„O, ce veste minunată!” – concurs naţional –

Ca în fiecare an, luminatul praznic al Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos ne umple sufletul de o negrăită bucurie duhovnicească, pentru că această zi reprezintă împlinirea făgăduinţelor şi nădejdilor pe care Dumnezeu le-a dat oamenilor de la început, ca îndemn de călăuză pe drumul ce duce spre mântuire.

Ascultând istorisirile minunate din Sfânta Evanghelie despre cele petrecute în noaptea sfântă a Naşterii, simţim în inimile noastre o tainică chemare de a porni cu cugetul pe urmele magilor de la Răsărit, cu ochii aţintiţi spre steaua călăuzitoare spre Betleem, unde s-a născut Hristos. Acolo, în peşteră, în ieslea cea săracă, Pruncul nou-născut a venit pe Pământ să sfinţească pe om, să-l facă sălaş dumnezeiesc. Împreună cu păstorii auzim şi trăim şi noi frumuseţea fermecătoare a cântării îngereşti: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!”. Aceste sfinte întâmplări din Betleem trezesc în sufletele noastre în primul rând recunoştinţă pentru nemăsurata dragoste a Tatălui Ceresc faţă de noi, oamenii, şi pentru marea jertfă pe care a făcut-o prin Fiul Său ca să ne mântuiască.

An de an bucuria sărbătoririi Naşterii Domnului pune stăpânire pe întreaga noastră fiinţă. Este, de fapt, partea comuniunii noastre la bucuria cea sfântă şi fără de sfârşit a vieţii dumnezeieşti, pe care o zugrăveşte Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan când afirmă: „Viaţa s-a arătat şi am văzut-o şi vă mărturisim şi vă vestim viaţa de veci, care era la Tatăl şi s-a arătat nouă” (I Ioan 1, 2-3). Această mărturie exprimă o lucrare vie, căci prin Întruparea şi Naşterea Sa, Mântuitorul Iisus Hristos ne-a adus-o şi ne-a împărtăşit-o ca viaţă dumnezeiască, nemuritoare. Descoperindu-se oamenilor ca „pâinea vieţii” (Ioan 6, 48) şi lămurind că această pâine este Trupul Său pe care îl va da pentru „viaţa lumii” (Ioan 6, 51), Mântuitorul Iisus Hristos a ridicat viaţa omenească la plinătatea vieţii dumnezeieşti şi a arătat, peste veacuri, că viaţa este bunul şi darul suprem de care trebuie să se bucure nu numai omul, ci şi întreaga făptură. Sărbătoarea Naşterii Domnului este, astfel, sărbătoarea vieţii. Prin Întruparea sa, Fiul lui Dumnezeu ne-a

descoperit valoarea şi frumuseţile vieţii. Mântuitorul a venit în lume pentru a da un sens nou existenţei omeneşti.

Având în suflet aceste cuvinte, Şcoala Generală „Sfânta Ana” Sântana a organizat, în parteneriat cu Arhiepiscopia Aradului, Ienopolei şi Hălmagiului, Inspectoratul Şcolar Judeţean şi Primăria oraşului Sântana prima ediţie a concursului naţional „O, ce veste minunată!”. Concursul s-a adresat preşcolarilor şi elevilor din ciclul primar din întreaga ţară. Secţiuni: pictură, felicitări, ornamente de Crăciun şi icoane. Prin această acţiune am urmărit implicarea copiilor şi a cadrelor didactice în exprimarea valorilor morale ce transcend timpul şi spaţiul cu ocazia sărbătorilor de Crăciun. Au participat un număr de aproximativ 800 cadre didactice cu un număr de 2000 de lucrări.

La vernisajul expoziţiei concursului au participat Preacucernicul părinte consilier al Arhiepiscopiei Aradului, pr. prof. Vasile Pop, primarul oraşului Sântana, prof. Viorel Enache, viceprimarul oraşului Sântana, prof. Mihai Scărlătescu, conducerea Şcolii Generală „Sfânta Ana” Sântana, director, prof. dr. Ana Honiges, director adjunct, înv. Dănuţ Maxa, preoţii din oraşul Sântana: Eftimie Dobrean, Nicolae Porcolean, Ioan Crainic şi Nicolae Rădulescu, cadre didactice, copii şi părinţi.

Mulţumim Întâistătătorului Arhiepiscopiei Aradului, dr. Timotei Seviciu, pentru sprijinul moral acordat pentru desfăşurarea acestei activităţi, Preacucernicului părinte consilier pentru că ne-a onorat cu prezenţa şi pentru cuvântul de învăţătură rostit cu acest prilej, precum şi tuturor cadrelor didactice şi copiilor din întreaga ţară pentru munca depusă în realizarea lucrărilor.

Organizatori concurs: Cornelia Pamfiloiu, Lucia Pelinari, Nicoleta Dehelean

Ceremonie de premiere şi lansare de carte la Şcoala Gen.Nr. 22 ,,Caius Iacob” Arad

Anul 2009 a fost proclamat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca An comemorativ-omagial al Sfinţilor Capadocieni în Patriarhia Română (episcopii şi teologii din Capadocia, Asia Mică – Turcia de astăzi- din sec.al IV-lea, care împreună cu Sfântul Atanasie cel Mare au formulat şi au clarificat învăţătura ortodoxă despre Sfânta Treime).

Astfel, d-nele prof. Beatrice Mandă şi Mihaela Neagoe de la Şc. Gen. Nr.22 ,,Caius Iacob” împreună cu d-na prof. Georgiana Petic-Bătrîn de la Lic.Teoretic ,,Vasile Goldiş” din Arad, s-au alăturat manifestărilor organizate cu acest prilej în întreaga ţară printr-un concurs de creaţie literară care, desfăşurându-se în prag de iarnă, să îmbine aspecte din viaţa şi activitatea Sfinţilor Capadocieni cu momente specifice iernii.

Temele concursului au fost: ,,Pe urmele Sfinţilor Capadocieni” – aspecte legate de viaţa şi activitatea lor; ,,Bucuriile iernii: Sărbătoarea Naşterii Domnului; Feerie şi basm într-o lume a albului”.

Cele două secţiuni: proză (compuneri narative şi descriptive) şi poezie au însumat într-un volum, intitulat sugestiv ,,Pe urmele Sfinţilor Capadocieni…”, 152 de lucrări de la peste 30 de şcoli din ţară, dar şi de peste hotare, din Serbia, Ungaria, Franţa, Germania, Italia.

Ceremonia de premiere a avut loc în 30 noiembrie, la Şc.Gen.Nr.22 ,,Caius Iacob”, în prezenţa reprezentanţilor de la Arhiepiscopia Aradului

– pr.consilier cultural Pop Vasile şi pr.consilier social Mircea Bupte- Inspectoratul Şcolar Judeţean Arad- prof. Dumitru Mihăilescu, inspector Şcolar de Limba şi Literatura Română- Seminarul Telogic Liceal Ortodox Arad – pr.prof.Dacian Emilian Nan şi de la parohia Micălaca Veche – pr.Emil Roman.

Tot atunci a fost lansată de d-na prof. Mihaela Neagoe culegerea de creaţii literare ,,Nestematele copilăriei”, care cuprinde 32 de lucrări ale elevilor din cls.V-VIII de la Şc.Gen.Nr.22 ,,,Caius Iacob”.

Deasemenea a apărut nr.8 al revistei ,,Vestitorii credinţei”, colectivul de redacţie fiind proaspătul colectiv al cls.a V-a B (care au continuat tradiţia generaţiei anterioare), îndrumat de d-na prof. Beatrice Mandă; conţinutul cuprinde lucrări ale profesorilor de diferite specializări şi articole ale elevilor despre diferite sărbători, Sfinţi, mănăstiri, povestioare moral-religioase, poezii, jocuri şi ghicitori.

Mulţumim direcţiunii şcolii, d-lui director Iustin Barna şi d-nei consilier educativ Mihaela Voştinar, precum şi colegilor: d-nei institut.Adina Matei, d-lor înv. Rodica Gornic, Bibiana Codoş, Doina Oprea, Lacrima Laza şi Oana Bătăneanţ şi d-nei prof.Veronica Balaj pentru spijinul şi ajutorul acordat în desfăşurarea acestei activităţi.

Prof. Beatrice Mandă şi Mihaela Neagoe

Moment solemn şi sfânt în cetatea credinţei creştine de la Arad: RIDICAREA EPISCOPIEI ARADULUI LA RANG DE ARHIEPISCOPIE ŞI A PREASFINŢITULUI EPISCOP DR. TIMOTEI SEVICIU LA RANG DE ARHIEPISCOP

Sâmbătă, 28 noiembrie 2009, în Catedrala cu hramurile „Sfânta Treime“ şi „Sfântul Nicolae“ din municipiul Arad a avut loc festivitatea de ridicare a Episcopiei Aradului la rang de arhiepiscopie, conform Hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române nr. 3621 din 19 iunie 2009.Evenimentele prilejuite de ridicarea Eparhiei Aradului în rang de Arhiepiscopie au început în seara zilei de vineri, 28 noiembrie, când, împreună cu ierarhii Arhiepiscopiei Timişoarei : Înaltpreasfinţitul Mitropolit Nicolae, şi Preasfinţitul episcop-vicar Paisie Lugojanu, însoţiţi de preoţi din municipiul Timişoara, Preasfinţitul Părinte Episcop Timotei, Permanenţa Consiliului Eparhial, prefectul judeţului Arad,au întâmpinat pe Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la aeroportul internaţional din Timişoara. După primirea călduroasă şi emoţionantă, Preafericitul Părinte Patriarh a fost condus la Reşedinţa episcopală din Arad. Aici, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a fost întâmpinat de către Înaltpreasfinţiţii şi Preasfinţiţii ierarhi sosiţi la eveniment, de preoţi din municipiu, monahi şi monahii de la mănăstirile eparhiei. Corul elevilor Seminarului Teologic Liceal Ortodox Arad a întâmpinat pe înaltul oaspete cu imnul patriarhal. La cuvântul de bun venit al Chiriarhului, Preafericirea sa a răspuns evocând momentele încă proaspete în memorie ale vizitei din anul trecut prilejuită de târnosirea catedralei arădene, exprimându-şi bucuria revenirii la Arad, ,,cetatea credinţei creştine şi locul în care s-a plămădit unirea Transilvaniei cu Patria- Mamă ”.

Sâmbătă, 28 noiembrie, sărbătoarea eparhiei Aradului a început cu slujba Sfintei Liturghii săvârşită de către Patriarhul Bisericii noastre, Preafericitul Părinte Daniel, la catedrala episcopală cu hramurile « Sfânta Treime » şi « Sfântul Ierarh Nicolae »,înconjurat de un sobor de 15 ierarhi, membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Înaltpreasfinţiţii Părinţi: Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, Irineu, Mitropolitul Olteniei, Andrei, Arhiepiscopul Alba Iuliei, Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului, Timotei, Arhiepiscopul Aradului, Preasfinţiţii Părinţi: Lucian, Episcopul Caransebeşului, Sofronie, Episcopul Oradiei, Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, Visarion, Episcopul Tulcii, Petroniu, Episcopul Sălajului, Siluan, Episcopul ortodox român al Ungariei, Gurie, Episcopul Devei şi Hunedoarei, Paisie Lugojanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, Iustin Sigheteanul, Arhiereu-Vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului şi de Preasfinţitul Luchian Pantelici, Episcopul sârbilor ortodocşi din Ungaria şi Timişoara, de ieromonahi, preoţi şi diaconi

„Peste 300 de ani de smerită, statornică şi bogată activitate de mărturisire a credinţei“

La finalul Sfintei Liturghii, a urmat solemnitatea ridicării Sfintei Episcopii a Aradului la rang de arhiepiscopie şi a Preasfinţitului Episcop Timotei la rang de arhiepiscpop. Preafericitul Părinte Patriarh a evidenţiat că acest moment sărbătoresc de la Arad este un moment marcant pentru viaţa Bisericii noastre:

Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre, fraţi şi îmreună slujitori astăzi la Sfânta Liturghie

Stimate autorităţi de Stat, centrale şi locale

Preasfinţiile Voastre, reprezentanţi ai Bisericii Romano-Catolice şi Greco-Catolice

Stimaţi reprezentanţi ai celorlalte culte

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi

Iubiţi credincioşi şi credincioase

Astăzi Evanghelia pe care am auzit-o s-a încheiat cu aceste cuvinte rostite de către Mântuitorul Iisus Hristos: „Cel ce se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa” (Luca 18,14). Noi ne-am adunat aici pentru a serba un moment deosebit de semnificativ, de solemn şi sfânt pentru viaţa Bisericii noastre şi anume înălţarea sau ridicarea Episcopiei Aradului la rang de arhiepiscopie, după o perioadă de peste 300 de ani de smerită, statornică şi bogată activitate, de credincioşie şi mărturisire a credinţei în mod neîntrerupt, de apărare a credinţei dreptmăritoare şi de cultivare a vieţii creştine, roditoare de cultură creştină, de educaţie şi de spiritualitate creştină românească.

Vrednicia acestei eparhii este mare; nu poate fi descrisă în cuvinte în timpul unui moment solemn, care este totuşi limitat ca timp. Aici, la Arad, ne aflăm într-o cetate a credinţei creştine care are începuturi mult mai vechi decât eparhia ca atare. În părţile acestea au existat sfinţi daco-romani, au existat episcopi din secolul al VIII-lea, au existat mărturisitori ai credinţei, care împreună se roagă în ceruri la Hristos Domnul, Capul Bisericii, ca să ajute pe slujitorii Lui şi pe toţi credincioşii Lui, să-i pregătească pentru a intra în împărăţia cerurilor.

Episcopia Aradului este înălţată azi la rang de arhiepiscopie, potrivit hotărârii Sfântului Sinod din luna iunie a anului acesta şi potrivit vredniciei, hărniciei şi statorniciei în credinţă a acestei eparhii.

Odată cu ridicarea în rang, aşa cum veţi auzi din Tomosul Patriarhal care se va citi, se ridică în rang şi arhipăstorul ei, Preasfinţitul Episcop Timotei, care în 2 decembrie anul acesta împlineşte 25 de ani de arhipăstorire la Arad, ceea ce înseamnă o lucrare meritorie, nu doar pentru vârsta eparhiei, ci şi pentru tinereţea Preasfinţiei Sale. Avem deci o bucurie triplă: ridicarea în rang a episcopiei, ridicarea în rang a episcopului şi aniversarea a douăzeci şi cinci de ani de slujire arhierească. Aceste bucurii ale Aradului sunt împărtăşite astăzi prin reprezentanţii diferitelor eparhii tuturor credincioşilor ortodocşi din Patriarhia Română. Suntem bucuroşi că aceste evenimente au loc acum, înainte de a prăznui Ziua Naţională bisericească: Sfântul Apostol Andrei, apostolul şi ocrotitorul tuturor românilor creştini şi în apropiere de Ziua Naţională civilă, a unităţii noastre naţionale, 1 Decembrie.

Este semnificativ faptul că aici la Arad, în 1918, Consiliul Naţional pentru unirea Transilvaniei cu Patria mamă a ţinut numeroase şedinţe ale sale, chiar în reşedinţa episcopală, în palatul episcopiei, unde se pot vedea chiar şi astăzi piese din mobilierul de atunci. Toate acestea se leagă: demnitatea bisericească cu demnitatea românească şi naţională şi, desigur, cu bucuria de a împărtăşi şi altora bucuria proprie şi în acelaşi timp de a arăta comuniunea frăţească cu toţi cei care, Preasfinţia Voastră, aici mărturisiţi credinţa, întâi creştină, mă refer la Bisericile Romano-Catolice şi Greco-Catolice, la Bisericile Luterane şi Reformate, la comunităţile din această zonă, având în acelaşi timp conştiinţa că oricât am făcut, mai este loc de mai bine. În această smerenie a Preasfinţiei Sale dorim să ne conformăm cu Sfânta Evanghelie şi să recunoaştem pe cei smeriţi şi harnici, pentru a fi evidenţiaţi prin harul lui Dumnezeu.

Acum dăm citire Tomosului Patriarhal; Preasfinţitul Iustin Sigheteanul va citi Tomosul Patriarhal ca aplicare a Hotărârii Sfântului Sinod:

Tomos patriarhal de vestire a noii demnităţi

În continuare, PS Iustin Sigheteanul, Arhiereu-Vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, a citit Tomosul patriarhal:

+ D A N I E L

Prin mila şi purtarea de grijă a lui Dumnezeu, Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei, Locţiitor al tronului Cezareei Capadociei şi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Preaiubitului cler şi tuturor dreptcredincioşilor creştini din de Dumnezeu păzita

Episcopie a Aradului şi tuturor ascultătorilor şi cititorilor acestui

TOMOS PATRIARHAL

Har şi pace de la Dumnezeu, Cel în Treime lăudat,

iar de la Noi părintească binecuvântare!

Se cuvine să facem cunoscut tuturor că Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos a aşezat în Sfânta Sa Biserică dregătorii şi vrednicii deosebite şi, prin trimiterea Preasfântului şi de viaţă făcătorului Duh peste Sfinţii Săi Ucenici şi Apostoli, i-a întărit pe aceştia întru propovăduirea cuvântului Evangheliei Sale, iar prin pildele şi învăţăturile Sale, ne-a îndrumat să înmulţim talanţii dăruiţi fiecăruia de Tatăl Ceresc, noi, slujitorii Lui, fiind cei dintâi chemaţi la împlinirea acestei sfinte îndatoriri, încrezători în dumnezeiasca răsplătire a ostenelilor noastre ca diaconi, preoţi şi arhierei.

De aceea, ca slujitor al Bisericii lui Hristos în vrednicia de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, luând aminte că, în ultimii 20 ani, Sfântul Sinod al Bisericii noastre a aprobat înfiinţarea, reînfiinţarea sau reactivarea mai multor episcopii, atât în interiorul, cât şi în afara graniţelor ţării noastre, pentru a răspunde nenumăratelor cerinţe pastoral-misionare, cultural-educaţionale şi social-filantropice, ale zilelor noastre în folosul poporului dreptcredincios;

Apreciind că împlinirea, în anul 2010, a 125 de ani de la recunoaşterea Autocefaliei şi a 85 de ani de la înălţarea la rangul de Patriarhie a Bisericii Ortodoxe Române, constituie, în curgerea timpului, evenimente majore pentru Biserica noastră, precum şi binecuvântate prilejuri ca, în lumina tradiţiei canonice, a prevederilor statutare bisericeşti şi a practicii mai vechi, să propunem cinstirea după cuviinţă a demnităţii dobândite de unele vechi scaune episcopale;

Luând aminte că în Biserica noastră există episcopii cu o dăinuire multiseculară, care încă nu s-au bucurat deplin de aprecierea vechimii, precum şi a contribuţiei lor îndelungate la propăşirea vieţii bisericeşti ortodoxe şi a poporului nostru, prin ridicarea lor în ranguri bisericeşti superioare;

Motivat de îndatorirea ce Ne revine ca, spre folosul şi binele Sfintei noastre Biserici, să veghem la promovarea instituţională a unor episcopii cu existenţă neîntreruptă de sute de ani, la recunoaşterea contribuţiei determinante a acestor vechi eparhii la păstrarea şi întărirea unităţii interne a Bisericii Ortodoxe Române şi la intensificarea duhovnicească a vieţii bisericeşti;

Cunoscând rolul pe care l-a avut în istoria Bisericii noastre Episcopia Aradului, cu o existenţă neîntreruptă de 303 ani, fiind recunoscută prin diploma imperială din 15 aprilie 1706, după ce Episcopul Isaia Diacovici mută sediul Episcopiei de la Ienopole-Lipova la Arad şi că, pe teritoriul Episcopiei Aradului, se află străvechea Mânăstire Hodoş-Bodrog, amintită la anul 1177 într-o scrisoare a regelui Bela al III-lea al Ungariei, precum şi Mânăstirea Arad-Gai, menţionată încă din veacul al XVIII-lea ca reşedinţă de vară a episcopilor de la Arad şi necropolă a ierarhilor eparhioţi, după demolarea vechii catedrale episcopale din Arad, în anul 1861;

Ţinând seama că între ierarhii care au păstorit în scaunele de Ienopole, Lipova şi, din 1706, în cel de la Arad, s-au distins: Longhin Brancovici, hirotonit la 1628 de patriarhul Chiril Lucaris, pomenit camitropolit al Ienopolei; Sofronie, pomenit ca mitropolit de Lipova şi Gyula, cu reşedinţa la mânăstirea Hodoş-Bodrog (1651); Isaia Diacovici, primul episcop al Aradului, mai târziu mitropolit de Karloviţ,Sinesie Jovanovici, Miron Romanul şi Ioan Meţianu, mai târziu mitropoliţi ai Ardealului; Grigorie Comşa şi Andrei Mageru, apărători ai credinţei ortodoxe şi luptători pentru drepturile românilor;

În lumina rânduielilor canonice şi pe temeiul statornicirilor bisericeşti înscrise în art. 7 alin. (3) dinStatutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, care prevăd că: „episcopiile mai vechi pot deveni arhiepiscopii, pe baza unei motivaţii temeinice”, în consultare cu Sinodul Permanent, în calitate de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, am propus Sfântului Sinod ridicarea la rangul de arhiepiscopie a şase episcopii cu continuitate istorică seculară, între care şi Episcopia Aradului.

Privind cu îndreptăţire la temeinicia propunerii Noastre făcute în consultare cu Sinodul Permanent, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, prin hotărârea nr. 3621 din 19 iunie 2009, a aprobat înălţarea Episcopiei Aradului la rangul de ARHIEPISCOPIE şi încrierea acesteia în Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române cu titulatura Arhiepiscopia Aradului.

În temeiul prevederilor Can. 12 al Sinodului IV Ecumenic şi ale art. 7 alin. (2) din Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române potrivit cărora „Titulatura mitropoliţilor, arhiepiscopilor şi episcopilor este cea a eparhiei pe care o păstoresc”, prin aceeaşi hotărâre, Sfântul Sinod a aprobat conferirea rangului de arhiepiscop Preasfinţitului Părinte Dr. Timotei, care va purta titulatura Înaltpreasfinţitul Părinte TIMOTEI, Arhiepiscopul Aradului.

Drept urmare, se cuvine să vestim prin acest TOMOS PATRIARHAL hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi să facem cunoscut tuturor clericilor şi credincioşilor înălţarea Episcopiei Aradului la rangul de Arhiepiscopie, cu titulatura Arhiepiscopia Aradului, precum şi ridicarea Preasfinţitului Părinte Timotei la demnitatea de Arhiepiscop al Aradului.

Prin urmare, de acum înainte, la slujbele religioase, Înaltpreasfinţitul Părinte Timotei va fi pomenit şi cinstit cu titulatura, Înaltpreasfinţitul Părinte TIMOTEI, Arhiepisocpul Aradului.

Încredinţăm pe Înaltpreasfinţitul Părinte TIMOTEI, Arhiepiscopul Aradului, milostivirii Bunului Dumnezeu, rugăciunilor Sfântului Apostol Andrei cel Întâi Chemat – Ocrotitorul României, precum şi tututor Sfinţilor care au sfinţit acest pământ românesc.

Şi astfel, cu un cuget şi cu o inimă, împreună să preamărim pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Treimea cea deofiinţă şi nedespărţită. Amin!

+ D A N I E L

ARHIEPISCOP AL BUCUREŞTILOR,

MITROPOLIT AL MUNTENIEI ŞI DOBROGEI, LOCŢIITOR AL TRONULUI CEZAREEI CAPADOCIEI ŞI PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

 

 

 

 

 

La finalul citirii Tomosului, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a conferit Chiriarhului arădean însemnele arhiepiscopale (mantia, crucea, engolpionul şi cârja arhierească)

 

 

 

 

,, O strajă încercată la hotarul de apus al ţării şi o călăuză vrednică de urmat”

„Episcopatul arădean a fost totdeauna alături de popor“

Noul arhiepiscop a binecuvântat poporul drept-credincios, în noua demnitate, şi a rostit un cuvânt de răspuns şi de mulţumire pentru darul pe care Sfântul Sinod l-a făcut pentru vrednicia eparhiei şi a arhipăstorului ei:

 

Preafericite Părinte Patriarh,

Înalţipreasfinţiţi Arhiepiscopi şi Mitropoliţi,

Înalţipreasfinţiţi Arhiepiscopi,

Preasfinţiţi Episcopi, Episcopi Vicari şi Arhierei Vicari,

Onorate Autorităţi,

Stimaţi reprezentanţi ai instituţiilor, inteprinderilor şi unităţilor locale,

Iubiţi oaspeţi, credincioşi şi credincioase,

Este o zi de praznic, ajun de sărbători religioase şi naţionale, când fiinţa noastră se simte înălţată. Fiecare participant încearcă în chip firesc emoţii de diferite intensităţi, simţind laolaltă cu toţii că este o sărbătoare a Bisericii, ca şi a ţării, a întregului popor dreptcredincios, înscriindu-se cu precădere în cronica locului acestei cetăţi sub ocrotire cerească. Târnosirea în anul trecut pe această vreme a noii catedrale arădene, de către însuşi Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române, înconjurat de ierarhi, preoţi şi credincioşi în cugetul nostru primeşte şi înţelesul de preludiu al actului ce se împlineşte acum. Ţinutul azi definit ca judeţul Arad, amintind viaţa cetăţii dacice Ziridava, vatră a etnogenezei noastre, prin însăşi alcătuirea sa cu aproape toate formele de relief, cu pământuri şi ape binecuvântate a înlesnit de timpuriu propăşirea multiplelor planuri ale activităţii umane după norme generale, continentale şi mondiale. După cum confirmă monografia episcopiei, teritoriul pe care avea să se întemeieze Eparhia Aradului la începutul secolului al XVIII-lea, prin strămutarea aici a vechilor episcopii a Ienopolei şi a Lipovei, apare ca o arie largă de interferenţe şi ca o verigă de legătură între marile provincii istorice, Transilvania, Banat şi Crişana. Această aşezare a făcut ca Aradul să devină de timpuriu un centru cultural şi economic de seamă şi totodată o fortăreaţă a vieţii bisericeşti ortodoxe. Cercetările înterprinse îndeosebi în zilele noastre au scos la iveală faptul că aici sunt reprezentate toate epocile de dezvoltare ale societăţii omeneşti ceea ce denotă că a existat o neîntreruptă continuitate de viaţă civilizată. Cu privire la ştirile despre viaţa creştină în epoca etnogenezei poporului român, conchidem ca şi pentru alte părţi ale pământului nostru că procesul de formare a mers mână în mână cu răspândirea credinţei creştine. Când acest proces este considerat încheiat, apare şi misionarismul ortodox concretizat în ridicare de biserici, mănăstiri, în general a unei vieţi creştine înfloritoare. Lucrurile se vor desfăşura pe măsura vremurilor, încă de la începutul mileniului al II-lea, când românii ortodocşi din părţile bănăţene şi crişene vor avea de înfruntat apăsări atât pe plan social-economic cât şi pe plan religios, resimţindu-se şi frământările confesionale în condiţii istorice mereu schimbate prin confruntările unor mari imperii. În secolul al XVI-lea se ivesc episcopiile de Ineu-Ienopole şi Lipova cu residare la nevoie şi în alte cetăţi din zonă. Nu trebuie uitată Mănăstirea Hodoş-Bodrog, una dintre cele mai vechi aşezăminte monahale din regiune, astestată pentru prima oară într-un act regesc din 1177. Tot aşa şi vechile biserici din Hălmagiu, ctitorie a voievodului Moga şi cea din Dezna, ambele din veacul al XIV-lea. În anul 1690, curtea de la Viena, odată cu privilegiile ilirice, garantează libertatea cultului, autonomia bisericească, întru câtva şi pe cea civilă şi altele. În 1702, terminându-se noua cetate a Aradului, se întregeşte cadrul care creează premizele unei mai bune administraţii bisericeşti. Statul şi populaţia ortodoxă se declară pentru fixarea sediului episcopal la Arad. Episcopul Isaia Diacovici, deşi mereu călător, pentru a aduna pe ortodocşii indiferent de neam din Banatul timişean şi Crişana a dat dovadă de o deosebită sârguinţă pentru achiziţionarea celor necesare unei funcţionări la nivelul dorit. La 15 aprilie 1706, harnicul ierarh a obţinut aprobarea imperială pentru proprietatea ce a agonisit-o. Această confirmare este îndeobşte considerată ca act de recunoaştere legală a Episcopiei Aradului, inaugurându-i existenţa după toate rânduielile vremii. Au urmat ani de propăşire nescutiţi însă şi de încercări, ca de pildă două tentative de desfiinţare şi tot atâtea de prelungire la nesfârşit a vacanţelor episcopale. Zorii istoriei moderne şi contemporane anunţaţi în Ţara Românească prin Revoluţia lui Tudor Vladimirescu, îşi găseau luptători neînfricaţi pentru afirmarea tuturor provinciilor româneşti, ca de pildă Moise Nicoară, trezind conştiinţa necesităţii de a întemeia o ierarhie naţională, astfel însuşi Mitropolitul Ştefan Stratimirovici prezidând Sinodul Sârb, completând episcopiile vacante din împărăţie, a numit la Arad pe românul Nestor Ioanovici care şi-a ocupat scaunul în 1829. După independenţa bisericească definitivă sub mitropolitul transilvan Andrei Şaguna la 1864, Episcopia Aradului a contribuit tot mai mult la realizarea idealului naţional ca acela al Statului Naţional Român prin Marea Unire de la 1 Decembrie 1918. Tot acum, din parohiile de sub jurisdicţia sa înzestrează noile episcopii de la Timişoara şi Oradea. Pe tot parcursul funcţionării sale, a fost prezentă pe diferitele planuri ale vieţii obşteşti îndeosebi pe cel cultural. A înfiinţat şcoli confesionale şi superioare. E de ajuns în acest sens de menţionat Preparandia ca şi Institutul Teologic devenit mai apoi Academie, moştenită de Facultatea de Teologie în cadrul Universităţii arădene pentru care a militat cu multă însufleţire. Potrivit hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii noastre, cu data de 1 Aprilie 1949, judeţul Hunedoara a trecut de sub jurisdicţia Arhiepiscopiei Sibiului la Eparhia Aradului pentru un răstimp de 60 de ani, cele două judeţe înscriind o propăşire uniformă. De mâine, 29 noiembrie 2009, hunedorenii dobândesc propria episcopie, arădenii urându-le în rugăciune către Bunul Dumnezeu, spor de roade duhovniceşti, spre îmbogăţirea continuă a zestrei la care au lucrat în comuniune frăţească. Actul de acum ne îngăduim să-l socotim şi ca o recunoaştere a vredniciei înaintaşilor. Episcopatul arădean a fost totdeauna alături de popor căutând a răspunde întocmai exigenţelor misiunii ce-i revenea. Parte din titularii scaunului vlădicesc arădean au fost promovaţi tocmai datorită acestui fapt la mai înalte slujiri, cel mai adesea ca mitropoliţi în aproapele centrele Patriarhiei Române – Iaşi, Sibiu, Craiova, Timişoara şi chiar la demnitatea patriarhală, atât la Bucureşti cât şi la Belgrad. S-au numărat de asemenea între fruntaşii participanţilor la marile evenimente ale patriei ca de exemplu la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia. Au fost membri ai Academiei Române şi laureaţii altor instituţii fundamentale ale ţării. Rămân înscrişi ca şi ctitori de sfinte locaşuri, edificii sau instituţii de pe întreg cuprinsul eparhiei. De altfel am putea conchide ca au reprezentat însăşi vocaţia locului. În conştiinţa tuturor, Episcopia Aradului rămâne pentru spiritualitatea românească o strajă încercată la hotarul de apus al ţării şi o călăuză vrednică de urmat în tot ceea ce a punctat învăţătura, cultul şi trăirea ortodoxă pe meleagurile dintre Mureş şi Crişuri. Într-un fel, datele aniversare din agenda episcopiei pentru acest an se referă la principalele evenimente amintite acum doar în treacăt sau foarte pe scurt. Ele evidenţiază odată mai mult aportul Bisericii la viaţa societăţii, iar cele făptuite aci se conjugă cu cele ale întregului pământ românesc. Bunăoară, momentul de astăzi îngemănându-se cu cel al înfiinţării Episcopiei Devei şi Hunedoarei are loc în ajunul pomenirii Sfântului Andrei, cel întâi chemat de Mântuitorul la apostolat şi creştinătorul strămoşilor noştri şi ocrotitorul României. De asemenea, în pragul marii noastre sărbători naţionale. Şi aceasta la împlinirea anului de la târnosirea catedralei în care ne aflăm, act împlinit de către însuşi Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române, la încheierea celui dintâi an al arhipăstoririi sale ca Patriarh al ţării. Acum în acelaşi sfânt lăcaş cu hramul Sfintei Treimi, tot Preafericirea Sa patronează un eveniment providenţial în cel de-al treilea an de arhipăstorire. Este şi anul în care se împlinesc pentru cetatea Aradului 9 decenii de administraţie românească şi învăţământ românesc. Se împlinesc apoi 145 de ani de la independenţa bisericească a românilor ardeleni şi 180 de la înscăunarea primului episcop român la Arad. Reamintim şi cei 303 ani de la fiinţarea episcopiei arădene. Cer îngăduinţa a menţiona cu smerenia cuvenită că tocmai în aceste zile se împlinesc şi 25 de ani de la înscăunarea a celui care se bucură astăzi în chip deosebit de grija părintească a Preafericirii Voastre, de atenţia Înaltpreasfinţiilor şi Preasfinţiilor Voastre, ca şi a întregii asistenţe. Cu un sfert de veac în urmă, se încredinţa toiagul arhipăstoresc celui de-al 24-lea vlădică al eparhiei şi al 14-lea din şirul episcopilor români început în 1829. În acest cadru, îmi stăruie înaintea ochilor sufleteşti icoana din cartea Apocalipsei, a celor 24 de bătrâni îngenunchiaţi înaintea Mielului lui Dumnezeu purtând în mâini vasele de aur cu tămâie care în viziunea ucenicului iubit al Mântuitorului, Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan, închipuia rugăciunea sfinţilor (conf. 5,8). Numărul acesta fiind îndoitul celui al apostolilor a căror succesiune o au episcopii creştinătăţii face trimitere la analogii grăitoare. Ierarhi, preoţi şi credincioşi, preţ de veacuri au înălţat aici doxologii, laude, mulţumiri şi cereri către Atotmilostivul Dumnezeu pentru toţi şi toate. Aflăm aici un lăsământ pe mai departe a le urma pildă în rugă şi trăire creştină, împlinirea aceasta nădăjduindu-o prin mila lui Dumnezeu şi cu rugăciunile tuturor celor prezenţi în frunte cu Preafericirea Voastră. Drept aceea, Vă rog Preafericite Părinte Patriarh să-mi îngăduiţi a Vă exprima întreaga gratitudine pentru tot ceea ce aţi făcut spre cinstirea şi folosul Eparhiei Aradului, de mai multă vreme, iar acum prin înălţarea în rangul eclesiastic, după ce cu un an înainte aţi binecuvântat altarul la care s-a slujit Sfânta Liturghie. Însoţim mulţumirea întregului cler şi popor cu asigurarea ascultării fieşti şi cu cele mai alese doriri de sănătate, viaţă îndelungată şi măreţe făptuiri spre propăşirea Bisericii strămoşeşti şi Patriei dragi. Cu adâncul regret de a nu-l avea în mijlocul nostru decât spiritual, simt ca datorie să fac smerită plecăciune Înaltpreasfinţitului Mitropolit Nicolae al Banatului, sub îndrumarea căruia sunt de aproape jumătate de secol, din care în slujirea arhierească de 33 de ani, număr ce aminteşte durata vieţii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, care după cuvântul Sfintei Scripturi este ieri, azi şi în veci acelaşi, Arhiereul veacului (Evrei 6,20, 13,8). Respectuoase mulţumiri Înaltpreasfinţiilor şi Preasfinţiilor Voastre, pentru preţuirea arătată mereu, ca şi pentru osteneala participării la această zi de prăznuire. În aceeiaşi măsură şi onoratelor autorităţi, reprezentând Preşedenţia ţării, Guvernul şi Parlamentul, Ministerul Culturii şi Cultelor, împreună cu Secretariatul de Stat pentru Culte, Domnului Ministru şi Domnului Secretar de Stat. La loc de cinste socotim Prefectura, Consiliul Judeţean şi Primăria Municipiului Arad, comandanţii armatei şi formaţiile de ordine publică, conducătorii instituţiilor şiunităţilor locale, precum şi pe toţi cei de faţă sau pe cei ce care pentru binecuvântate pricini nu sunt cu noi. Nu în cele din urmă, pomenim pe cei ce din pricina slăbiciunii noastre în faţa încărcăturii emoţionale a momentului nu i-am putut cuprinde în gând, doar în rugăciunea fierbinte către Bunul Dumnezeu, să-i învrednicească răsplătirii Sale cereşti. Iar ca încununare a praznicului să-I mulţumim Domnului pentru această clipă înălţătoare de care ne-a făcut vrednici.

Înaltpreasfinţitul Timotei al Aradului a oferit în dar Preafericitului Părinte Patriarh Daniel icoana Maicii Domnului, spunând : « Când aţi sfinţit catedrala ca un modest dar, care să grăiască despre bucuria şi sentimentele din sufletul nostru, V-am înmânat icoana Mântuitorului. Maica Domnului ne-a însoţit cu rugăciunile ei şi şi-a îndreptat întotdeauna faţ aspre noi ocrotindu-ne mereu. Primiţi în dar această icoană şi Vă rugăm de pe acuma să reveniţi în fiecare an în popas la Arad, la locurile care vă sunt atât de familiare. Aţi pornit din aceste părţi şi dorim să fiţi mereu în mijlocul nostru ! »

Preafericirea Sa a mulţumit şi a felicitat pe noul arhiepiscop pentru demnitatea la care a fost chemat.

 

 

 

 

În armonia colindelor şi a imnului patriarhal, intonate cu măiestrie şi profesionalism de corul catedralei arhiepiscopale, Preafericitul Părinte Patriarh, ceilalţi ierarhi, oficialităţile prezente, clerul şi credincioşii au încheiat această zi memorabilă, care va rămâne înscrisă cu literă de aur în cronica străvechii eparhii arădene şi în inimile celor prezenţi.

 

 

 

 

 

 

 

 

ACŢIUNI SOCIAL – FILANTROPICE ÎN ARHIEPISCOPIA ARADULUI

Luna decembrie este luna dăruirii şi a darurilor, a bucuriei tuturor şi a comuniunii familiale. Este aşa pentru că Însuşi Dumnezeu Se dăruieşte şi ni Se dăruieşte prin venirea Fiului Său în lume. Marele praznic al Naşterii Domnului este anticipat de sărbătoarea unuia dintre Sfinţii făcători de minuni îndreptate către cei necăjiţi, Sf ierarh Nicolae. Cu gândul la aceste două mari sărbători şi la postul în care ne găsim, în Arhiepiscopia Aradului, cu binecuvântarea şi îndrumarea Înaltpreasfinţitului Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului, se desfăşoară în aceste zile mai multe acţiuni social-filantropice.

  1. Programul „Moş Crăciun pentru toţi” – destinat familiilor defavorizate din Arhiepiscopie, derulat în perioada 6 noiembrie – 23 decembrie, prin care vor fi acordate pachete cu alimente, dulciuri, îmbrăcăminte, rechizite şi articole de uz personal;
  2. Astăzi, Cantina Arhiepiscopiei Aradului cu hramul Sf Ierarh Nicolae, în cinstea şi drept mulţumire adusă patronului spiritual, propune tuturor beneficiarilor momente deosebite prin acordarea de daruri constând în articole de îmbrăcăminte, de uz personal şi, prin bunăvoinţa patiseriei Miky din Arad, produse de patiserie. De asemenea, fiind în anotimpul colindelor, toţi cei prezenţi au lăudat venirea în lume a Pruncului Iisus.

Ca o menţiune specială, trebuie să spunem că, precum odinioară Sfântul ocrotitor şi făcător de minuni pentru cei în nevoi, şi astăzi, zi de zi, Sfântul Ierarh al Mirelor Lichiei trimite oameni darnici care sprijină cu produse eforturile Sectorului Social Filantroopic de oferi o masă caldă pentru cei 85 beneficiari ai serviciilor Cantinei. Totodată, efortului depus de cele două angajate ale noastre se adaugă munca altor 5 femei, care, pe rând în cele 5 zile ale săptămânii, vin şi ajută la bunul mers al treburilor Cantinei, precum şi la toate pregătirile, îndeosebi din vremea toamnei pentru pregătirea „cămării” pentru tot restul anului. Nu putem trece cu vederea aportul deosebit pe care 4 brutării din Arad (Brutăria Cara, Brutăria Pan Pro, Brutăria Minu PanCom şi Brutăria Holomei – în două zile pe săptămână) îl aduc la Cantină prin donarea pâinii pentru toţi beneficiarii.

  1. Tot astăzi, elevi de la Şcoala Gen nr 22 Caius Iacob din Arad, sub îndrumarea D-nei profesoare de religie Beatrice Mandă, vor fi alături de copiii şi tinerii din Centrul Izvor din Arad (Centrul HIV), colindându-le şi dăruindu-le dulciuri şi fructe. Din partea Arhiepiscopiei, ca partener în desfăşurarea acestei acţiuni, le vor fi dăruite obiecte de igienă personală, precum şi câte un exemplar din viaţa şi acatistul Sf Ioan de al Prislop, precum şi din cartea Intoarcerea la Dumnezeu.

Elevi din aceeaşi şcoală, coordonaţi de D-na învăţătoare Maria Hoaghea şi de D-na prof Felicia Drăgan, vor fi săptămâna viitoare alături de copiii din Centrul de primire urgenţe din Arad şi alături de copiii familiilor beneficiare ale Cantinei Sf Nicolae cu haine şi dulciuri, căutând să aducă un strop de bucurie în sufletele copiilor lipsiţi de căldura familială.

Sectorul Social Filantropic

Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Timotei. Un sfert de veac de înţeleaptă şi rodnică arhipăstorire pe tronul eparhiei arădene.

Ca în fiecare an, ziua de 2 decembrie ne reuneşte în acest cadru festiv, spre a aduce prinos de cinstire Întâistătătorului eparhiei noastre, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Dr. Timotei Seviciu, care, la 2 decembrie 1984 era întronizat în catedrala episcopală din Arad, ca al 24-lea ierarh al străvechii Episcopii a Aradului, Ienopolei şi Hălmagiului. Momentul sărbătoresc de astăzi îl dedicăm împlinirii unui sfert de veac de la acea memorabilă zi.Nu un moment de bilanţ, cu cifre şi date statistice dorim să prezentăm aici, deşi realizările celui sărbătorit ar tenta la o asemenea prezentare a unei pilduitoare dăruiri, în stricte referiri: realizări pe plan administrativ-bisericesc: sute de hirotonii de preoţi şi diaconi şi nu mai puţin de patru ierarhi membri actuali ai Sfântului Sinod al B.O.R. odrăsliţi din eparhia păstorită de Înaltpreasfinţia Sa; mii de slujiri arhiereşti, târnosiri şi sfinţiri de biserici, Sfinte Liturghii şi vizite pastorale memorabile în cele două judeţe ale eparhiei; nu statistici pe plan economic cu cifre reprezentând venituri şi cheltuieli pentru construcţia sutelor de biserici şi mănăstiri sau pentru edificarea catedralei episcopale, această nestemată a vestului României, nici referiri statistice la reînfiinţarea învăţământului teologic arădean superior şi înfiinţarea seminariilor teologice de la Arad şi Mănăstirea Prislop sau editarea unor valoroase lucrări teologice sau atestări despre prezenţa constantă ca dascăl titular la facultate, sau despre realizări în latura social-caritativă prin aşezămintele sociale de pe întreg cuprinsul eparhiei; nu un moment de bilanţ ci unul de evocări, unele poate cu nostalgia amintirii anilor care s-au scurs, cu chipuri dragi care astăzi ne privesc de dincolo de timp.

Evocăm în această zi solemnă momente şi oameni dintru începuturile acestor 25 de ani binecuvântaţi de Dumnezeu pentru eparhia noastră şi ierarhul ei, spre a evidenţia nădejdi şi idealuri ce s-au împlinit prin providenţiala arhipăstorire la Arad a Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Timotei.Într-un contrast izbitor cu promisiuni repede uitate pe care astăzi le auzim din gura unora dintre cei ce vor să conducă ţara şi poporul, la alegerea ca episcop al Aradului în faţa Măritului Colegiu Bisericesc Electoral, la 30 septembrie 1984, episcopul Dr. Timotei Seviciu se angaja cu întreaga fiinţă, luând ca îndemn cuvintele Sfintei Scripturi: „De vei da făgăduinţă Domnului Dumnezeului tău să nu întârzii a o împlini” (Deut. 23,21).Veneaţi la Arad, Înaltpreasfinţia Voastră, după cum spunea în faţa aceluiaşi Colegiu Bisericesc, Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Nicolae al Banatului, „după studiile pe care le-aţi făcut, după activitatea pe care aţi depus-o în Biserică, după vrednicia dovedită ca profesor de şcoală teologică, secretar eparhial, vicar administrativ, redactor al unei reviste mitropolitane şi apoi ca Episcop Vicar”, toate însumând vrednicii care au cântărit decesiv în balanţa alegerii ca ierarh al Aradului cu unanimitate de voturi.Răsfoind documentele scrise ale acelor ani şi citind excursul istoric, academic, pe care l-aţi rostit cu prilejul alegerii, dar totodată având vii în minte şi cuvintele pe care le rostiţi an de an, cu diferite prilejuri festive, cum au fost cel rostit la ridicarea în rang a eparhiei sau cele de la Sărbătoarea Naţională a României din acest an, nu putem să nu facem constatarea că sunteţi şi aţi rămas „glasul” care evocă totdeauna emoţionat şi emoţionant aportul deosebit al înaintaşilor, al ierarhilor, clerului şi credincioşilor arădeni în lupta pentru păstrarea fiinţei naţionale, pentru emanciparea românilor şi pentru unitatea lor de neam şi de credinţă. Daţi astfel mărturie în mod constant despre ierarhul ce are conştiinţa apartenenţei la marele trup al ţării şi la sufletul poporului nostru, dovedind că împliniţi făgăduinţa făcută atunci, în 1984, când spuneaţi: „Cugetul îl port spre suişul spiritual a ceea ce reprezintă cu adevărat înălţimea acestui scaun. De la înălţimea lui grăieşte o întreagă istorie a acestui colţ de ţară preaminunat”.Continuând şirul evocărilor legate de evenimentul de acum 25 de ani, am dori să reiterăm aprecieri, predicţii şi doriri ale unor personalităţi care au fost prezente atunci spre a constata astăzi împlinirea sau adeverirea lor în spaţiu şi timp.Astfel, IPS Antonie, Mitropolitul Ardealului spunea profetic: „Preasfinţitul Timotei vine în eparhia Aradului sub semnul parabolei talanţilor şi sunt sigur că toată viaţa lui va fi preocupat să pregătească şi să conducă lucrurile în eparhie în aşa fel încât să audă din partea lui Dumnezeu: „Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine te-am pus, peste multe te voi pune!”.La rândul său, Preasfinţitul Arhiereu Vicar de atunci, Gherasim Hunedoreanul, trăind cu emoţie momentul instalării Înaltpreasfinţiei Voastre, spunea: „Ziua de astăzi se numără printre cele mai glorioase zile din istoria Episcopiei Aradului, fiindcă pe scaunul vlădicesc a urcat un fiu de pe aceste sfinte meleaguri româneşti, unde ortodoxia a fost pavăză şi scut de apărare…”. Preasfinţia Sa evoca apoi anii de studenţie petrecuţi laolaltă şi conchidea profetic: „De acum veţi împodobi catedrala, prin slujbe arhiereşti ce le veţi face la altarul unde aţi primit hirotonia ca diacon…”. Spunea în felul său deschis, simplu, că veţi fi „îngerul păzitor” al Aradului, aşa cum moldovenii săi îl numeau odinioară pe mitropolitul cărturar Veniamin Costachi.În acelaşi registru, episcopul reformat al Oradiei, Laszlo Papp, spre a defini înalta misiune încredinţată noului episcop, folosea cuvintele „străjerul cetăţii”, metaforă cu care Dumnezeu l-a intitulat pe proorocul Ezechiel.În culori sincere, deschise, deosebit de vii şi reale exprimau atunci la adresa Înaltpreasfinţiei Voastre cuvinte memorabile şi episcopul Emilian al Alba Iuliei, episcopul Vasile al Oradiei, rabinul Ernest Neuman de la Timişoara şi alţii. Chipuri care astăzi ne privesc de dincolo de morminte.Şirul evocărilor întronizării Înaltpreasfinţiei Voastre la Arad, ar putea continua desigur, dar îl încheiem, spicuind din cuvintele adresate în numele credincioşilor eparhiei de către Silviu Suciu, membru în Adunarea Eparhială şi jurist la Centrul Eparhial, care spunea: „Vă primim Preasfinţite aşa cum se cuvine! Nu aţi fost şi nu sunteţi un străin pentru noi…Părinţii vă sunt originari din piemontul Şiriei, aşezare identificată cu cea romană care a purtat denumirea de „castrum lucidum” (tabăra de lumină n.n.). Prin origine aţi plecat din tabăra de lumină, prin actul sărbătoresc de astăzi v-aţi întors spre ea!”.Înaltpreasfinţite Părinte Arhiepiscop,Când Înaltpreasfinţitul Mitropolit Nicolae al Banatului v-a condus şi aşezat în tronul arhieresc din catedrala episcopală, în acea duminică de 2 decembrie 1984 – cei mai mulţi dintre noi îşi amintesc momentul -, a spus: „Credincioşii şi clericii eparhiei, cu vrednicia lor, cu conştiinţa lor înaltă, au nevoie de îndrumare, dar şi de dragoste. Să le fiţi păstor, dar mai ales părinte!”.La 25 de ani de la aceste momente noi, cei de astăzi, în numele clerului şi credincioşilor eparhiei, dăm mărturie că ne-aţi fost şi ne sunteţi şi îndrumător şi arhipăstor şi părinte!La jubileul de un sfert de veac de rodnică arhipăstorire Vă dorim ca zilele şi anii Înaltpreasfinţiei Voastre să curgă lin, îmbelşugaţi şi mulţi, ca părinte şi păstor în fruntea Arhiepiscopiei Aradului, pe care aţi înfrumuseţat-o ca pe o mireasă a lui Hristos şi aţi ridicat-o ca nimeni altul, spre înveşnicirea numelui Înaltpreasfinţiei Voastre şi spre slava lui Dumnezeu.Întru mulţi şi fericiţi ani Înaltpreasfinţite Părinte Arhiepiscop Timotei!

Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Timotei în vizită canonică la Parohia Arad-Zona 300 şi la Parohia Pecica II

Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Timotei a efectuat în ziua de 30 noiembrie a.c., o vizită canonică în Parohia Arad-Zona 300,cu prilejul sărbătoririi hramului bisericii parohiale, Sfântul Apostol Andrei, Ocrotitorul României, unde a săvârşit Sfânta Liturghie, în cadrul căreia a rostit şi predica zilei.. În aceeiaşi zi, Înaltpreasfinţia sa a participat la punerea pietrei fundamentale ale unei noi biserici ce va purta hramul Sfântului Apostol Andrei, respectiv unui complex social-filantropic în parohia Pecica II. La sfârşitul slujbei, Întâistătătorul Arhiepiscopiei Aradului a rostit un cuvânt de învăţătură în care a subliniat importanţa construirii bisericii şi a complexului social-filantropic în această zonă.

Finala concursului internaţional şcolar „ Pe urmele Sfinţilor Capadocieni” desfăşurat la Şcoala Generală nr. 22 din Arad

Anul 2009 a fost proclamat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca şi „An comemorativ-omagial al Sfinţilor Capadocieni în Patriarhia Română” – (episcopii şi teologii din Capadocia, Asia Mică – Turcia de astăzi- din sec.al IV-lea, care împreună cu Sfântul Atanasie cel Mare au formulat şi au clarificat învăţătura ortodoxă despre Sfânta Treime).
În acest sens, profesoarele Beatrice Mandă şi Mihaela Neagoe de la Şcoala Generală Nr. 22 ,,Caius Iacob”  împreună cu profesoara Georgiana Petic-Bătrân de la Liceul Teoretic ,,Vasile Goldiş” din Arad s-au alăturat manifestărilor organizate cu acest prilej în întreaga ţară  printr-un concurs de creaţie literară care, desfăşurându-se în prag de iarnă, să îmbine aspecte din viaţa şi activitatea Sfinţilor Capadocieni cu momente specifice iernii.
Temele concursului au fost: ,,Pe urmele Sfinţilor Capadocieni” – aspecte legate de viaţa şi activitatea lor; ,,Bucuriile iernii: Sărbătoarea Naşterii Domnului; Feerie şi basm într-o lume a albului”. Cele două secţiuni: proză (compuneri narative şi descriptive) şi  poezie au însumat într-un volum, intitulat sugestiv ,,Pe urmele Sfinţilor Capadocieni…”, 152 de lucrări de la peste 30 de şcoli din ţară, dar şi de peste hotare, din Serbia, Ungaria, Franţa, Germania, Italia.
La ceremonia de premiere au participat şi reprezentanţi de la Arhiepiscopia Aradului: pr.consilier cultural Pop Vasile şi pr.consilier social Mircea Bupte, de la Inspectoratul Şcolar Judeţean Arad prof. Dumitru Mihăilescu, inspector Şcolar de Limba şi Literatura Română, de la Seminarul Telogic Liceal Ortodox Arad – pr.prof.Dacian Emilian Nan şi de la parohia Micălaca Veche pr.Emil Roman.
Tot atunci a fost lansată de profesoara Mihaela Neagoe  culegerea de creaţii literare ,,Nestematele copilăriei”, care cuprinde 32 de lucrări ale elevilor din cls.V-VIII de la Şc.Gen.Nr.22 „Caius Iacob”.
Cu această ocazie a apărut şi nr.8 al revistei ,,Vestitorii credinţei”, colectivul de redacţie fiind proaspătul colectiv al cls.a V-a B (care au continuat tradiţia generaţiei anterioare), îndrumat de prof. Beatrice Mandă. Revista cuprinde lucrări ale profesorilor de diferite specializări şi articole ale elevilor despre diferite sărbători, Sfinţi, mănăstiri, povestioare moral-religioase, poezii, jocuri şi ghicitori.
„Mulţumim direcţiunii şcolii, d-lui director Iustin Barna şi d-nei consilier educativ Mihaela Voştinar, precum şi colegilor: d-nei institut.Adina Matei, d-lor Înv. Rodica Gornic, Bibiana Codoş, Doina Oprea, Lacrima Laza şi Oana Bătăneanţ şi d-nei prof.Veronica Balaj pentru spijinul şi ajutorul acordat în desfăşurarea acestei activităţi”, ne spune Georgiana P. Bătrân.

S.R. – Ziarul OBSERVATOR (observator.info)

1 Decembrie – Ziua naţională a României sărbătorită la Arad

La 1 Decembrie – Ziua Naţională a României, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Timotei a participat– în oraşul de reşedinţă, la festivităţile omagiale organizate de către instituţiile oficiale: Prefectura, Consiliul Judeţean şi Primăria Municipiului Arad. Festivităţile au început în dimineaţa zilei cu o slujbă de pomenire, săvârşită la monumentul corifeului Marii Uniri, Vasile Goldiş din centrul municipiului şi au continuat la mormintele înfăptuitorilor Marii Uniri: Vasile Goldiş, Ştefan Cicio-Pop şi Dr. Ioan Suciu, din cimitirul Eternitatea şi s-au încheiat la monumentul Crucea Martirilor din parcul Mihai Eminescu. În fiecare dintre aceste locuri Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop a rostit un cuvânt omagial.

Arhiepiscopia Aradului îşi sărbătoreşte ierarhul

Întâistătătorul Arhiepiscopiei Aradului, Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop dr. Timotei Seviciu, împlineşte, la 2 decembrie a. c. un sfert de veac de arhipăstorire rodnică la cârma trisecularei eparhii arădene, ridicată de curând la rang de arhiepiscopie.

Înaltpreasfinţia Sa va fi sărbătorit de către clerul şi credincioşii eparhiei în cadrul unei festivităţi la reşedinţa arhiepiscopală , ca în fiecare an, la care vor participa preoţi şi credincioşi, reprezentanţi ai cultelor locale, oficialităţi.

Cei douăzeci şi cinci de ani la cârma eparhiei Aradului au fost binecuvântaţi cu rod bogat de realizări în plan pastoral-misionar, cultural-educaţional, social- economic:noi locaşuri de cult în judeţele Arad şi Hunedoara, aşezăminte monahale noi, prima Catedrală din ţară începută şi finalizată după anul 1989, reînfiinţarea învăţământului teologic arădean superior, înfiinţarea seminariilor teologice de la Arad şi Prislop, edificarea de aşezăminte sociale şi sedii protopopeşti, editarea unor opere teologice de valoare, promovarea relaţiilor interconfesionale la nivel local.

Vrednic continuator al operei înaintaşilor, Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Timotei reprezintă pentru clerul şi credincioşii arădeni chipul păstorului şi părintelui bun şi blând, vrednic şi experimentat, chezăşia unor noi împliniri de viitor.

Dumnezeu să-i hărăzească ani mulţi, cu sănătate, încărcaţi de binecuvântate realizări.