existente pe cele adecvate în funcţie de Competenţele generale şi Competenţele specifice, de tipul de lecţie, de resursele psihologice ale clasei, dar şi mijloacele didactice sau resursele materiale pe care le are la dispoziţie, acest lucru fiind foarte bine înţeles de către profesorul de religie Cosmin Lipovan care a căutat încă de de la debutul său în cariera de dascăl în anul 1997, să asigure în cadrul orei de religie cele mai adecvate mijloace de învăţământ.

Având în vedere rolul deosebit pe care îl au mijloacele didactice cu ajutorul cărora profesorii asigură realizarea optimă a obiectivelor instruirii alături de metode şi formele de organizare a procesului de învăţământ la iniţiativa d-nului profesor Lipovan Cosmin s-a născut ideea de a amenaja în incinta şcolii un cabinet de Religie care să uşureze transmiterea şi asimilarea învăţăturii creştine către elevi, iniţiativă care pentru prima dată după 1990, s-a bucurat de tot sprijinul doamnei Director profesor, Amelia Palcu precum şi a domnului Director adjunct profesor, Miron Dumitru care au înţeles locul şi importanţa predării Religiei în şcoală, elevii beneficiind de suport material si didactic la cele mai înalte standarde .

În cadrul activităţii de predare-învăţare, materialele didactice din cabinetul de Religie din şcoală se pot grupa după cum urmează:

  1. Materiale informativ-demonstrative, având funcţie pedagogică informativ demonstrativă, ajutând pe profesor să exemplifice şi să ilustreze unele noţiuni, să concretizeze unele idei sau să demonstreze unele afirmaţii. Ele sunt:
    • materiale intuitive,care ajută pe elev să perceapă realitatea. Exemplu:obiecte de cult-candelă, cruce, sfeşnic.
    • materiale figurative (reprezentări figurative) exemplu: ilustraţii (cu Locurile Sfinte,cu diverse mănăstiri,cu obiecte de cult, cu biserici ş.a.) icoane, calendare, planşe, hărţi (cu Ţara Sfântă, harta României, hărţi geografice, istorice) desene, diapozitive, casete video, dischete, casete audio.
    • materiale de evaluare a rezultatelor învăţării: fişe, teste de evaluare.
  2. Mijloace tehnice care pot fi folosite în cadrul orelor de Religie sunt: proiectorul, televizorul, casetofonul (pentru casete audio; exemplu:pentru audierea Sfintei Liturghii sau  pentru audierea colindelor ori a altor cântări religioase)  dvd-ul (exemplu: „Imagini de la Locurile Sfinte” sau „Mărturii despre Biblie” ş.a.)
  3. Mijloace de învăţământ specifice predării Religiei: Sfânta Scriptură, Mica Biblie, caiete de Religie, Biblia în imagini, Catehismul Ortodox, Cărţi de rugăciuni şi de colinde, cărţi de cult, manuale de istorie bisericească, Vieţile Sfinţilor, Îndreptar pentru Sfânta Taină a Spovedaniei ş.a.;

Toate aceste mijloace de învăţământ au o importanţă deosebită deoarece au următoarele funcţii:

  • funcţia informativă-deoarece mijloacele de învăţământ modifică modul de prezentare, comunicare şi recepţionare a informaţiei;
  • funcţia formativă-deoarece facilitează nu numai achiziţionarea de cunoştinţe, ci şi formarea de abilităţi;
  • funcţia de activizare-deoarece ele stimulează spiritul de observaţie al elevilor şi dezvoltă capacitatea lor de gândire şi de acţiune independentă;
  • funcţia educativă-deoarece ele duc la realizarea obiectivelor afective, având funcţii de ordin motivaţonal.

„Mijloacele de învăţământ, în timpul orei de Religie, au rolul de a emoţiona, de a convinge, de a facilita însuşirea cunoştinţelor şi formarea sentimentelor religios-morale, având o mare influenţă emoţională, făcându-i pe elevi să preţuiască şi să accepte anumite valori, să-şi formeze anumite convingeri, să-şi organizeze, interiorizeze şi conceptualizeze sistemul de valori religios-morale” a subliniat profesorul de Religie Cosmin Lipovan de la Liceul Teoretic „Mihai Veliciu” din oraşul Chişineu-Criş.

Mulţumim tuturor celor care ne-au încurajat şi ne-au sprijinit în realizarea acestui cabinet de Religie şi în mod special Î.P.S.dr.Timotei Seviciu, Arhiepiscopul Aradului, dar şi domnului inspector de specialitate diac. prof. Sirca Florin, care s-a interesat îndeaproape de concretizarea acestei iniţiative care vine să sprijine activitatea din domeniul educaţiei religioase.

Vrednic slujitor şi iconom al tainelor lui Hristos Părintele Ioan Popa († 7 octombrie 2010)

Arhiepiscopia Aradului a pierdut zilele acestea pe unul dintre cei mai cunoscuți şi vrednici slujitori ai săi. Oricât de firesc deznodământul, mai ales la această vârstă de 81 ani, dintre care 56 de slujire sacerdotală, moartea neașteptată a părintelui iconom stavrofor Ioan Popa ne-a întristat profund. Doar o perioadă de suferință, în ultimele luni de viață, l-a despărțit de slujirea altarului drag sufletului său, al vechii Catedrale din municipiul Arad.

Alături de alți preoți venerabili, părintele Ioan Popa a fost în percepția preoților mai tineri și a credincioșilor, un reper al tenacității, distincției și elocinței în slujirea Bisericii lui Hristos, acea generație de preoți care și-au slujit cu devotament, demnitate și responsabilitate, credința și Biserica și neamul, în anii dictaturii comuniste.

S-a născut la Socodor, Judeţul Arad, în anul 1929. După şcoala primară, gimnazială şi liceală, a urmat şi absolvit, în anul 1954, Institutul Teologic din Sibiu. După terminarea studiilor este hirotonit preot pe seama parohiei Chier din protopopiatul Ineu, Jud. Arad. Datorită calităţilor sale şi activităţii meritorii, este promovat, în anul 1961, Protopop al Sebişului şi Gurahonţului de către Înaltpreasfinţitul Mitropolit Nicolae Corneanu, pe atunci la cârma eparhiei arădane.

Remarcând calităţile şi abilităţile economic-administrative şi gospodăreşti deosebite ale părintelui Ioan Popa, Întâistătătorul Eparhiei din acei ani, vrednicul de pomenire Teoctist Arăpaşu, devenit Patriarh al României, îi încredinţează, în perioada 1966-1976, conducerea Sectorului Economic al Episcopiei Aradului, în calitate de Consilier economic.

De la revenirea sa în oraşul de pe Mureş (căci a locuit din anii şcolii şi ai studenţiei în cartierul Bujac), părintele şi-a legat activitatea pastoral-misionară şi sacerdotală de municipiul Arad, iar din anul 1976, vreme de 35 de ani, prin multiple realizări de Parohia Arad-Centru şi Catedrala Veche, unde va sluji chiar şi după pensionare.

După anul 1989 s-a implicat, cu o forţă şi pricepere remarcabile, în recuperarea anilor de restricţii, mai ales în latura social-caritativă. Spirit întreprinzător, neobosit, sfătos şi grabnic ajutător celor nevoiaşi, totdeauna impecabil în ţinuta sacerdotală, duhovnic al atâtor preoţi si al obştii credincioşilor, dintre care mulţi îl ascultau cu veneraţie, considerându-se „ucenici” ai săi, părintele Popa s-a preocupat de foarte multe familii sărace şi de copii ai străzii, organizând pentru aceştia colecte de alimente şi îmbrăcăminte în apropierea Praznicelor de Naşterea Domnului şi de Paşti. Pentru reuşita acestor programe sociale a înfiinţat Asociaţia femeilor creştin-ortodoxe „Cuvioasa Parascheva”. S-a preocupat de acordarea asistenţei spirituale pentru persoanele vârstnice, contribuind în ultimii ani la edificarea unei capele în curtea Centrului de îngrijire a vârstnicilor, Bunătatea, din mun. Arad.

În anul 1991 preotul Ioan Popa s-a numărat printre cei mai inimoşi iniţiatori ai construirii Catedralei Noi din Arad, în sprijinul căreia, cu binecuvântarea chiriarală, a pus bazele fundaţiei „Pro – Catedrala”, prin care a atras mulţi donatori care să sprijine financiar ridicarea acestui măreţ şi cerut edificiu bisericesc. Pentru vrednicia sa Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Timotei i-a încredinţat multiple responsabilităţi legate de edificarea Catedralei, ca membru al Comitetului de Sprijin, fiind promovat o perioadă ca vicar administrativ la Centrul eparhial.

În cele trei seri de priveghere, la catafalcul celui răposat, în sala festivă a Parohiei Arad- Centru, s-au făcut slujbe şi rugăciuni de către preoţii din municipiul Arad şi împrejurimi, în prezenţa familiei şi a unui număr mare de credincioşi. Preacucernicul Părinte Traian Micoroi, Consilier administrativ-bisericesc la Centrul eparhial şi împreună slujitor la parohia Arad-Centru cu cel răposat, în cuvinte emoţionante, temeluite pe texte biblice şi patristice, a întărit şi mângâiat familia îndurerată şi a evocat virtuţile cu care a fost dăruit părintele Ioan.

Slujba prohodirii pentru răposatul Părinte Ioan Popa s-a oficiat Duminică, 10 octombrie, în Catedrala veche din Arad după săvârşirea Sfintei Liturghii de către un sobor numeros de preoţi şi diaconi, în prezenţa membrilor familiei şi a unui impresionant număr de credincioşi. Din partea Înaltpreasfinţitului Arhiepiscop Timotei a exprimat cuvinte de apreciere pentru cel răposat şi de mângâiere şi condolare pentru familie, Preacucernicul Preot Mircea Bupte, Consilier social la Centrul Eparhial. Preacucernicul Preot Nicu Breda, protopop al Aradului, a subliniat prestigiul de care s-a bucurat părintele Ioan Popa între preoţii protopopiatului şi a transmis din partea acestora condoleanţe familiei. Preacucernicul Părinte Ioan Tulcan, preot paroh la Catedrala Veche a evocat personalitatea şi activitatea defunctului în multiple planuri, cu deosebire în latura pastorală şi socială, anii de împreună slujire la altar, realizările meritorii ale părintelui Popa în consolidarea spirituală a obştii credincioşilor parohiei. Părintele Ioan Popa lasă în urma sa un nume bun, o viaţă pilduitoare şi o activitate meritorie.

Fie ca Tatăl Ceresc să-i  aşeze sufletul generos şi bun între drepţii săi, să-l ierte şi să-l odihnească. (Pr. Vasile Pop)

Sfânta Parascheva cinstită pe meleaguri arădene Hramul Schitului Bodrogul Vechi

Cât este de mare evlavia poporului nostru dreptcredincios pentru Cuvioasa Parascheva o putem constata mai ales în aceste zile şi mai ales la sărbătoarea ei, de la 14 octombrie.

Desigur piscul, încununarea prăznuirii se consumă la Iaşi, la racla cu sfintele moaşte ale ocrotitoarei Moldovei şi a întregii Românii, dar expresia deosebitei cinstiri a  sfintei o constituie şi zecile de biserici de enorie sau mănăstireşti închinate ei pe tot cuprinsul ţării.

În Arhiepiscopia Aradului, nu mai puţin de 17 locaşuri de cult, au drept hram  şi patroană spirituală pe Sfânta Cuvioasă Parascheva. Între acestea şi biserica Schitului de maici Bodrogul-Vechi, aparţinător Sfintei Mănăstiri Hodoş-Bodrog, protopopiatul Arad.

În ultimul deceniu, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Arhiepiscop Timotei şi  prin osteneala Preacuviosului arhimandrit Nestor Iovan, stareţul mănăstirii Hodoş-Bodrog, s-a pus temelia materială şi spirituală a schitului, prin constituirea obştii monahale, ridicarea chiliilor şi a bisericii. Situată în lunca Mureşului, într-un peisaj mirific, aproape de nebănuit, la numai câţiva kilometri de Municipiul Arad, cu drum de acces asfaltat, la mică distanţă de străvechea mănăstire a Bodrogului, peste Mureş, aşezarea monahală oferă spaţiul prielnic pentru reculegere şi mângâiere sufletească. Biserica schitului, de lemn, în stil maramureşean, având hramul Sfânta Cuvioasă Parascheva, se înscrie estetic în ambientul locului, oferind totodată ospitalitate şi adăpost pelerinilor.

Anul acesta, de hram, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Arhiepiscop Timotei, Sfânta Liturghie a fost săvârşită de către Preacuviosul arhimandrit Nestor Iovan, stareţul mănăstirii Hodoş-Bodrog, înconjurat de soborul slujitor, în prezenţa unui număr mare de credincioşi. Sfânta slujbă, cuvântul de învăţătură, locul binecuvântat, au creat acea atmosferă de înălţare sufletească pentru care cei prezenţi au venit aici. La ieşirea din biserică pelerinii prezenţi au primit din partea obştii, cu prilejul hramului, cozonac şi colivă. Cu sentimentul de a se fi alăturat sufleteşte, de aici de pe meleaguri arădene, celor ce s-au ostenit să meargă şi se închine sfintelor moaşte ale Cuvioasei, la Iaşi, pelerinii s-au întors acasă, cu credinţa ocrotirii lui Dumnezeu, preamărit prin sfinţii Săi.

Victimele Holocaustului comemorate la Arad

Ziua de 9 octombrie a fost desemnată Ziua Holocaustului în România. În fiecare an,  în preajma acestei zile, Comunitatea Evreilor din municipiul Arad organizează comemorarea victimelor Holocaustului: deportaţi, întemniţaţi, exterminaţi, rămaşi fără adăpost, fără familii. Deşi în judeţ nu au fost consemnate deportări, aproape toţi cei care mai trăiesc astăzi au avut rude sau prieteni care au fost deportaţi, unii decedaţi în lagărele naziste. „În oraş sunt evrei care şi-au pierdut 80 % din familie în lagărele naziştilor. În memoria lor, în cimitirul vechi evreiesc s-a ridicat un monument, unde zeci de persoane se reculeg de fiecare dată”, ne-a mărturisit Domnul Ionel Schlesinger, Preşedintele comunităţii Evreilor din Arad.

În acest an momentul comemorativ a avut loc luni, 11 octombrie a.c. la Cimitirul neolog vechi din cartierul Arad-Grădişte, în prezenţa Prefectului judeţului Arad, a reprezentanţilor cultelor religioase şi a altor instituţii, în prezenţa membrilor comunităţii. Din partea Arhiepiscopiei Aradului au participat, din încredinţarea Înaltpreasfinţitului Arhiepiscop Timotei, Preacucernicii Preoţi: Vasile Pop, Consilier Cultural, Codin Şimonca-Opriţa, directorul Seminarului Teologic Ortodox Arad şi Emil Roman, preot pensionar, elevi seminarişti.

Cu acest prilej preşedintele Comunităţii evreilor din Arad a făcut o prezentare a situaţiei comunităţilor evreieşti, la nivel internaţional, naţional şi local. A evidenţiat faptul că Aradul este un model de convieţuire pentru România, iar relaţiile evreilor la nivelul comunităţii cu celelalte culte sunt excelente.

Un moment de reculegere şi o rugăciune pentru odihna sufletelor celor ce şi-au sfârşit viaţa în anii Holocaustului au încheiat momentul comemorativ.

Consfătuire de lucru la Arhiepiscopia Aradului

La Centrul Eparhial al Arhiepiscopiei Aradului s-a desfăşurat luni 20 septembrie a.c., Consfătuirea de lucru a Permanenţei Consiliului Eparhial, a Părinţilor Protopopi şi Serviciilor de contabilitate de la Centrul eparhial si oficiile protopopeşti.

Consfătuirea a fost prezidată de către Înaltpreasfinţitul Timotei, Arhiepiscop al Aradului care a prezentat, în deschiderea lucrărilor, în sinteză, punctele asupra cărora s-au centrat discuţiile analitice:

– organizarea economico-administrativă la Centrul eparhial, protopopiate şi unităţi de cult în contextul declinului economic actual;

– analiza salarizării cu partea din fonduri proprii a personalului clerical şi neclerical;

– identificarea resurselor financiare pentru a susţine finanţarea programelor pastoral- misionare iniţiate de cătra Sfânta Patriarhie şi de achiziţionare a cărţilor tipărite în editura Institutului Biblic şi de Misiune, în editura Basilica a Sfintei Patriarhii;

– analiza şi impulsionarea activităţii pastoral-misionare a clerului prin stabilirea responsabilitaţilor la Centrul Eparhial, protopopiate şi parohii şi urmarirea îndeplinirii acestora.

Prea Cucernicul pr. Iacob Bupte, vicar administrativ, a prezentat o informare asupra stadiului actual în activitatea financiar-contabilă la Centrul eparhial, cu propuneri pentru viitorul imediat care se cer serios analizate şi concretizate.

În luările de cuvânt parinţii consilieri şi părinţii protopopi au abordat problema colportajului şi a monopolului Bisericii asupra lumânărilor, calendarelor şi obiectelor de cult,au făcut referiri şi propuneri legate de activitatea socială şi filantropică a Eparhiei, în contextul actual.

Urmează ca proiectele iniţiate să se finalizeze în măsuri concrete, pe care sectoarele Consiliului Eparhial, protopopiatele si parohiile să le pună în aplicare.