Arhive din categoria: Știri

Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Timotei în vizită canonică la Parohia Arad-Zona 300 şi la Parohia Pecica II

Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Timotei a efectuat în ziua de 30 noiembrie a.c., o vizită canonică în Parohia Arad-Zona 300,cu prilejul sărbătoririi hramului bisericii parohiale, Sfântul Apostol Andrei, Ocrotitorul României, unde a săvârşit Sfânta Liturghie, în cadrul căreia a rostit şi predica zilei.. În aceeiaşi zi, Înaltpreasfinţia sa a participat la punerea pietrei fundamentale ale unei noi biserici ce va purta hramul Sfântului Apostol Andrei, respectiv unui complex social-filantropic în parohia Pecica II. La sfârşitul slujbei, Întâistătătorul Arhiepiscopiei Aradului a rostit un cuvânt de învăţătură în care a subliniat importanţa construirii bisericii şi a complexului social-filantropic în această zonă.

Finala concursului internaţional şcolar „ Pe urmele Sfinţilor Capadocieni” desfăşurat la Şcoala Generală nr. 22 din Arad

Anul 2009 a fost proclamat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca şi „An comemorativ-omagial al Sfinţilor Capadocieni în Patriarhia Română” – (episcopii şi teologii din Capadocia, Asia Mică – Turcia de astăzi- din sec.al IV-lea, care împreună cu Sfântul Atanasie cel Mare au formulat şi au clarificat învăţătura ortodoxă despre Sfânta Treime).
În acest sens, profesoarele Beatrice Mandă şi Mihaela Neagoe de la Şcoala Generală Nr. 22 ,,Caius Iacob”  împreună cu profesoara Georgiana Petic-Bătrân de la Liceul Teoretic ,,Vasile Goldiş” din Arad s-au alăturat manifestărilor organizate cu acest prilej în întreaga ţară  printr-un concurs de creaţie literară care, desfăşurându-se în prag de iarnă, să îmbine aspecte din viaţa şi activitatea Sfinţilor Capadocieni cu momente specifice iernii.
Temele concursului au fost: ,,Pe urmele Sfinţilor Capadocieni” – aspecte legate de viaţa şi activitatea lor; ,,Bucuriile iernii: Sărbătoarea Naşterii Domnului; Feerie şi basm într-o lume a albului”. Cele două secţiuni: proză (compuneri narative şi descriptive) şi  poezie au însumat într-un volum, intitulat sugestiv ,,Pe urmele Sfinţilor Capadocieni…”, 152 de lucrări de la peste 30 de şcoli din ţară, dar şi de peste hotare, din Serbia, Ungaria, Franţa, Germania, Italia.
La ceremonia de premiere au participat şi reprezentanţi de la Arhiepiscopia Aradului: pr.consilier cultural Pop Vasile şi pr.consilier social Mircea Bupte, de la Inspectoratul Şcolar Judeţean Arad prof. Dumitru Mihăilescu, inspector Şcolar de Limba şi Literatura Română, de la Seminarul Telogic Liceal Ortodox Arad – pr.prof.Dacian Emilian Nan şi de la parohia Micălaca Veche pr.Emil Roman.
Tot atunci a fost lansată de profesoara Mihaela Neagoe  culegerea de creaţii literare ,,Nestematele copilăriei”, care cuprinde 32 de lucrări ale elevilor din cls.V-VIII de la Şc.Gen.Nr.22 „Caius Iacob”.
Cu această ocazie a apărut şi nr.8 al revistei ,,Vestitorii credinţei”, colectivul de redacţie fiind proaspătul colectiv al cls.a V-a B (care au continuat tradiţia generaţiei anterioare), îndrumat de prof. Beatrice Mandă. Revista cuprinde lucrări ale profesorilor de diferite specializări şi articole ale elevilor despre diferite sărbători, Sfinţi, mănăstiri, povestioare moral-religioase, poezii, jocuri şi ghicitori.
„Mulţumim direcţiunii şcolii, d-lui director Iustin Barna şi d-nei consilier educativ Mihaela Voştinar, precum şi colegilor: d-nei institut.Adina Matei, d-lor Înv. Rodica Gornic, Bibiana Codoş, Doina Oprea, Lacrima Laza şi Oana Bătăneanţ şi d-nei prof.Veronica Balaj pentru spijinul şi ajutorul acordat în desfăşurarea acestei activităţi”, ne spune Georgiana P. Bătrân.

S.R. – Ziarul OBSERVATOR (observator.info)

1 Decembrie – Ziua naţională a României sărbătorită la Arad

La 1 Decembrie – Ziua Naţională a României, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Timotei a participat– în oraşul de reşedinţă, la festivităţile omagiale organizate de către instituţiile oficiale: Prefectura, Consiliul Judeţean şi Primăria Municipiului Arad. Festivităţile au început în dimineaţa zilei cu o slujbă de pomenire, săvârşită la monumentul corifeului Marii Uniri, Vasile Goldiş din centrul municipiului şi au continuat la mormintele înfăptuitorilor Marii Uniri: Vasile Goldiş, Ştefan Cicio-Pop şi Dr. Ioan Suciu, din cimitirul Eternitatea şi s-au încheiat la monumentul Crucea Martirilor din parcul Mihai Eminescu. În fiecare dintre aceste locuri Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop a rostit un cuvânt omagial.

Arhiepiscopia Aradului îşi sărbătoreşte ierarhul

Întâistătătorul Arhiepiscopiei Aradului, Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop dr. Timotei Seviciu, împlineşte, la 2 decembrie a. c. un sfert de veac de arhipăstorire rodnică la cârma trisecularei eparhii arădene, ridicată de curând la rang de arhiepiscopie.

Înaltpreasfinţia Sa va fi sărbătorit de către clerul şi credincioşii eparhiei în cadrul unei festivităţi la reşedinţa arhiepiscopală , ca în fiecare an, la care vor participa preoţi şi credincioşi, reprezentanţi ai cultelor locale, oficialităţi.

Cei douăzeci şi cinci de ani la cârma eparhiei Aradului au fost binecuvântaţi cu rod bogat de realizări în plan pastoral-misionar, cultural-educaţional, social- economic:noi locaşuri de cult în judeţele Arad şi Hunedoara, aşezăminte monahale noi, prima Catedrală din ţară începută şi finalizată după anul 1989, reînfiinţarea învăţământului teologic arădean superior, înfiinţarea seminariilor teologice de la Arad şi Prislop, edificarea de aşezăminte sociale şi sedii protopopeşti, editarea unor opere teologice de valoare, promovarea relaţiilor interconfesionale la nivel local.

Vrednic continuator al operei înaintaşilor, Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Timotei reprezintă pentru clerul şi credincioşii arădeni chipul păstorului şi părintelui bun şi blând, vrednic şi experimentat, chezăşia unor noi împliniri de viitor.

Dumnezeu să-i hărăzească ani mulţi, cu sănătate, încărcaţi de binecuvântate realizări.

Pomenirea Sfântului Părintelui nostru Ioan Gură de Aur la Catedrala episcopală din Arad

 

În ziua de 13 noiembrie, se săvârşeşte pomenirea Sfântului Părintelui nostru Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului. O părticică din sfintele sale moaşte se găsesc în Catedrala „Sfânta Treime” din municipiul Arad. În seara zilei, Preasfinţitul Părinte Episcop Timotei, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi a săvârşit slujba Vecerniei cu Litie,  iar în ziua praznicului Sfânta Liturghie arhierească.

Citiți în continuare

Cuvânt la înălţarea în rang a Episcopiei Aradului

Preafericite Părinte Patriarh,

Înalţipreasfinţiţi Arhiepiscopi şi Mitropoliţi,

Înalţipreasfinţiţi Arhiepiscopi,

Preasfinţiţi Episcopi, Episcopi Vicari şi Arhierei Vicari,

Onorate Autorităţi,

Stimaţi reprezentanţi ai instituţiilor, inteprinderilor şi unităţilor locale,

Iubiţi oaspeţi, credincioşi şi credincioase,

Este o zi de praznic, ajun de sărbători religioase şi naţionale, când fiinţa noastră se simte înălţată. Fiecare participant încearcă în chip firesc emoţii de diferite intensităţi, simţind laolaltă cu toţii că este o sărbătoare a Bisericii, ca şi a ţării, a întregului popor dreptcredincios, înscriindu-se cu precădere în cronica locului acestei cetăţi sub ocrotire cerească. Târnosirea în anul trecut pe această vreme a noii catedrale arădene, de către însuşi Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române, înconjurat de ierarhi, preoţi şi credincioşi în cugetul nostru primeşte şi înţelesul de preludiu al actului ce se împlineşte acum. Ţinutul azi definit ca judeţul Arad, amintind viaţa cetăţii dacice Ziridava, vatră a etnogenezei noastre, prin însăşi alcătuirea sa cu aproape toate formele de relief,cu pământuri şi ape binecuvântate a înlesnit de timpuriu propăşirea multiplelor planuri ale activităţii umane după norme generale, continentale şi mondiale. După cum confirmă monografia episcopiei, teritoriul pe care avea să se întemeieze Eparhia Aradului la începutul secolului al XVIII-lea, prin strămutarea aici a vechilor episcopii a Ienopolei şi a Lipovei, apare ca o arie largă de interferenţe şi ca o verigă de legătură între marile provincii istorice, Transilvania, Banat şi Crişana. Această aşezare a făcut ca Aradul să devină de timpuriu un centru cultural şi economic de seamă şi totodată o fortăreaţă a vieţii bisericeşti ortodoxe. Cercetările înterprinse îndeosebi în zilele noastre au scos la iveală faptul că aici sunt reprezentate toate epocile de dezvoltare ale societăţii omeneşti ceea ce denotă că a existat o neîntreruptă continuitate de viaţă civilizată. Cu privire la ştirile despre viaţa creştină în epoca etnogenezei poporului român, conchidem ca şi pentru alte părţi ale pământului nostru că procesul de formare a mers mână în mână cu răspândirea credinţei creştine. Când acest proces este considerat încheiat, apare şi misionarismul ortodox concretizat în ridicare de biserici, mănăstiri, în general a unei vieţi creştine înfloritoare. Lucrurile se vor desfăşura pe măsura vremurilor, încă de la începutul mileniului al II-lea, când românii ortodocşi din părţile bănăţene şi crişene vor avea de înfruntat apăsări atât pe plan social-economic cât şi pe plan religios, resimţindu-se şi frământările confesionale în condiţii istorice mereu schimbate prin confruntările unor mari imperii. În secolul al XVI-lea se ivesc episcopiile de Ineu-Ienopole şi Lipova cu residare la nevoie şi în alte cetăţi din zonă. Nu trebuie uitată Mănăstirea Hodoş-Bodrog, una dintre cele mai vechi aşezăminte monahale din regiune, astestată pentru prima oară într-un act regesc din 1177. Tot aşa şi vechile biserici din Hălmagiu, ctitorie a voievodului Moga şi cea din Dezna, ambele din veacul al XIV-lea. În anul 1690, curtea de la Viena, odată cu privilegiile ilirice, garantează libertatea cultului, autonomia bisericească, întru câtva şi pe cea civilă şi altele. În 1702, terminându-se noua cetate a Aradului, se întregeşte cadrul care creează premizele unei mai bune administraţii bisericeşti. Statul şi populaţia ortodoxă se declară pentru fixarea sediului episcopal la Arad. Episcopul Isaia Diacovici, deşi mereu călător, pentru a aduna pe ortodocşii indiferent de neam din Banatul timişean şi Crişana a dat dovadă de o deosebită sârguinţă pentru achiziţionarea celor necesare unei funcţionări la nivelul dorit. La 15 aprilie 1706, harnicul ierarh a obţinut aprobarea imperială pentru proprietatea ce a agonisit-o. Această confirmare este îndeobşte considerată ca act de recunoaştere legală a Episcopiei Aradului, inaugurându-i existenţa după toate rânduielile vremii. Au urmat ani de propăşire nescutiţi însă şi de încercări, ca de pildă două tentative de desfiinţare şi tot atâtea de prelungire la nesfârşit a vacanţelor episcopale. Zorii istoriei moderne şi contemporane anunţaţi în Ţara Românească prin Revoluţia lui Tudor Vladimirescu, îşi găseau luptători neînfricaţi pentru afirmarea tuturor provinciilor româneşti, ca de pildă Moise Nicoară, trezind conştiinţa necesităţii de a întemeia o ierarhie naţională, astfel însuşi Mitropolitul Ştefan Stratimirovici prezidând Sinodul Sârb, completând episcopiile vacante din împărăţie, a numit la Arad pe românul Nestor Ioanovici care şi-a ocupat scaunul în 1829. După independenţa bisericească definitivă sub mitropolitul transilvan Andrei Şaguna la 1864, Episcopia Aradului a contribuit tot mai mult la realizarea idealului naţional ca acela al Statului Naţional Român prin Marea Unire de la 1 Decembrie 1918. Tot acum, din parohiile de sub jurisdicţia sa înzestrează noile episcopii de la Timişoara şi Oradea. Pe tot parcursul funcţionării sale, a fost prezentă pe diferitele planuri ale vieţii obşteşti îndeosebi pe cel cultural. A înfiinţat şcoli confesionale şi superioare. E de ajuns în acest sens de menţionat Preparandia ca şi Institutul Teologic devenit mai apoi Academie, moştenită de Facultatea de Teologie în cadrul Universităţii arădene pentru care a militat cu multă însufleţire. Potrivit hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii noastre, cu data de 1 Aprilie 1949, judeţul Hunedoara a trecut de sub jurisdicţia Arhiepiscopiei Sibiului la Eparhia Aradului pentru un răstimp de 60 de ani, cele două judeţe înscriind o propăşire uniformă. De mâine, 29 noiembrie 2009, hunedorenii dobândesc propria episcopie, arădenii urându-le în rugăciune către Bunul Dumnezeu, spor de roade duhovniceşti, spre îmbogăţirea continuă a zestrei la care au lucrat în comuniune frăţească. Actul de acum ne îngăduim să-l socotim şi ca o recunoaştere a vredniciei înaintaşilor. Episcopatul arădean a fost totdeauna alături de popor căutând a răspunde întocmai exigenţelor misiunii ce-i revenea. Parte din titularii scaunului vlădicesc arădean au fost promovaţi tocmai datorită acestui fapt la mai înalte slujiri, cel mai adesea ca mitropoliţi în aproapele centrele Patriarhiei Române – Iaşi, Sibiu, Craiova, Timişoara şi chiar la demnitatea patriarhală, atât la Bucureşti cât şi la Belgrad. S-au numărat de asemenea între fruntaşii participanţilor la marile evenimente ale patriei ca de exemplu la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia. Au fost membri ai Academiei Române şi laureaţii altor instituţii fundamentale ale ţării. Rămân înscrişi ca şi ctitori de sfinte locaşuri, edificii sau instituţii de pe întreg cuprinsul eparhiei. De altfel am putea conchide ca au reprezentat însăşi vocaţia locului. În conştiinţa tuturor, Episcopia Aradului rămâne pentru spiritualitatea românească o strajă încercată la hotarul de apus al ţării şi o călăuză vrednică de urmat în tot ceea ce a punctat învăţătura, cultul şi trăirea ortodoxă pe meleagurile dintre Mureş şi Crişuri. Într-un fel, datele aniversare din agenda episcopiei pentru acest an se referă la principalele evenimente amintite acum doar în treacăt sau foarte pe scurt. Ele evidenţiază odată mai mult aportul Bisericii la viaţa societăţii, iar cele făptuite aci se conjugă cu cele ale întregului pământ românesc. Bunăoară, momentul de astăzi îngemănându-se cu cel al înfiinţării Episcopiei Devei şi Hunedoarei are loc în ajunul pomenirii Sfântului Andrei, cel întâi chemat de Mântuitorul la apostolat şi creştinătorul strămoşilor noştri şi ocrotitorul României. De asemenea, în pragul marii noastre sărbători naţionale. Şi aceasta la împlinirea anului de la târnosirea catedralei în care ne aflăm, act împlinit de către însuşi Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române, la încheierea celui dintâi an al arhipăstoririi sale ca Patriarh al ţării. Acum în acelaşi sfânt lăcaş cu hramul Sfintei Treimi, tot Preafericirea Sa patronează un eveniment providenţial în cel de-al treilea an de arhipăstorire. Este şi anul în care se împlinesc pentru cetatea Aradului 9 decenii de administraţie românească şi învăţământ românesc. Se împlinesc apoi 145 de ani de la independenţa bisericească a românilor ardeleni şi 180 de la înscăunarea primului episcop român la Arad. Reamintim şi cei 303 ani de la fiinţarea episcopiei arădene. Cer îngăduinţa a menţiona cu smerenia cuvenită că tocmai în aceste zile se împlinesc şi 25 de ani de la înscăunarea a celui care se bucură astăzi în chip deosebit de grija părintească a Preafericirii Voastre, de atenţia Înaltpreasfinţiilor şi Preasfinţiilor Voastre, ca şi a întregii asistenţe. Cu un sfert de veac în urmă, se încredinţa toiagul arhipăstoresc celui de-al 24-lea vlădică al eparhiei şi al 14-lea din şirul episcopilor români început în 1829. În acest cadru, îmi stăruie înaintea ochilor sufleteşti icoana din cartea Apocalipsei, a celor 24 de bătrâni îngenunchiaţi înaintea Mielului lui Dumnezeu purtând în mâini vasele de aur cu tămâie care în viziunea ucenicului iubit al Mântuitorului, Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan, închipuia rugăciunea sfinţilor (conf. 5,8). Numărul acesta fiind îndoitul celui al apostolilor a căror succesiune o au episcopii creştinătăţii face trimitere la analogii grăitoare. Ierarhi, preoţi şi credincioşi, preţ de veacuri au înălţat aici doxologii, laude, mulţumiri şi cereri către Atotmilostivul Dumnezeu pentru toţi şi toate. Aflăm aici un lăsământ pe mai departe a le urma pildă în rugă şi trăire creştină, împlinirea aceasta nădăjduindu-o prin mila lui Dumnezeu şi cu rugăciunile tuturor celor prezenţi în frunte cu Preafericirea Voastră. Drept aceea, Vă rog Preafericite Părinte Patriarh să-mi îngăduiţi a Vă exprima întreaga gratitudine pentru tot ceea ce aţi făcut spre cinstirea şi folosul Eparhiei Aradului, de mai multă vreme, iar acum prin înălţarea în rangul eclesiastic, după ce cu un an înainte aţi binecuvântat altarul la care s-a slujit Sfânta Liturghie. Însoţim mulţumirea întregului cler şi popor cu asigurarea ascultării fieşti şi cu cele mai alese doriri de sănătate, viaţă îndelungată şi măreţe făptuiri spre propăşirea Bisericii strămoşeşti şi Patriei dragi. Cu adâncul regret de a nu-l avea în mijlocul nostru decât spiritual, simt ca datorie să fac smerită plecăciune Înaltpreasfinţitului Mitropolit Nicolae al Banatului, sub îndrumarea căruia sunt de aproape jumătate de secol, din care în slujirea arhierească de 33 de ani, număr ce aminteşte durata vieţii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, care după cuvântul Sfintei Scripturi este ieri, azi şi în veci acelaşi, Arhiereul veacului (Evrei 6,20, 13,8). Respectuoase mulţumiri Înaltpreasfinţiilor şi Preasfinţiilor Voastre, pentru preţuirea arătată mereu, ca şi pentru osteneala participării la această zi de prăznuire. În aceeiaşi măsură şi onoratelor autorităţi, reprezentând Preşedenţia ţării, Guvernul şi Parlamentul, Ministerul Culturii şi Cultelor, împreună cu Secretariatul de Stat pentru Culte, Domnului Ministru şi Domnului Secretar de Stat. La loc de cinste socotim Prefectura, Consiliul Judeţean şi Primăria Municipiului Arad, comandanţii armatei şi formaţiile de ordine publică, conducătorii instituţiilor şi unităţilor locale, precum şi pe toţi cei de faţă sau pe cei ce care pentru binecuvântate pricini nu sunt cu noi. Nu în cele din urmă, pomenim pe cei ce din pricina slăbiciunii noastre în faţa încărcăturii emoţionale a momentului nu i-am putut cuprinde în gând, doar în rugăciunea fierbinte către Bunul Dumnezeu, să-i învrednicească răsplătirii Sale cereşti. Iar ca încununare a praznicului să-I mulţumim Domnului pentru această clipă înălţătoare de care ne-a făcut vrednici.

 

+ T I M O T E I

Arhiepiscop al Aradului

Sărbătoarea Eparhiilor Aradului şi Devei

Potrivit hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, din anul în curs, Episcopiile ce au însumat peste 300 de ani de existenţă au fost înălţate la rangul de arhiepiscopii. Între acestea, se numără şi Episcopia Aradului, care a luat fiinţă prin mutarea scaunului episcopal de la Ineu (Ienopole) în cetatea arădeană în anul 1706, înscriind o existenţă continuă până astăzi. La început sub ierarhia ce răspundea de toţi credincioşii ortodocşi indiferent de etnie, din 1829 a înscris numai vlădici români. Independenţa ierarhică s-a desărvârşit în anul 1864, Episcopia Aradului fiind înglobată în Mitropolia Ardealului, cu sediul la Sibiu. Jurisdicţia ei s-a întins peste Banatul timişean şi Crişana, în plus peste hotarul de Vest al ţării, după stăpânirea habsburgică ştiută. După Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, la care înfăptuire toate instituţiile arădene au avut un rol deosebit, ţinând seama că aci rezidau şi corifeii actului menţionat, între care Vasile Goldiş, secundat de Episcopul de atunci, Ioan Ignatie Pap, din parohiile de sub jurisdicţia sa s-au constituit noile episcopii de la Timişoara şi Oradea iar recent de la Jula. Pe tot parcursul funcţionării sale, a fost prezentă pe diferitele planuri ale vieţii obşteşti îndeosebi pe cel cultural. A înfiinţat şcoli confesionale şi superioare. E de ajuns în acest sens de menţionat Preparandia, adică şcoala normală de învăţători mai apoi şi de preoţi, ca şi Institutul Teologic devenit mai apoi Academie, moştenită de Facultatea de Teologie în cadrul Universităţii arădene pentru care a militat cu multă însufleţire. Potrivit hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii noastre, cu data de 1 Aprilie 1949, judeţul Hunedoara a trecut de sub jurisdicţia Arhiepiscopiei Sibiului la Eparhia Aradului pentru un răstimp de 60 de ani, cele două judeţe înscriind o propăşire uniformă. Cum s-a amintit deja în ultima vreme, Sfântul Sinod pe lângă hotărârea înălţării în rang a unor eparhii, a hotărât şi înfiinţarea de noi episcopii. Astfel, a fost înfiinţată Episcopia Devei şi Hunedoarei, cuprinzând judeţul Hunedoara până acum integrat în Eparhia Aradului. În ziua de 28 noiembrie 2009, Episcopia Aradului este înălţată la rangul de Arhiepiscopie, prin solemnitatea patronată de către însuşi Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. În acelaşi timp, este înălţat la rangul de arhiepiscop, Preasfinţitul Episcop Timotei. Din 29 noiembrie 2009, hunedorenii dobândesc propria episcopie, arădenii urându-le în rugăciune către Bunul Dumnezeu, spor de roade duhovniceşti, spre îmbogăţirea continuă a zestrei la care au lucrat în comuniune frăţească. În ziua menţionată, după Sfânta Liturghie săvârşită de către Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române, înconjurat de sobor de ierarhi, preoţi şi diaconi, participând autorităţi de stat, oaspeţi şi credincioşi se instalează noul episcop, Preasfinţitul Gurie Georgiu. Episcopia Aradului rămâne pentru spiritualitatea românească o strajă încercată la hotarul de apus al ţării şi o călăuză vrednică de urmat în tot ceea ce a punctat învăţătura, cultul şi trăirea ortodoxă pe meleagurile dintre Mureş şi Crişuri. Într-un fel, datele aniversare din agenda episcopiei pentru acest an se referă la principalele evenimente amintite acum doar în treacăt sau foarte pe scurt. Ele evidenţiază odată mai mult aportul Bisericii la viaţa societăţii, iar cele făptuite aci se conjugă cu cele ale întregului pământ românesc. Bunăoară, momentul de astăzi îngemănându-se cu cel al înfiinţării Episcopiei Devei şi Hunedoarei are loc în ajunul pomenirii Sfântului Andrei, cel întâi chemat de Mântuitorul la apostolat şi creştinătorul strămoşilor noştri şi ocrotitorul României. De asemenea, în pragul marii noastre sărbători naţionale. şi aceasta la împlinirea anului de la târnosirea catedralei arădene, act împlinit de către însuşi Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române, la încheierea celui dintâi an al arhipăstoririi sale ca Patriarh al ţării. Acum în acelaşi sfânt lăcaş cu hramul Sfintei Treimi, tot Preafericirea Sa patronează un eveniment providenţial în cel de-al treilea an de arhipăstorire. Este şi anul în care se împlinesc pentru cetatea Aradului 9 decenii de administraţie românească şi învăţământ românesc. Se împlinesc apoi 145 de ani de la independenţa bisericească a românilor ardeleni şi 180 de la înscăunarea primului episcop român la Arad. Evenimentele bisericeşti amintite, reflectă odată mai mult recunoaşterea vechimii şi continuităţii a două dintre centrele cele mai importante din colţul de vest al ţării, punând în mai mare lumină aportul său în cadrul unităţii ortodoxiei româneşti. Rugăciunile ce se înalţă la început de etapă nouă, nădăjduim să fie bineprimite înaintea tronului slavei dumnezeieşti spre binele şi mulţumirea tuturor.

+ Timotei

Episcop al Aradului

COMUNICAT DE PRESĂ

Sâmbătă, 28 noiembrie 2009, la Catedrala ortodoxă ,, Sfânta Treime ” din municipiul Arad, cu participarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române şi a Înaltpreasfinţiţilor şi Preasfinţiţilor Ierarhi, membri ai Sfântului Sinod, vor avea loc festivităţile de ridicare a Episcopiei Aradului la rang de Arhiepiscopie şi a Chiriarhului, Preasfinţitul Episcop Dr. Timotei Seviciu, la rang de Arhiepiscop.

Evenimentul, la care sunt invitaţi să participe clerul şi credincioşii din eparhie, oficialităţi, reprezentanţi şi membri ai cultelor locale etc., se va desfăşura conform următorului program:

orele 9,30: – întîmpinarea preafericitului Părinte Patriarh Daniel în faţa Catedralei

orele 10,00-12,00: – oficierea Sfintei Liturghii;

orele 12,00 – 13,00: – solemnitatea înălţării Episcopiei la rang de Arhiepiscopie şi a Chiriarhului la rang de Arhiepiscop.

Dorim ca preoţimea şi credincioşii, ceilalţi participanţi, să asigure pe întregul parcurs al evenimentului la care Părintele Ceresc ne-a făcut părtaşi, o atmosferă de veritabilă înălţare sufletească.

BIROUL DE PRESĂ AL EPISCOPIEI ARADULUI

Soborul mai marilor Arhistrategi Mihail si Gavriil si al tuturor cerestilor, fara de trupuri, Puteri

 

Astazi Biserica ne cheama sa cinstim pe Sfintii Ingeri si lucrarea lor in viata noastra si in lume. Este sarbatoarea Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil, in jurul carora Biserica aduna si serbeaza toata obstea, tot „soborul” Sfintilor Ingeri laolalta. Ca sarbatoare a ingerilor, ziua de 8 noiembrie a inceput a se serba in Biserica de prin veacul al cincilea si ea s-a raspandit repede in tot Rasaritul crestin.

Despre ingeri, Biserica invata ca ei sunt „duhuri slujitoare” (Evrei, 1, 14), adica fiinte fara de trupuri, slugi credincioase lui Dumnezeu si totodata prieteni si ocrotitori ai nostri, pusi de Dumnezeu, pe drumul anevoios de la leagan, la patria nostra cereasca, la „Cerul nou si pamantul nou” ce vor sa fie. Asadar, daca ingerii se arata sub forme vazute, nu-i asta firea lor cea adevarata, forma vazuta este un chip de imprumut, ei sunt „lumea nevazuta”, „cerul”.

Dupa descoperirile Sfintei Scripturi si dupa marturisirile Sfintilor, ingerii iubesc pe Dumnezeu, Il preamareasc si-I implinesc voia Lui in conducerea lumilor imparatiilor, a popoarele, a oamenilor. Ca slujitori, ingerii sunt uneori implinitori ai pedepselor lui Dumnezeu, cum a fost focul peste Sodoma sau pedepsele peste Egipt. Dar, in mod statornic, ingerii slujesc la apararea si calauzirea oamenilor. Ei duc rugaciunile noastre la Dumnezeu, ei ocrotesc pe cei drepti: pe Lot, de foc, pe Ilie de Ahab, pe cei trei tineri in cuptorul din Babilon, pe Apostolul Petru de Irod. Ei vestesc faptele mari ale mantuirii: Nasterea Domnului, suferinta din Ghetsimani, Invierea Domnului, a doua Lui venire. Ingerii pazitori sfatuiesc de bine pe oameni prin glasul constiintei: tot ce este in noi bun, curat, luminat, orice gand frumos, orice miscare buna a inimii, rugaciunea, pocainta, faptele bune, toate acestea se nasc in noi si se infaptuiesc din indemnul ingerului pazitor.

La inceput, toti ingerii au fost facuti de Dumnezeu buni, stralucind de frumuseti, de intelepciune si de tot felul de daruri. Dar, Stapanul Cerului si al pamantului i-a supus unei incercari prin care ingerii, cu voie libera, sa-si dovedeasca ascultarea. Incercarea aceasta s-a petrecut inainte de facerea lumii. Si, in aceasta incercare, o parte din ingeri, in frunte cu Lucifer, cel mai frumos si cel mai inzestrat dintre ei, s-a razvratit impotriva Ziditorului sau, zicand: „Pune-voi scaunul meu deasupra norilor si voi fi asemenea cu Cel Preainalt„. Si ametit de mandrie, n-a vrut sa mai asculte de Dumnezeu.

Despre caderea lui Lucifer si a ingerilor lui, Scriptura ne vorbeste asa: „Si s-a facut razboi in cer: Mihail si ingerii lui au pornit razboi cu balaurul. Si se razboia si balaurul si ingerii lui si n-a izbutit el, nici nu s-a mai gasit pentru ei loc in cer. Si a fost aruncat balaurul cel mare, sarpele cel de demult, care se cheama satana, diavolul cel ce insela pe toata lumea, pe pamant si ingerii lui au fost aruncati cu el” (Apoc., 12, 7-9). Si asa a cazut Lucifer din cinstea de arhangel, precum graieste Domnul: „Am vazut pe satana ca un fulger cazand din cer” (Luca, 10, 18). Si asemenea cu el si ceata de ingeri ce era sub dansul, inaltandu-se, au cazut si demonii, luptatori impotriva mantuirii noastre s-au facut.

Dar Arhanghelul Mihail, de-a pururi laudatul, pazind ca o sluga credincioasa, „credinta catre Stapanul sau, s-a aratat adevarata capetenie peste cetele celor fara de trupuri„. Ca, vazand cum a cazut vicleanul Lucifer, a laudat cu glas pe Domnul tuturor si a zis: „Sa luam aminte, noi, care suntem fapturi, ce a patimit Lucifer, cel care era cu noi: cel ce era lumina, acum intuneric s-a facut. Ca cine este ca Dumnezeu?” Mi-ca-El? Ca, numele de Mihail asta inseamneaza: „Cine este ca Dumnezeu„.

 

Si asa s-a intocmit soborul, adica adunarea si unirea tuturor ingerilor credinciosi lui Dumnezeu, iar Mihail Arhangelul a fost randuit de Atotputernicul Dumnezeu capetenie a ingerilor buni si mare folositor si de bine facator al mantuirii noastre si, luand chip vazut, s-a aratat multora, atat in Legea veche cat si in Legea noua.

Impreuna cu Sfantul Arhanghel Mihail serbam astazi si pe preafrumosul si inveselitorul Arhanghel Gavriil, ca si acesta, luand chip vazut, multe faceri de bine a daruit neamului omenesc, aratate in amandoua Testamentele.

Asa, in proorocia lui Daniil, Gavriil este numele ingerului talmacitor al vedeniei (Dan., 8, 16). Asemenea, Gavriil arata lui Daniil intelesul celor saptezeci de saptamani de ani pana la venirea lui Mesia Hristos (Dan., 9, 21-27). Dupa traditie, tot el, Gavriil, vesteste lui Ioachim si Ana ca din ei va sa se nasca Doamna, Stapana noastra, Maria, Nascatoarea de Dumnezeu. In Legea noua, Gavriil descopera preotului Zaharia, nasterea lui Ioan, Botezatorul Domnului (Luca, 1, 19). Tot Gavriil anunta Fecioarei din Nazaret nasterea de la Duhul Sfant a Domnului Hristos, Mantuitorul lumii (Luca 1, 28). Unii zic ca tot Arhangelul Gavriil a fost ingerul in vesmant alb, care, pogorandu-se din cer, a rasturnat piatra de pe usa mormantului si a sezut deasupra ei, la ceasul Invierii Domnului. Si el a fost acela care, cel dintai, a dat Mironositelor vestea Invierii. Si, ca sa zicem mai cuprinzator, dumnezeiescul Gavriil a slujit la toata iconomia Intruparii Cuvantului lui Dumnezeu, din inceput si pana la sfarsit. Pentru aceasta si Biserica lui Hristos a hotarat sa-l praznuiasca pe el, impreuna cu Arhanghelul Mihail, si sa cheme darul si ajutorul amandurora, rugandu-i ca, prin mijlocirea si rugaciunile lor, in veacul de acum, sa aflam izbavire de rele, iar in cel ce va sa fie, sa ne invrednicim bucuriei si imparatiei ceresti. Amin.