BIRUINŢA CRUCII – Pastorală la Învierea Domnului 2013

TIMOTEI

DIN MILA LUI DUMNEZEU ARHIEPISCOP AL EPARHIEI ARADULUI

Iubitului cler, cinului monahal şi dreptcredincioşilor creştini, binecuvântare, bucurie şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi de la Domnul nostru Iisus Hristos

HRISTOS A ÎNVIAT !

Cinstiţi credincioşi şi credincioase,

De Sfintele Paşti icoana Învierii străluceşte mai tainic înaintea ochilor sufleteşti, harul ei pătrunzând până în adâncul fiinţei omeneşti spre a o lumina desăvârşit. Ea vrea să oglindească însăşi lumina chipului nostru în tinderea spre asemănarea cu Dumnezeu, după care a fost creat. Potrivit erminiei bisericeşti, adică a modului în care se zugrăvesc icoanele,[1] în ea se conturează grăitor şi chipul crucii făcând să se întrezărească jertfa mântuitoare, ca şi calea fiecărui credincios spre împărtăşirea din aceasta. Dacă în fiecare zi trăim în această realitate spirituală, la luminatul praznic aceasta este exprimată la scara cea mai înaltă prin crucea Domnului, care dă şi măsura adevărată crucii purtate de fiecare credincios. Învierea, cu tot ceea ce cuprinde, este cu putinţă prin jertfire. Fără cruce nu este înviere, precum nu este coborâre a lui Dumnezeu şi ridicare a omului fără o întâlnire la treapta cât mai apropiată de tronul Împărăţiei cereşti prin verticalitatea şi orizontalitatea în care se cuprinde toată lumea, emanând bucuria dobândirii mântuirii şi ajungerii la ţinta finală a creaţiei pentru tot ceea ce există. Hristos a biruit moartea prin jertifea propriei vieţi, de care ne-a făcut parte dintru început, chezăşuindu-ne pentru totdeauna nemurirea prin viaţa Sa dumnezeiască, cu aceea ca înşine să ne străduim  a lăsa cele trecătoare pentru cele veşnice. Învierea prin crucea lui Hristos reprezintă chipul în care se lucrează mântuirea lumii, aşa cum învaţă stihuirea imnografică: «Crucii Tale ne închinăm Stăpâne şi sfântă învierea Ta o lăudăm şi o mărim».

Iubiţi fraţi şi surori în Hristos Domnul,

În înţelegerea omenirii din cele mai vechi timpuri şi până azi, crucea prin cele două braţe ce se întretaie, reprezentând cele patru puncte cardinale şi centrul lumii, guvernează în unitatea timpului cu spaţiul întreaga existenţă, cu precădere viaţa fiinţei celei mai înzestrate de Creator.[2]Istoria biblică dă mărturia prezenţei simbolice ca reflectare a realităţii unei stări în momente care au şi încetăţenit definirea de cruciale pentru umanitate. Unul dintre acestea este cel al căderii primilor oameni dintr-o aleasă stare iniţială ce garanta dobândirea celei desăvârşite, într-una din care se putea ridica doar prin intervenţia nemijlocită a lui Dumnezeu. Creat de Dumnezeu după chipul Său, nu doar prin cuvânt, ci cu mâinile şi suflarea gurii Sale spre a năzui neîncetat la asemănarea divină, omul doreşte să recâştige ceea ce a pierdut, Domnul Însuşi făcându-Se om spre a-i da acestuia o nouă viaţă şi încă din belşug.[3] Dar pentru începerea unei noi vieţi trebuia să se stingă cea veche, în toată cuprinderea ei, aşa cum Dumnezeu avertizase pe om în rai : « În ziua în care vei mânca din el (pomul cunoştinţei binelui şi a răului), vei muri negreşit »[4]. Viaţa nouă trebuia, deci, începută tot lângă un lemn, acela care ar închipui pomul cunoştinţei binelui şi a răului, sau pomul vieţii din mijlocul Edenului, cum nimerit intonează un imn bisericesc, din cele care însoţesc fericirile rostite de Mântuitorul şi care făgăduiesc împlinirea nădejdilor nesperate pentru cei ce le nutresc: «Frumos şi bun la mâncare, era rodul ce m-a omorât. Hristos este pomul vieţii, din care mâncând, nu mor, ci spun cu tâlharul: pomeneşte-mă, Doamne, întru împărăţia Ta»[5]. Cel ce stăpâneşte toate, începutul şi sfârşitul[6], poartă spre împlinire cele create potrivit proniei Sale, lucrare pe care crucea Domnului o reprezintă într-un chip sublim. Lemnul purtător de viaţă pentru cel credincios marchează mereu istoria mântuirii, fapte ale Vechiului Testament prefigurând cele ale Noului Testament dând imbolduri de urmare a planului lui Dumnezeu în trăirea personală şi obştească. În acest cadru, de reamintit toiagul lui Moise şi cel al lui Aaron, sprijin în misiunea încredinţată de Dumnezeu de călăuzire spre pământul făgăduinţei, apoi pe drum lemnul folosit la îndulcirea apeloramare pentru cei însetaţi sau stâlpul pe care era pus şarpele de aramă spre salvarea de şerpii veninoşi din pustietate, care devin semne ale eliberării de sub puterea diavolului, a păcatului şi a răului prin revărsare de daruri spirituale împotriva încercărilor de tot felul şi a morţii[7]. În imnele bisericeşti, ecoul acestor evenimente este grăitor.[8]Bunăoară, imnul ce se referă chiar la cuvintele Mântuitorului privind răstignirea Sa arată: «Sus pe lemn spânzurând Moise de demult şarpele de-a curmezişul, precum scrie, pe tine te-a însemnat Preacinstită Cruce, prin care ne vindecăm de înşelăciunea şerpilor înţelegători»[9].Istorioare pioase despre păstrarea lemnului din pomul raiului până în cel al crucii Domnului sunt multe cu pagini împletite din Sfântă Scriptură şi Tradiţie[10].Sensul lor reflectă conştiinţa trebuinţei de a redobândi starea iniţială pe calea căreia călăuzeşte crucea Domnului prin întreaga ei putere. Tâlcuind pe Sfântul Maxim Mărturisitorul în afirmaţiile legate de Sfânta Cruce, părintele Stăniloae subliniază dependenţa desăvârşirii duhovniceşti a omului de învăţătura de credinţă ortodoxă despre Persoana Mântuitorului, spunând că cel mai deplin martor al păstrării neschimbate a dumnezeirii şi umanităţii în unirea lor, dar şi al acomodării dumnezeirii neschimbate în esenţă la umanitate şi al restabilirii acesteia ca organ de manifestare a divinităţii este Iisus Hristos Domnul. «În El avem garanţia păstrării neştirbite a umanului pentru veci, dar şi a capacităţii acestuia de a deveni prin Dumnezeu organul manifestării maxime a lui Dumnezeu. În El omul a umplut lumea de sus care se golise de o parte a ei, de om. Fiul lui Dumnezeu, întrupându-se pătimeşte cele ale firii asumate, dar potrivit cu El Însuşi, cu posibilităţile Lui de coborâre, iar firea asumată trăieşte cele dumnezeieşti potrivit cu ea însăşi şi cu posibilităţile ei de îndumnezeire… Sfântul Părinte citat vrea să explice în ce fel crucea lui Hristos reprezintă o ridicare a Lui la care participăm şi noi. El remarcă mai multe înţelesuri ale crucii prin care ea înseamnă puterea lui Hristos ca Dumnezeu. La urmă arată înţelesul ei pentru Hristos ca om, adică înţelesul prin care crucea a fost mijloc de ridicare a Mântuitorului ca om. Prin acest înţeles, ea poate fi mijloc de ridicare şi pentru noi, pentru că numai de crucea în acest înţeles ne putem împărtăşi şi noi. Acest înţeles şi-l arată crucea privită după lucrarea sau eficienţa ei. Ea ne stabilizează în singura dorinţă după Dumnezeu. În acest înţeles şi Sfântul Grigorie Teologul a spus că Hristos se ridică cu crucea, că ea este semnul stăpânirii Lui peste patimi şi al puterii Lui peste cei se ataşează Lui prin credinţă, căci le dă şi acestora putere să se înalţe asemenea Lui…».[11] Adâncind învăţătura ortodoxă în acest cadru, teologul român arată că moartea jertfelnică a lui Hristos Domnul este cea mai mare coborâre a Lui la noi în timp şi cea mai mare apropiere a Luide Tatăl, iar jertfa noastră în Hristos, cea mai mare unire dintre noi şi Dumnezeu, tot în timp, subliniind că «Dumnezeu n-a putut crea pe oameni ca fiinţe cunoscătoare şi cu puteri transformatoare în lume, capabile de o nesfârşită înaintare în bine, spre a muri. Moartea s-a introdus prin despărţirea lor voluntară de Dumnezeu, Izvorul vieţii. Iar odată introdusă nu mai putea fi depărtată din lume de către ei înşişi şi nici Dumnezeu nu putea să accepte moartea ca sfârşit definitiv al oamenilor. De aceea intreprinde El Însuşi învingerea ei… În acest scop Fiul lui Dumnezeu se face om, ca să învingă în umanitatea Sa moartea pentru oameni».[12] Învierea lui Hristos şi învierea noastră în El e sfârşitul transcenderii umane spre Absolutul personal şi cea mai deplină coborâre eternizată a Lui la om o dată cu cea mai mare înălţare eternizată a noastră la El»[13]. Am cuprinde cele spuse prin cuvintele Apostolului Neamurilor: «El (Hristos) este capul trupului, al Bisericii ; El este începutul, Întâiul născut din morţi ca să fie cel dintâi întru toate. Căci în El a binevoit (Dumnezeu) să sălăşluiască toată plinirea şi printr-Însul toate cu Sine să le împace, fie cele de pe pământ, fie cele din ceruri, făcând pace prin El prin sângele crucii Sale»[14].

Dreptmăritori creştini şi creştine,

Cu evlavie suntem îndemnaţi astăzi, prin textul invocat la început, să venim «toţi credincioşii să ne închinăm sfintei Învieri a lui Hristos, căci a venit prin cruce bucurie la toată lumea; totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm Învierea Lui, că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a călcat». Prin aceasta avem o dată mai mult încredinţarea legăturii dintre jertfa şi învierea Mântuitorului spre a ne strădui, la rândul nostru, cu jertfelnicie a dobândi răsplătirea cerească.Ca pildă de urmat la înţelegerea fiecărui credincios avem pe Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, pe care îi şi pomenim tocmai în perioada pascală prin buna rânduială bisericească; întreg acest an, potrivit Hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii noastre, la propunerea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, fiindu-le consacrat spre cinstire aparte, la împlinirea a 17 veacuri de la proclamarea în 313 a Edictului imperial de la Mediolanum sau Milano de astăzi, prin care creştinismului persecutat i s-a recunoscut libertatea religioasă în imperiul roman, ceea ce a însemnat, după trei veacuri de persecuţie, o înviere pentru lume. Totodată, în şcolile teologice, cursul anului este dedicat şi comemorării a o sută zece ani de la naşterea şi douăzeci de la adormirea întru Domnul a Părintelui Dumitru Stăniloae, din a cărui cugetare ne îmbogăţim spiritual mereu. Dealtfel, cei aleşi lucrează totdeauna în numele crucii şi al nădejdii învierii şi vieţii veşnice. Icoana celor de Dumnezeu încoronaţi şi întocmai cu apostolii, ca unii ce au fost  propovăduitorii Învierii, îi înfăţişează având la mijloc Sfânta Cruce pe care au cinstit-o în chipul cel mai înălţător.Aghiograful[15]a pus în lumină aparte din viaţa lor două evenimente: biruinţa împăratului în numele Sfintei Cruci într-o înfruntare hotărâtoare cu duşmanul şi care a însemnat o înviere pentru împărăţie şi creştinătate şi aflarea de către împărăteasă a lemnului de viaţă dătător în Sfânta Cetate şi ridicarea Bisericii Învierii de la Sfântul Mormânt, iar în lumea întreagă multe aşezăminte de binefacere. O cântare bisericească intonează următoarele: «Chipul stelelor cel strălucitor, te-a arătat o, Preasfântă Cruce, semn de biruinţă binecredinciosului împărat, a cărui maică Elena aflându-te, lumii te-a descoperit…»[16]. Biserica Ortodoxă Română i-a cinstit cu bucurie pe Sfinţii Constantin şi Elena, mulţi dintre fii şi multe sfinte locaşuri ale ei avându-i ocrotitori duhovniceşti, în frunte fiind Catedrala Patriarhală, care este înzestrată şi cu parte din sfintele lor moaşte. Un alt imn cântă: «Arătat-a cerul biruinţa crucii creştinului şi de Dumnezeu înţelepţitului împărat; şi înverşunarea vrăjmaşilor într-însa s-a surpat, înşelăciunea a pierit şi credinţa cea dumnezeiască până la marginile pământului s-a răspândit. Pentru aceasta să-I cântăm lui Hristos, Dumenzeului nostru, că S-a preamărit»[17]. În aceleaşi armonii sfinte prăznuind Învierea Domnului ca biruinţă a Crucii şi dorind unii altora împliniri binecuvântate în numele Mântuitorului, să slăvim pe Dumnezeu în Sfântă Treime, Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh. Amin.

Al vostru, al tuturor, către Domnul rugător,

T I M O T E I

Arhiepiscop al Aradului

ÎNSEMNARE: Această Pastorală cu nr. 800 / 2013, având titlul ”BIRUINŢA CRUCII” se va citi în fiecare biserică parohială sau  mănăstirească la Sfânta Liturghie din prima zi, iar în filii a doua zi de Paşti.


[1] I. D. Ştefănescu, Iconografia artei bisericeşti şi a picturii feudale româneşti, Bucureşti, 1973, pp. 128 – 135;

[2]A. Gheerbrant, Croix, în Dictionnaire des symboles, Paris, 1969, pp. 261 – 268;

[3] Facere 3, 22; Ioan 10, 10;

[4] Facere, 2, 17;

[5] Cf. Matei, 5, 7; Fericirile, glas VII, Stih I;

[6] Ioan 5, 21; 17, 2; Apoc. 1, 8; 22, 13;

[7] Conf. Ieşirea 14, 16, 21; 17, 5 – 7; Num. 17, 8; 21, 9;

[8]Cf.Canonul Înainte-prăznuirii Sfintei Cruci, cântarea a 7 -a, III; cântarea a 5-a, IV;

[9] Cf. Ioan, 3,14; Canon cit., cântarea a 8-a, III;

[10] Conf. Ieromonah Ioanichie Bălan, Mărturii româneşti la Locurile Sfinte, Roman, 1986, pp. 146;

[11] Sf Maxim Mărturisitorul, Ambigua, în Părinţi şi Scriitori Bisericeşti, vol. 80, trad. Pr. D. Stăniloae, Bucureşti, 1983, cap. 95, nota 312, p. 243; cap.97, nota 315, p. 245;

[12] Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Chipul nemuritor al lui Dumnezeu, Craiova, 1987, p. 186;

[13] Idem, p. 194;

[14] Col. 1, 18-20;

[15]Sinaxarul Înălţării Sfintei Cruci; Istoria Bisericească Universală, vol. I, Bucureşti, 1987, pp. 147;

[16] Litia Vecerniei Înălţării Sfintei Cruci, stihira 8;

[17] Canonul Înălţării Sfintei Cruci, Cântarea 1, 4.

Duminica Floriilor la Catedrala Arhiepiscopală din Arad

Înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, în prezenţa unui mare număr de credincioşi arădeni, Înaltpreasfinţitul Timotei Seviciu, Arhiepiscopul Aradului, a oficiat  Sfânta Liturghie la Catedrala arhiepiscopală „Sfânta Treime” din municipiul Arad.

În cuvântul de învăţătură, sub titlul ,,Spre Ierusalimul ceresc”, pe temeiul pericopelor biblice ale Duminicii Floriilor (Filipeni4, Ioan 12) şi al imnografiei sărbătorii, de asemenea, cu prelucrări din literatura noastră, Înalt Preasfinţia Sa a vorbit credincioşilor despre intrarea triumfală a Mântuitorului în Cetatea Păcii, ca o prefigurare a Ierusalimului Ceresc. ,, Confirmând înţelegerea spirituală a Împărăţiei Mesianice, credincioşii astăzi, potrivit rânduielii bisericeşti, cu icoana praznicului şi ramurile de salcie ce reamintesc grădina raiului, primesc pe Mântuitorul în adâncul sufletului, prin înnoirea vieţii şi în întâmpinarea Sfintelor Paşti”, a menţionat ÎPS Arhiepiscop Timotei. După încheierea Sfintei Liturghii, credincioşilor li s-au împărţit ramuri sfinţite.

În seara zilei, la catedrala Sfânta Treime, Înalt Preasfinţitul Timotei a oficiat Slujba Deniei din Sfânta şi Marea Luni a Săptămânii Patimilor, în continuare asistând la Concertul coral de cântări prepascale al Corului Catedralei Arhiepiscopale, dirijat de Cucernicul Diacon Laviniu Morar. Prezentarea pieselor corale, cu o intoducere în simbolismul slujbelor din Săptămâna Mare, a fost făcută de către Preacucernicul Preot Simion Mladin, secretar eparhial şi preot slujitor al Catedralei.

În finalul reprezentaţiei, Înalt Preasfinţitul Arhiepiscop Timotei a adresat mulţumiri dirijorului şi corului catedralei, prezentatorului, pentru întreaga activitate desfăşurată pe parcursul anului, precum şi tuturor credincioşilor participanţi, subliniind faptul că aceste concerte, în ajunul marilor sărbători creştine, deşi produc bucurie şi credincioşilor cu deschidere sufletească spre cântări corale din repertoriul universal, acestea dau prioritate, cu precădere,  imnografiei noastre ortodoxe, legată direct şi de iconografie.

 

 

Bucurie duhovnicească pentru elevii Şcolii Gimnaziale din Grăniceri

Parohia Gărăniceri din Protopopiatul Arad a îmbrăcat haine de sărbătoare la pomenirea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, al cărui hram îl poartă. Anul acesta bucuria sărbătoririi hramului bisericii parohiale din Grăniceri a fost sporită prin participarea tuturor elevilor Şcolii Gimnaziale Grăniceri şi a preşcolarilor din comună. Părintele paroh Aurel Faur, după săvârşirea Sfintei Liturghii, a amintit despre viaţa Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, prezentându-l ca model de urmat în această perioadă de post, model de credinţă şi de asumare a Crucii. Pe colina bisericii credincioşii parohieni au oferit copiilor sărmăluţe de post şi conzonaci, spre bucuria tuturor.

În acest loc de ţară unde parcă istoria şi tradiţiile au rămas neatinse, parteneriatul dintre Biserică şi Şcoală este unul foarte strâns, astfel că după împărtăşirea tuturor elevilor în cadrul săptamânii „Să şti mai multe să fii mai bun”, acum, aceştia  au umplut până la refuz sfântul lăcaş sub îndrumarea  profesorilor Paul Krizner, Amalia Ardeuan, Doiniţa Vujdeu, Tatiana Epure, Felicia Mihuţ şi Gheorge Brad. Aceste parteneriate şi colaborări  Biserică- Şcoală vor continua şi pe viitor.

Prima atestare documentară a unui locaş de cult la Grăniceri datează de la jumătatea secolului al XVIII-lea, o biserică de lemn cu hramul Sfântul Mucenic Gheorghe, constuită pe Movila cu cruce, un loc mai înalt din vatra veche a satului; mai târziu spre sfârşitul acestui secol se construieşte o biserică din piatră, pe fundaţia celei vechi, iar în anul 1911 a fost construită actuala biserică, de o frumuseţe arhitecturală deosebită, care se află în curs de restaurare.

 

 

Vizită canonică la Mănăstirea Feredeu

În ziua de 23 aprilie, sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Izvorâtorul de Mir, Înalt Preasfinţitul Timotei, Arhiepiscopul Aradului a oficiat Sfânta Liturghie arhierească la Mănăstirea Feredeu din cadrul Protopopiatului Lipova, – vatră monahală avându-l ocrotitor pe sfântul sărbătorit-înconjurat de un sobor de ieromonahi şi preoţi, în prezenţa unui mare număr de pelerini.

În cuvântul de învăţătură rostit cu acest prilej, sub titlul ,,Sfânt al primăverii duhovniceşti” Înalt Preasfinţitul Timotei evidenţiat personalitatea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, în credinţa Bisericii şi a poporului fiind semn al primăverii spirituale în armonie cu întreaga fire ce revine la o viaţă nouă şi care prin om este valorificată spre rodire.

Imnele praznicului îl arată vrednic de numele ce se tâlcuieşte ca lucrător al pământului, înţelegînd cel al sufletului credincios, pentru desăvârşirea întru Domnul, constituind pildă de urmat, în timpul pascal şi mereu.

Preacuviosul Arhimandrit Ilarion Tăucean, stareţul mănăstirii Feredeu, a mulţumit chiriarhului pentru preyenţă şi pentru grija pe care o poartă obştii sfintei mănăstiri.

În seara zilei, în cadrul serilor duhovniceşti organizate de Centrul Cultural- Pastoral ,,Sfântul Ierarh Nicolae” al Parohiei Arad-Bujac, la învitaţia preotului paroh şi în prezenţa unui numeros auditoriu, Înalt Preasfinţitul Arhiepiscop Timotei a susţinut, la sala de conferinţe a Centrului, conferinţa spirituală cu tema ,,Pomul raiului şi Sfânta Cruce”, atingând mai multe aspecte ale istoriei Sfintei Cruci în Sfânta Scriptur şi Istoria Bisericii, cu o subliniere aparte asupra Sfântului Mare Mucenic Gheorghe şi asupra Anului omagial al Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena.

 

 

Sărbătoarea hramului în parohia Baia, protopopiatul Lipova

Şi în anul acesta, cu ocazia prăzniurii Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, biserica şi credincioşii din parohia Baia, protopopiatul Lipova, s-au îmbrăcat în haină de sărbătoare pentru a sărbătorii hramul bisericii din localitate.

Satul Baia, aparţinător comunei Vărădia de Mureş, situat pe Valea Juliţa, dinspre localitatea cu acelaşi nume, înspre Gurahonţ, într-un peisaj pitoresc, a fost în trecut o localitate minieră (după cum o arată şi numele). Biserica de lemn din localitate, construită în anul 1823, are ca şi sfânt protector pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe.

Astfel, în ziua de 23 aprilie a.c., credincioşii parohiei au participat în număr mare la  Utrenia şi Sfânta Liturghie a praznicului, iar la momentul potrivit au înconjurat biserica în procesiune, cântând împreună sfântului protector: “Ca un apărător al celor robiţi şi celor săraci ocrotitor, celor bolnavi doctor, împăraţilor ajutător, Purtătorule de biruinţă, Mare Mucenice Gheorghe, roagă pe Hristos Dumnezeu să mantuiască sufletele noastre”.

La final cuvântul de învăţătură a fost rostit de către preotul paroh Moţ Raul Adrian, care a vorbit despre viaţa, martiriul şi minunile Sfântului Gheorghe şi despre rolul prăznuirii lui, şi a sfinţilor în general, în iconomia mântuirii oamenilor, subliniind importanţa pe care o are hramul bisericii în viaţa liturgică a parohiei.

 

Sărbătoarea hramului s-a încheiat într-un mod înălţător prin săvârşirea Sfintei Taine a Maslului de obşte. Astfel, în după-masa zilei, un ales sobor de preoţi format din pr. Bălănescu Ionel de la parohia Ilteu, pr. Neicu Alexandru de la parohia Lupeşti, pr. Ştefănuţ Lucian de la parohia Mădrigeşti, pr. Corîci Cosmin de la parohia Odvoş şi preotul paroh, a oficiat Sfântul  Maslu fiind înconjuraţi de un număr mare de credincioşi din parohia Baia cât şi din parohiile învecinate. La finalul slujbe pr. Bălănescu Ionel a rostit un cuvânt de învăţătură evidenţiind faptul că Maslul este Taina în care prin rugăciunile preoţilor şi prin ungerea cu untdelemn sfinţit se împărtăşeşte creştinilor bolnavi harul vindecării de boli sufleteşti şi trupeşti, precum şi iertarea păcatelor.

Cu acest prilej, preotul paroh, a mulţumit tuturor credincioşilor care s-au implicat în mod real ca evenimentele din această perioadă de mare sărbătoare să fie o reuşită spre slava lui Dumnezeu şi spre mântuirea credincioşilor.

 

 

SLUJIRE ARHIEREASCĂ ÎN PAROHIA ARAD-CENTRU

În Duminica a V-a din Postul Sfintelor Paşti, Înalt Preasfinţitul Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului, a oficiat Sfânta Liturghie arhierească în biserica cu hramul ,, Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” (Catedrala Veche), a Parohiei Arad- Centru, înconjurat de soborul preoţilor şi diaconilor slujitori, în prezenţa unui mare număr de enoriaşi. Pentru a da în continuare cinstire cuvenită locaşului care, vreme de peste un veac şi jumătate, a servit drept catedră ierarhilor Aradului, şi ca expresie a dragostei părinteşti faţă de preoţii şi credincioşii acesteia, ÎPS Arhiepiscop Timotei efectuează adeseori vizite canonice şi slujiri liturgice la Catedrala Veche, şi după târnosirea Catedralei ,,Sfânta Treime”, noua Catedrală arhiepiscopală din municipiul Arad.

În cuvântul de învăţătură adresat celor prezenţi, sub titlul ,,Jertfă înălţătoare”, în temeiul pericopelor Duminicii (Evrei 9 şi Marcu 10), Înalt Preasfinţia Sa a arătat cum, pentru a dobândi împărăţia cerurilor, este necesară jertfa. ,,Prin vestirea Pătimirii Sale, Mântuitorul arată aceasta, îndreptând astfel gândul ucenicilor nedesprins de cele pământeşti. Domnul Însuşi S-a înălţat pentru noi prin jertfa Sa. Viaţa Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, desprinsă de lume şi închinată întrutotul lui Dumnezeu, este şi ea o ilustrare a încununării jertfei; orice urcuş nu este numai un efort personal, ci şi o înălţare prin harul lui Dumnezeu, de unde şi datoria strădaniei noastre pentru înălţare spirituală, cu ajutorul harului divin”, a spus Înalt Preasfinţia Sa.

În cadrul Sfintei Liturghii, Înalt Preasfinţitul Timotei a hirotesit întru iconom stavrofor pe Preacucernicul Preot Teodor Pavel, fost profesor de Muzică bisericească şi duhovnic la Seminarul Teologic Ortodox din Arad, ca apreciere şi meritată răsplată pentru întreaga activitate educaţională desfăşurată.

La încheierea slujbei, Preacucernicul Preot Traian Micoroi, Consilier administrativ bisericesc la Centrul Eparhial şi Preot paroh la Parohia Arad-Centru, a mulţumit Chiriarhului, în numele preoţilor şi credincioşilor parohiei, pentru bucuria  duhovnicească prilejuită şi pentru permanenta grijă părintească pe care Înalt Preasfinţia Sa o poartă acestei străvechi parohii arădene.

 

 

În lumina Sfintei Învieri

În cadrul parteneriatului educaţional cu Parohia Gurahonţ, protopopiatul Sebiş, desfăşurat sub genericul „Veniţi de luaţi lumină”, un grup de copii de la Grădiniţa din Gurahonţ, însoţiţi de educatoarele lor,  au luat parte de Sărbatoarea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, la slujba Sfintei Liturghii, pentru a se împărtăşi cu Trupul şi Sângele Mântuitorului, după ce au fost pregătiţi în cadrul programului „Hristos împărtăşit copiilor”.

Preotul paroh Dorel Moţ le-a vorbit copiilor despre Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, despre credinţa, înţelepciunea şi vitejia acestuia, dobândite în urma educaţiei primite din fragedă copilărie de la părinţii şi dascălii săi. Părintele a mulţumit educatoarelor pentru că se îngrijesc şi de educaţia spirituală a copiilor, împlinind îndemnul Mântuitorului Iisus Hristos. De asemeni părintele a subliniat bucuria credincioşilor prilejuită de prezenţa celor mici la biserică. După otpustul Sfintei Liturghii cei mici au primit din partea bisericii daruri, constând în iconiţe şi dulciuri. Parohia Gurahonţ desfăşoară în mod constant şi alte activităţi prin care copiii ajung să cunoască pe Dumnezeu şi să se iubească unii pe alţii.

 

Taina Sfântului Maslu pentru vârstnicii arădeni şi slujba Canonului Mare în Catedrala arhiepiscopală

În curgerea zilelor anului pentru cei 160 beneficiari ai serviciilor Centrului de Îngrijire şi Asistenţă Arad, miercurea săptămânii a V-a din Postul Mare rămâne ca fiind una aparte prin popasul arhieresc de care s-au bucurat.  Înaltpreasfinţitul Părinte Timotei, Arhiepiscop al Aradului, alături de sobor cu diacon şi preoţi – protopop al Aradului şi cei cu slujire misionar-caritativă din municipiu – au săvârşit Taina Sfântului Maslu pentru toţi credincioşii aşezământului amintit. Durerea, suferinţa sau singurătatea au fost risipite în ceasurile de rugăciune, aplecarea arhiereului şi a preoţilor la căpătâiul fiecăruia aducând balsamul mângâierii, nădejdii, dragostei şi părtăşiei cu fraţii nostri.

La finalul slujbei, Chiriarhul a adresat cuvânt de binecuvântare şi îmbărbătare, celor care sunt îngrijiţi în acest aşezământ, de mulţumire şi apreciere conducerii instituţiei şi personalului angajat pentru grija faţă de asistaţi, cu dorirea sănătăţii trupeşti şi sufleteşti dobândite prin milostivirea lui Dumnezeu, Doctorul sufletelor şi al trupurilor.

 

Vizita arhierească în aşezământul de ocrotire şi asistenţă arădean s-a încheiat după dăruirea iconiţelor şi fructelor pentru asistaţi, ca un semn al rugăciunii cu şi în folos obştesc şi a grijii permanente faţă de ei.

În după amiaza zilei, Înalt Preasfinţitul Timotei a oficiat slujba Canonului Mare la catedrala arhiepiscopală ,,Sfânta Treime” din municipiul Arad, în prezenţa  unui număr mare de credincioşi.

 

 

 

VIZITĂ PASTORALĂ ÎN PAROHIA CINTEI

În Duminica a IV-a din Postul Sfintelor Paşti, Înalt Preasfinţitul Timotei, Arhiepiscopul Aradului a efectuat o vizită pastorală în parohia Cintei, protopopiatul Arad, la invitaţia Preotului paroh, dr. Nicu Breda şi a enoriaşilor. Vizita chiriarhală este una devenită tradiţională în parohie, de mai mulţi ani, desfăşurându-se aici, în această perioadă a anului, cu binecuvântarea IPS Timotei,  activităţi pastoral- misionare, la care participă mai mulţi slujitori ai Bisericii.

În biserica parohială, purtând hramul ,,Înălţarea Domnului”, Înalt Preasfinţia Sa a oficiat Sfânta Liturghie, în prezenţa unui mare număr de credincioşi. Cuvântul de învăţătură rostit, sub titlul de ,,Urcuş spiritual”, înmănunchează virtuţile din punct de vedere creştin, în frunte cu cele teologice şi cardinale care sunt amintite de citirile zilei (Evrei 6, Efeseni 5, Marcu 9, Matei 4) prin prisma scării  Sfântului Ioan Scărarul, din Duminica a IV-a a Postului Mare, arătând că adevărata lor practicare înlesneşte pregătirea credinciosului spre câştigarea valorilor veşnice.

,,În lupta cu păcatul este potrivit a reflecta şi la libertatea creştină, mai ales în legătură cu anul omagial al Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena care, prin Edictul de libertate religioasă din anul 313, au asigurat cadrul de formare a personalităţii morale. O pagină de Filocalie, la vremea Postului, spre reînnoire  duhovnicească privind sfântul Duminicii şi-a propus să deschidă şi săptămâna duhovnicească din parohia Cintei”, a arătat ÎPS Arhiepiscop Timotei.

În încheierea vizitei pastorale, preotul paroh, în numele întregii comunităţi, a mulţumit Ierarhului pentru că şi în acest an a găsit răgaz să poposească în parohie, împărtăşind celor prezenţi învăţătură de folos şi arhierească binecuvântare.